"La ce să mă dea la Cernăuţi, că eu sunt învăţat şi fără Cernăuţi?", s-ar fi plâns copilul Mihai atunci când căminarul Eminovici hotăra să îşi trimită odrasla în orăşelul bucovinean aflat la acea vreme sub ocupaţie austro-ungară. Mihai avea pe atunci 8 ani, "părul negru, ochii negri, nasul potrivit, faţa smolită", după cum aflăm din paşaportul cu care căminarul l-a trecut graniţa, pornind din Ipoteşti, prin Mihăileni, pentru a-l înscrie în clasa a III-a, la "National-Hauptschule". Şi totuşi, multe a avut de învăţat copilul Mihai de la profesorii din Cernăuţi! Şi câte avem a învăţa noi, astăzi, din urmele paşilor lor!
Cernăuţii ne mai sunt familiari şi pentru că următorul nume care ne umple inima, după cel al poetului născut la Botoşani, este al profesorului Aron Pumnul. Dascălul căruia îi datorăm intuiţia de a vedea în Mihai Eminescu un spirit puternic, un patriot de forţă, dar şi un talent bântuit de "genii pustii".
În Cernăuţi se tânguise, tot în vreme de aprigă cumpănă, şi vioara lui Ciprian Porumbescu. Compozitorul, care conducea la Cernăuţi Societatea Arboroasa, este arestat şi întemniţat timp de 11 săptămâni, fiind acuzat de "trădare de ţară". Câteva decenii mai târziu, în noiembrie 1918, în Sala Sinodală din Cernăuţi se citea solemn actul de unire a fostului Ducat al Bucovinei cu Regatul României, "considerând că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei Habsburgilor", după cum aflăm din Moţiunea istorică.
Peste numai un an de la Unire, în iulie 1919, un alt botoşănean, George Enescu, îşi purta arcuşul în faţa miilor de români, care lăsau mărturie despre Enescu "izbăvitorul", "dezlegătorul sufletelor robite de păcate". Mărturia apărea consemnată sub titlul "Un mare român la Cernăuți", în gazeta Glasul Bucovinei din 12 iulie, 1919: "Când îl auzi cum cântă, te simți pare-că mai om, mai bun, mai curat la suflet. Iată astfel d-l Enescu e un mare român, și mai presus de toate un mare binefăcător al omenirii". 24 de concerte a susţinut marele muzician în Cernăuţi, cele mai multe în sala Societăţii de Muzică, Filarmonica de Stat de astăzi.
Chiar și în vreme de război, Cernăuţii se ţin semeţi şi falnici, păstrând aerul aristocrat-austriac şi eleganţa în tot ce înseamnă peisaj citadin. Şi parcă nicăieri în lume nu este atât de vizibil contrastul dintre oraşul vechi, istoric, pe de o parte, cu clădiri aliniate fără cusur pe străzi cochete şi bulevarde înţepenite în piatră cubică, şi blocurile cenuşii, blindate parcă apocaliptic de aceleaşi balcoane închise, întunecate, pe care le întâlnim cu duiumul şi în micile şi sărăcăcioasele noastre oraşe muncitoreşti.
Ziua Bucovinei în România!
Ziua Bucovinei este o sărbătoare publică a României celebrată la fiecare 28 noiembrie care comemorează decizia Congresului General al Bucovinei de a uni regiunea Bucovina cu Regatul României din 28 noiembrie 1918.
Legea 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie Ziua Bucovinei a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis la data de 28 octombrie 2015 și publicată în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015.
Plenul Senatului adoptase, la 2 octombrie 2013, propunerea legislativă prin care ziua de 28 noiembrie urma a fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Bucovinei, iar Camera Deputaților, forul decizional, a adoptat proiectul de lege la 7 octombrie 2015.
Cu prilejul acestei sărbători, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice, pot organiza manifestări cultural-științifice, fondurile necesare putând fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităților administrației publice centrale ori ale instituțiilor publice.
''Congresul general al Bucovinei'', format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Bucovina, a hotărât, la 15/28 noiembrie 1918, în unanimitate, ''unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu regatul României''. Actul istoric săvârșit la Cernăuți repara, după spusele lui Constantin Kirițescu, ''nelegiuirea de la 1775. Coroana lui Ștefan cel Mare, pătată de sângele de mucenic al lui Grigore Vodă Ghica se așază strălucitoare pe fruntea lui Ferdinand I, rege al tuturor românilor''.
Unirea Bucovinei cu patria-mamă a fost urmată și încununată de actul istoric de la 1 decembrie 1918, când a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia care a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
La mulți ani, Bucovina!
