"Virgil Mazilescu a lăsat o operă în urma lui, dar opera principală este că foarte mulÅ£i au fost influenÅ£aÅ£i de el. TotuÅŸi, din 1984 până acum, lumea încă vorbeÅŸte de el", scrie Eugen Suciu despre poetul Virgil Mazilescu.
dormi dragostea mea
plînsul în oraÅŸ: mîini fricoase îÅŸi schimbă într-ascuns culoarea – ÅŸi
încă o noapte izabela va fi a dreptăţii a nisipurilor (respiraÅ£ia
cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă)
ÅŸi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cîntece: o cheie pe buze
oho şi pe trădare. dulce strigăt. sarea depusă la porţi. spera să se
joace mai frumos (cavalerul în depozite mari de sînge)
tu dormi dragostea mea. sînt singur am inventat poezia ÅŸi nu mai
am inimă
Virgil Mazilescu s-a născut pe 11 aprilie 1942, la Corabia, judeÅ£ul Olt, È™i amurit pe 13 august 1984, în BucureÅŸti. Eseist, poet ÅŸi traducător. Fiul contabilului Sabin Mazilescu ÅŸi al Aurei Rădulescu. A urmat ÅŸcoala primară ÅŸi gimnazială mai întâi în comuna CuÅŸmir între 1948 - 1950, apoi câte un an la Turnu Severin ÅŸi Târgu Jiu, continuând la Drăgăşani între 1952 - 1957. În anul 1957 pleacă în BucureÈ™ti, unde urmează Liceul "Spiru Haret" până în 1959 ÅŸi Facultatea de Limba ÅŸi Literatura Română a Universităţii din BucureÅŸti între 1959 È™i 1964. După terminarea studiilor a fost timp de doi ani profesor la Scoala Generală din comuna Greaca din judeÅ£ul Ilfov, conform Legii repartiÅ£iei uniform teritoriale din regimul comunist. Apoi, pâna în 1968, a ocupat postul de bibliotecar la Biblioteca Municipală din PloieÅŸti. Din 1968 ÅŸi până în anii '70, a fost secretar al cenaclului Uniunii Scriitorilor, iar din 1970 ÅŸi până la moarte, vreme de aproape 14 ani, poetul a fost redactor la revista România literară. Virgil Mazilescu a dus o viaţă de boem, în a cărui servietă "sticla de vodcă Å£inea loc de umbrelă", cum scria poeta ÅŸi prozatoarea Nora Iuga în România literară. Ura tot ce era steril, sobru, cenzurat, epurat, mai scria aceasta.