Istorisirea ne poartă de la Botoșani la Cernăuți, iar de aici, mai departe, către Viena, pentru ca drumul să se încheie iarăși în metropola Țării de Sus.
Monumentul funerar, care aparține lui Andrei Manea, păstrează la partea superioară un medalion din bronz, de formă rotundă. Defunctul este redat bust, cu privirea orientată trei sferturi spre stânga. În dreapta se află semnătura autorului: „Hans Bernard”.
Ansamblul funerar, în compunerea căruia se află statuia unei femei realizată din marmură albă, aşezată într-o atitudine contemplativă, a fost executat de Robert Streschnack din Viena. Privind cu atenție și alte morminte din același cimitir, semnate de cei doi maeștri, vom descoperi că, la vremea realizării respectivelor opere sculpturale, exista un parteneriat între antreprenorul de monumente și creatorul de imagini funerare.
*Efigia lui Andrei Manea, cu semnătura sculptorului: Hans Bernard (foto și prelucrare grafică Ioan Iațcu)
Hans Bernard (10 Martie 1861 Wilten, Tirol – 26 Octombrie 1945, Viena) a fost un sculptor vienez care s-a remarcat la cumpăna dintre veacurile XIX-XX. Din 1886 și până în 1892, a studiat la Akademie der Bildenden Künste din Viena, sub îndrumarea lui Edmund von Hellmer şi Carl Kundmann. A trăit ca sculptor independent la Viena, unde a creat statui monumentale, portrete-busturi și monumente funerare pentru cimitirele din capitală şi Innsbruck. Printre cele mai importante lucrări de artă se numără bustul de marmură al lui William Shakespeare din vila imperială „Achilleion” din Insula Corfu (1898), precum şi statuia monumentală a Mântuitorului de pe cupola bisericii Sf. Anton din Viena, precum şi cea a sfântului patron al respectivului edificiu ecleziastic (1898). Lucrări individuale împodobesc cimitirele din Innsbruck, cum ar fi cel cel al familiei Horandter sau piatra funerară a familiei Ber.
Andrei Manea (1 ianuarie 1842-18 octombrie 1902) era fiul soților Christea și Maria Manea (Loizanu) (vezi „Misterele Botoșanilor 8”). Școala primară a urmat-o la Cernăuți, unde l-a avut coleg de clasă pe Mihai Eminescu, dar și pe alți membri din comunitatea armenilor botoșăneni, cum ar fi: Bogdan Missir, Emanoil Manea, Iohan Manea, Grigore Goilav, Bogdan Goilav. Beneficiind de consistentele resurse financiare oferite de către părinți, el a urmat Facultatea de Științe Juridice din Viena, unde și-a luat doctoratul. Revenit în țară, îndeplinește funcția de magistrat la Tribunalul Botoșani, iar ulterior, de președinte, „pe lângă Tribunalul Suceava”. În 1875, demisionează din magistratură, pentru a îmbrățișa „profesiunea de advocatu”, pe care a practicat-o până la finele vieții. Într-un anunț apărut în presa ieșeană, avocatul de numai 35 de ani, anunța că domiciliul îi era în „casele părințești” din Strada Teatrului, „urbea Botușani”. A făcut politică liberală și a fost consilier comunal, candidând pe listele colegiului I.
Continuarea pe iatcublog.blogspot.com...
*Mormântul lui Andrei Manea (primul plan). În planul secund, mormântul părinților săi (foto Ioan Iațcu)