Horia Moculescu: "Nu există orașe în România care să însumeze pe cap de locuitor atâta valoare și cultură pe cât a dat Botoșaniul!"

Într-o seară de iunie, când în peste 700 de orașe, din 120 de țări de pe glob, a fost sărbătorită Ziua Muzicii, într-un mic orășel din nordul României, un compozitor a recreat muzica și a dăruit-o lumii. Iar lumea, pentru câteva ore, a fost a lor, a copiilor din Botoșani!

Horia Moculescu: "Nu există orașe în România care să însumeze pe cap de locuitor atâta valoare și cultură pe cât a dat Botoșaniul!"

Miercuri, 21 iunie. În peste 700 de orașe, din 120 de țări de pe glob, a fost sărbătorită Ziua Muzicii. Celebrată în Franța încă de acum 35 de ani, Ziua muzicii a devenit sărbătoare europeană în 1985, fiind apoi îmbrăţişată de state de pe toate continentele.

La Botoșani, în incinta Muzeului Județean, ore de seară târzie. Clape de pian, sunete jucăușe de clopoței muzicali, glasuri melodioase de copii șotioși. Și vocea lui Horia Moculescu. Un festin cultural și muzical presărat cu momente vesele, amintiri și povestioare mustind în emoție.  

Un eveniment organizat de Asociația culturală Vis de Artist, în parteneriat cu Muzeul Județean Botoșani. Întâlnirea cu Horia Moculescu a fost prilej pentru copii, părinți, dar și botoșăneni care iubesc muzica, să petreacă un timp de calitate, cu muzică bună și ambianță aleasă. Horia Moculescu a avut parte și de o surpriză: în sală și-a întâlnit un fost coleg de liceu, de la Turda. "Este cu un an mai mic, dar suntem născuți în aceeași zi, aceeași lună. Medic excepțional la Köln, a venit la Botoșani. Nu are nimic a face cu Botoșaniul, doar aici a venit, a rămas, și iată că am dat de el", mărturisește cu încântare Horia Moculescu.

Lângă Horia Moculescu, un prichindel ține ritmul la clopoțelul muzical. Grupul de copii de la Vis de Artist intră în joc și publicul urmărește cu încântare o armonie a sunetelor care stârnește zâmbet și voie bună. "Cât sunt de serioși copiii! Vedeți ce înseamnă o relație proaspăt stabilită între ei și muzică, între ei și artă? Să știți că toți acești copii vor fi mult mai bogați în viață decât colegii lor care nu fac așa ceva. Bravo, Cătălina!", spune compozitorul către Cătălina Constantinovici, președinta Asociației Vis de Artist.

Muzica provoacă amintiri, amintirile se dăruiesc fără sfială publicului. Admirația pentru Botoșani e veche și poartă însemnele tinereții. "Veneam la Botoșani cu disperare, în anii 60-70, să mergem la Fabrica de Confecții, la domnul Pasăre, să ne luăm blugi". Dar, dincolo de blugii anilor 60-70, Botoșaniul rămâne acolo sus, ca o culme de neatins. Chiar dacă astăzi, în centrul orașului, privirea se împiedică în "teatrul pe care văd că nu vreți să îl mai terminați". Și nu doar teatru măreț ar vrea să vadă Horia Moculescu la Botoșani! "Am supărarea că în acest oraș nu există trei monumente imense, celebre pentru istoria și cultura românească! Toți trei (Eminescu, Enescu, Iorga, nota red.)! Îmi pare bine că există Bulevardul George Enescu. Dar vreau să vă spun că nu există orașe în România care să însumeze pe cap de locuitor atâta valoare și cultură pe cât ați dat dvs., Botoșaniul! Sunt invidios!", încheie Horia Moculescu și punctează în câteva acorduri de pian.   

"De-ai fi tu salcie la mal...", se aude și sala freamătă. Voci din public se preling pe glasul compozitorului și urmează, pentru câteva minute, o împreună-cântare. Părinți și bunici iau locul copiilor și trăiesc, împreună cu Horia Moculescu, un remember al vârstelor de ieri.

Picioarele celor mici frământă nerăbdări jucăușe. "Încă o melodie", spune Horia Moculescu, "și vă las să plecați". Din public, cineva spune numele unei melodii. Nu, nu știe versurile la "Pământ", dar mâinile prind a recompune linia melodică. Nici nu mai era nevoie de cuvinte, atât de expresivă trăirea pe clape!

Urmează "Ruga", melodie scrisă în 1990, de Paști. "Doamne, iartă-ne că ți-am greșit/ când ne-am îndepărtat de tine…". Emoție în vocea Maestrului, emoție în public.

Din cei 80 de ani, 76 și jumătate i-a dedicat muzicii. Ei, muzicii, îi datorează tot! "Absolut tot!", apasă Horia Moculescu și zâmbetul ascute parcă zicerea. Însă nimic nu îl ispitește mai mult ca prezentul, cu viața vie, aspră uneori, dar atât de ofertantă!

Mai avem astăzi compozitori? "Avem! Problema este să nu fim atât de răi cu ei. Să nu spunem că lumea începe cu cei de acum sau că s-a sfârșit cu cei vechi. Nu există așa ceva. Există un flux permanent între generații".

Dar poezie? "Există și textieri foarte buni, texte foarte bune, așa cum avem și texte foarte proaste. Există mesaje toxice, există mesaje constructive, mesaje sentimentale, orice! Viața nu s-a terminat acum un an și nu a început mâine! Ea este permanentă, important este să știm ce să culegem din ea".

Duioșia pentru copilăria eternă, frumusețea din chipul celor mici, dăruirea cu care le stârnește pasiunea fac din Horia Moculescu un om prețios. Mai are ceva de învățat de la copii? "Totdeauna! În primul rând, candoarea! Candoarea nu trebuie să îl părăsească pe om, indiferent de vârstă. Este un dat de la Dumnezeu, pe care trebuie să ți-l și cultivi. Ieri, în aeroport, am văzut un copil. Nu există ceva mai impresionant și mai curat decât lacrimile unui copil care plânge sincer și nemulțumit pentru ceva ce n-a avut. Lacrimile sunt sublime, nu pentru că sunt suferință, ci pentru că sunt sincere și pline de candoare!"

Cătălina Constantinovici, președinta Asociației Vis de Artist, spune că Horia Moculescu și-a asumat un "risc" acceptând această provocare. "Nu e ușor pentru un artist să fie invitat în "Botoșaniul muzical". Horia Moculescu și-a asumat acest "risc" și s-a bucurat de sinceritatea exprimată prin muzică a copiilor prezenți la această manifestare. Copiii au cântat alături de Horia Moculescu "Anul 2000" și alte piese din creația invitatului, bucurându-se de improvizații ritmico-melodice. A compus special pentru "cei mai mici copii ai mei" piesa "Cântecul jucăriilor părăsite", pe versurile lui George Țărnea, fiind impresionat de cum a fost cantată", spune profesor doctor Cătălina Constantinovici.

Sărbătoarea Muzicii nu s-a încheiat. Pe 30 iunie, la ora 16.00, la Biblioteca Județeană "Mihai Eminescu" Botoșani va fi lansată publicația "Botoșani, oraș al muzicii europene", vol. al III-lea. Cartea include două părți ce sunt destinate Botoșaniului muzical, respectiv Zonei muzicii europene. Muzicologi, cadre didactice universitare din țară contribuie an de an, prin scrierile lor, la promovarea personalităților muzicale botoșănene.

De asemenea, duminică, 2 iulie 2017, la ora 14, la sediul Fundației Naționale pentru Dezvoltare Comunitară Botoșani va avea loc activitatea Centrul istoric – Recital Vis de Artist. "În Botoșani, există posibilitatea de „dezvoltare muzicală” pentru persoane de orice vârstă, întrucât în cadrul Asociației Vis de Artist se utilizează metode moderne de educație muzicală ce vor putea fi observate în cadrul Recitalului susținut în centrul istoric al orașului", încheie profesor doctor Cătălina Constantinovici.

Într-o seară de iunie, când în peste 700 de orașe, din 120 de țări de pe glob, a fost sărbătorită Ziua Muzicii, într-un mic orășel din nordul României, un compozitor a recreat muzica și a dăruit-o lumii. Iar lumea, pentru câteva ore, a fost a lor, a copiilor din Botoșani!
 







 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Umanitatea înduioșătoare a lui Petre Roman care calcă în picioare drama unui mare poet român. Și un botoșănean din umbra istoriei!

Duminică, 24 Septembrie 2017
1488

La mijlocul lunii septembrie, presa din România prelua și comenta, în acorduri mai mult mai puțin vehemente, un document declasificat de către Ministerul Apărării Naționale, din care...

Un pas în urma serafimilor. Când tot ce e lumesc se prăbușește, rămâne Credința!

Duminică, 24 Septembrie 2017
1296

Un pas în urma serafimilor. Botoșani, ploaie rece, ora 20.00. O sfârșeală de toamnă scufundată în întunericul umed și zgribulit. Sun îndelung la toate firmele de ta...

Cum l-am cunoscut pe părintele Alexa Simionov

Vineri, 22 Septembrie 2017
1256

Cartierul lipovenesc pare că sprijină, de câteva secole, partea estică a Botoşanilor, ca şi cum oraşul are nevoie de o istorie acolo, pentru a nu sfârşi brusc. Puţină lume se aven...