Cu siguranță, mulți dintre dumneavoastră ați văzut tulburătorul film al lui Sydney Pollack din 1969, ”Și caii se împușcă, nu-i așa?”, realizat după romanul omonim (1935) scris de Horace McCoy. O peliculă cinematografică în care excelează Jane Fonda (Premiul criticilor de film pentru cea mai bună actriță), Michel Sarrazin, Susannah York (Premiul Bafta pentru cea mai bună actriță în rol secundar) sau Gug Young (Oscar și Globul de Aur pentru cel nai bun actor în rol seundar).
Nu vom face aici o cronică a filmului, ne vom așeza doar, asemenea unui spectator, în ultimul rând al unei imaginare săli de cinema. Și vom realiza că, oricâtă pasiune, oricâtă dragoste am manifesta în slujba unei cauze, sacrificiul nu va fi niciodată de ajuns. Vom învăța că dincolo de reguli se află de multe ori și o doză de cruzime, vom afla că nu întotdeauna în spatele binelui public se găsește rezolvarea unor soluții.
Poate și de aceea, la mai bine de jumătate de secol de la premiera filmului regizat de Sydney Pollack, expresia „și caii se împușcă, nu-i așa?” își păstrează gravitatea, dar îmbracă și noi învelișuri semantice. În viață nu există garanții de siguranță, iar evenimentele neplăcute pot afecta pe oricine, om sau animal, în numele binelui public.
Cum privim, dară, către binele public?
Cât rău se comite atunci când binele clamat de autorități ”primează”?
În ultima săptămână, pușca ne-a ”salvat” de câteva ori. Într-o zi, în gospodăria unui sătean au fost împușcați porcii diagnosticați cu pestă porcină. În altă zi, în alt sat, s-au împușcat câinii, pe motiv că localitatea trebuie curățată de vulpi, gaițe, coțofenele și câini sălbăticiți.
Iubitorii de animale sunt revoltați. Comunitățile s-au polarizat în funcție de interes, de principii sau concepte morale.
Împușcarea câinilor, ca să ne oprim doar aici, a fost mereu un subiect delicat și controversat.
În multe țări există legi care protejează animalele și interzic uciderea acestora fără un motiv întemeiat, cum ar fi sănătatea publică sau siguranța. S-au adus în discuțiie situațiile în care câinii agresivi sau cei care reprezintă un pericol pentru oameni ar îndreptăți autoritățile la luarea unor decizii radiclae, dar și ”deciziile radicale” ar trebui să fie întotdeauna în conformitate cu legislația și cu respectarea drepturilor animalelor. Iar aici legea este foarte clară!
Lupta asociațiilor de protecție a animalelor pare de multe ori zadarnică. Promovarea metodelor umane de gestionare a populației canine - cum ar fi sterilizarea, adopția și educația comunității - se face tot mai greoi în lipsa sprijinului din partea autorităților.
Însă, din orice parte am privi, soluțiile violente nu sunt niciodată o opțiune ideală. Dialogul și educația sunt esențiale pentru a găsi soluții care să protejeze atât animalele, cât și comunitățile.
O autoritate care împușcă animale nu va fi capabilă de empatie și de compasiune față de cetățeni, creând în schimb o percepție distorsionată asupra relației dintre oameni și animale. Responsabilitatea nu înseamnă cruzime, ci identificarea și aplicarea unor metode de gestionare a populației canine sau feline, cum ar fi, spuneam, sterilizarea și adopția. Mai mult, practicile violente pot duce la o creștere a fricii și a neîncrederii în comunitate.
Să vorbim și despre reputația ”județului geniilor”?
Să ne oprim puțin aici. Maria Cristea este din Râmnicu Vâlcea. Indignată de imaginile cu cățelușa Lidia, împușcată de vânători în satul Carasa, din comuna Corlăteni, Maria a ”răsfoit” presa din Botoșani care a relatat subiectul de sâmbătă. Așa a aflat că se află pe ”târâmul geniilor”.
Reacția Mariei ar trebui să ne dea de gândit tuturor, cetățeni și autorități deopotrivă: ”Frumoase si prețioase fotografii de copertă, dar ce s-a întâmplat în acea localitate este cumplit, este de neimaginat, o umbră peste ținuturile mirifice ale meleagurilor botoșănene, trist!”.
Nu este important să ne întrebăm ce se spune despre noi ca societate, atunci când recurgem la violență în loc să căutăm soluții umane?
Încă ceva: cum putem vorbi despre siguranță și sănătate publică atunci când câinii împușcați sunt îngropați pe câmp, cu riscul uriaș de contaminare a mediului?
Eliminarea câinilor vagabonzi, fără a aborda cauzele fundamentale ale problemei (cum ar fi suprapopularea și lipsa sterilizării) nu rezolvă problema. O abordare umană și responsabilă este esențială pentru a promova compasiunea și respectul față de toate ființele vii.
Este necesar ca soluțiile – fie din partea comunității, fie a activiștilor în protecția animalelor - să fie abordate cu empatie și responsabilitate, având în vedere atât bunăstarea animalelor, cât și siguranța și sănătatea comunității. O abordare umană și educativă poate duce la o societate mai echilibrată și mai armonioasă. Altfel, cruzimea unora va fi dublată de ura îndreptățită a celorlalți.
Să nu ne amăgim. Dacă nu suntem atenți, glonțul se întoarce către noi. Căci, nu-i așa, ”și caii se împușcă”!