A murit la doar 51 de ani, în Italia. Crescut la Casa de Copii din Trușești, județul Botoșani, Florin a fost un elev excepțional și, apoi, un student eminent.

S-a stins singur, departe de casă. Cei care l-au cunoscut vorbesc despre marea sa generozitate, despre mintea ascuțită, ”pregătită oricând să explice, să ajute, să lumineze”.

Redăm mai jos cuvintele lui Vasile Ignat, un fost coleg de bancă al lui Florin Corneliu Andreescu la școala din Trușești:

CITEȘTE ȘI: "Doi autori botoșăneni își vor lansa cărțile în cadrul Zilelor ”Mihai Eminesc..."

 

”Unele nume nu se sting niciodată din inimă

Pentru mine, unul dintre ele este Florin Corneliu Andreescu. Am fost colegi opt ani la școala din Trușești și mulți ani colegi de bancă. Opt ani în care am crescut împreună, am învățat, am râs, am visat și am trăit alături multe momente frumoase. Ani în care am strâns amintiri pe care nu le șterge nici timpul, nici viața, oricât ar încerca. Când mă gândesc la Florin, îl văd așa cum era atunci, cu privirea calmă, cu zâmbetul acela liniștit și cu mintea lui ascuțită, pregătită oricând să explice, să ajute, să lumineze. La școală era un talent curat, matematica o făcea să pară simplă, fizica era bucuria lui, iar la orice materie părea mereu cu un pas înainte. La fotbal era fundașul perfect, corect, elegant, ferm. Când îți lua mingea, te făcea să zâmbești, nu să te superi. Eu eram Ionica, el era Mihai, exact ca în „Liceenii”. El știa, eu căutam, el ajuta, eu învățam și niciodată, dar niciodată, nu s-a uitat de sus la nimeni. După toți acei ani împreună, pot să spun asta cu mâna pe inimă. Florin a fost un om de 10 pe linie… chiar și pe linia vieții. Un om rar, cu suflet mare și caracter adevărat. Nu mi-am imaginat niciodată atunci, între bănci, că voi ajunge să scriu aceste rânduri… Florin a plecat dintre noi în data de 11.11.2025.

Un moment cumplit, care l-a surprins departe de casă, de România, pe un pământ străin, la Monterotondo, lângă Roma. Fără cineva drag lângă el… și gândul acesta îți sfârtecă inima. A făcut Facultatea de Fizică la Iași, un student eminent. Și-a trăit viața cu demnitate, ca un om care nu a cerut nimic, dar a dăruit mult. Pentru mine, Florin rămâne același coleg bun din copilărie, prietenul adevărat, omul calm, luminos și corect, pe care îl voi purta mereu în inimă. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i așeze sufletul în lumină.

Florin, prieten drag…, nu te vom uita niciodată. N. 1974 – D. 2025”.