În vremea copilăriei mele, magnolia înflorită din fața celor două edificii reprezentative ale Botoșanilor (primăria și palatul politico-administrativ) era un subiect aflat pe buzele multor concetățeni. Prospețimea culorilor radiată de florile exoticei plante avea darul să învioreze privirile locuitorilor, după lungile și apăsătoarele luni de iarnă.

Magnolia venea să potențeze arhitectura unor vechi clădiri („Casa Codrescu-Bașotă”/Primăria și Teatrul „Mihai Eminescu”) sau să mai estompeze din sobrietatea și răceala unor statui aflate în apropiere, precum cea a poetului nepereche ori a nefericitului aviator Adrian Adamiu (1900-1929).

CITEȘTE ȘI: "Patronul din Superliga l-a sunat pe Alibec și l-a chemat la echipă: Ce răspuns a p..."

 

Astăzi, arborii de magnolie sunt peste tot, în parcuri, în grădini particulare, ba chiar și în cimitire, așa cum este cel Armenesc.

În micul cimitir organizat pe criteriu etnic, apendice al marii necropole „Eternitatea”, de câțiva ani, în preajma unui vechi mormânt, înflorește un astfel de arbust. Monumentul funerar, realizat de sculptorul local Alberto Pellegrinetti (1868-1942), aparține Anei Dudac. La partea superioară a soclului se află o admirabilă statuie, la realizarea căreia artistul italian s-a inspirat din clasicitatea greco-romană. Personajul feminin, care poartă pe cap o diademă, ține în mâna stângă planul unui edificiu. De-a lungul timpului, statuia a fost supusă numeroaselor interpretări fanteziste, cum ar fi aceea că ar reprezenta-o pe defunctă sau că planul din mână ar fi al bisericuței din apropiere, la al cărui act ctitoricesc femeia a participat.

De remarcat că modelul incizat în pasta moale a lutului, înainte de a fi ars, nu corespunde cu cel al actualei capele cu hramul Bunei Vestiri, care se apropie mai mult de planul în cruce greacă. Ipotezele lansate atât în unele lucrări de specialitate, cât și în mediul on-line, sunt frumoase și interesante, dar, fără un suport documentar, ele rămân doar simple speculații. Singurul lucru care ar fi posibil de luat în calcul este că sculptura ar putea înfățișa o alegorie a Arhitecturii. Totuși, rămâne un mister de ce sculptorul ori comanditarii au optat pentru o asemenea reprezentare.

CITEȘTE ȘI: "Misterele Botoșanilor: Din timpurile când iernile nu erau mâncate de lupi"

 

Ioan Iațcu, Misterele Botoșanilor – Citește continuarea pe iatcublog.blogspot.com

Monumentul funerar al Anei Dudac, în situația din 2023. Privire de ansamblu (foto Ioan Iațcu)