Din orice perspectivă am privi bogăția, în înțelesul ei primar, ea se așază sub umbrela unor resurse financiare ample, resurse care asigură un nivel de trai ridicat, cu mult peste nevoile de bază.
În cele mai fericite cazuri, confortul financiar trage după sine bogăția culturală, care are la bază o constantă și valoroasă acumulare de cunoștințe, dar și experiențe în domeniul artei, literaturii, muzicii, dublate la rândul lor de o capacitate de înțelegere și de interacțiune cu alte culturi.
Din simbioza celor două se naște bogăția emoțională. Relații sănătoase, o stare mentală bună, o bună adaptare la stresul social și, mai ales, firescul de a te așeza în propria viață și de a te accepta cu tot ce implică prezentul cotidian.
De obicei, persoana care ajunge aici dispune și de o bogăție intelectuală, care pe lângă acumularea de cunoștințe adaugă și abilități excepționale, o educație solidă, o permanentă curiozitate, toate acestea puse în slujba binelui comun și a unei atitudini care permit inovația și gândirea critică.
Niciuna dintre cele de mai sus nu exclude bogăția spirituală, sentimentul profund de împlinire, conexiunea cu ceva mai mult și mai înalt decât propriul sine. Fie că vorbim despre credințe religioase sau valori morale stabile.
Este greu de crezut că o asemenea persoană se poate blaza, că un om bogat în astfel de experiențe nu deschide alte uși către aventuri și călătorii de tot felul.
Da, cultura ne ajută să ne definim identitatea. Iar accesul la cultură, fie că este vorba de artă, muzică, teatru sau literatură, contribuie la bunăstarea mentală și emoțională. S-a dovedit prin numeroase studii că participarea la activități culturale poate reduce stresul, îmbunătăți starea de spirit și oferi un sentiment de împlinire.
Din păcate, de o vreme părem mai degrabă afundați în ”cultura virtuală”, închistați într-un fel de ”pandemie a like-urilor”, agățați de facilul vizual, rostogolim fotografii și imagini autosuficiente, fără să mai aprofundăm contextul cultural în care acestea s-au derulat. Or, oricât de ”viral” ar deveni un eveniment pe rețelele sociale, el nu va înlocui niciodată bucuria unui umăr lângă alt umăr într-o galerie, într-o sală de spectacol sau la o lansare de carte.
Prin transferul vieții culturale exclusiv în ecranul unui computer nu vom reuși să dezvoltăm turismul cultural, arta, nu vom produce o industrie locală care să stimuleze dezvoltarea economică.
A fi bogați cultural nu este doar o chestiune de apreciere virtuală, de vizibilitate efemeră sau de statistici de conjunctură, ci și o necesitate pentru dezvoltarea personală, socială și economică, o participare la viața comunității.
Nu în ultimul rând, a fi bogați cultural înseamnă a fi imuni la manipularea politică. Iar într-un timp al instabilităților de tot soiul, a ne trata propriile vulnerabilități devine pentru fiecare dintre noi o misiune personală.
Iată de ce trebuie să fim bogați!