Sfânta Matrona era din Tesalonic, fiică de oameni săraci, deprinsă a munci din greu ca să-ÅŸi agonisească cele de trebuinţă. Era creÅŸtină ÅŸi ajunsese slujnică la Pautila, femeia căpeteniei Tesalonicului, care era păgână. Åži mergea Pautila adeseori la templu, unde se ruga zeilor, luând-o cu ea ÅŸi pe Matrona. Aceasta însă mergea ÅŸi se ruga în biserica creÅŸtinilor, iar acest lucru o deranja foarte mult pe stăpâna sa. Într-una din zile, Pautila i-a zis: „De ce nu mergi la templul nostru, ci umbli întotdeauna la creÅŸtineasca biserică?” Åži luând îndrăzneală, Matrona i-a răspuns: „Pentru că în biserica noastră vieÅ£uieÅŸte Dumnezeu, iar în templul vostru Dumnezeu nu este”. Aflând deci că slujnica sa este creÅŸtină ÅŸi de aceea nu se supune îndemnurilor ei, Pautila adesea o bătea ÅŸi o chinuia. Însă fericita Matrona pe toate le răbda pentru credinÅ£a sa. Odată, după ce sfânta a stat în închisoare patru zile, fără hrană ÅŸi băutură, întărită numai de Dumnezeu, a fost scoasă de acolo ÅŸi supusă la nenumărate chinuri ÅŸi bătăi de se scurgea sângele din ea. Apoi, fiind iarăşi aruncată în temniţă, după mai multe zile de chin ÅŸi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Trupul ei l-a aruncat Pautila de pe un zid înalt al casei unde locuia, dar a fost luat de creÅŸtini ÅŸi îngropat cu multă cinste. Mai pe urmă, Alexandru, Episcopul Tesalonicului, a zidit o biserică în numele sfintei, iar cinstitele ei moaÅŸte le-a pus într-însa. Iar pe Pautila, nu după mult timp, a ajuns-o judecata lui Dumnezeu, pentru că de pe înălÅ£imea zidului de unde a aruncat trupul Sfintei Matrona, ea singură alunecând, a căzut ÅŸi a murit.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Mucenici Filit Sincliticul, cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid şi Amfilohiu.
