Cătălina este o fostă kinetoterapeută pasionată de fotografie care, după nașterea fetiței s-a întors la muncă, dar la scurt timp, a simțit dorința de a-și schimba stilul de viață și a renunțat la job. Edward este profesor de matematică și este pasionat de lemn. Iar pentru Ariana viața este o bucurie atunci când călătorește cu „dubi”, se joacă cu Blitz, câinele familie sau petrece timp cu bunicii. Împreună sunt Eco on wheels și au construit o casă pe roți.
Edward a cumpărat duba, a demontat-o și a transformat-o în „acasă” – a tăiat, a dat găuri, a șurubărit, a polizat. A trecut prin toate etapele construcției, de la partea electrică, instalația sanitară, pus parchet, uși, tavan, izolarea mașinii, până la vopsit, reparat diverse lucruri și montat geamurile.
Cătălina și Edward spun că sunt ca acasă oriunde ar merge atunci când sunt în „dubi”.
Cătălina (Eco on wheels): „Ne-am întâlnit la biserică, cu ocazia Zilei Recunoștinței”
Povestiți-ne puțin despre voi – Cătă și Edward…
Suntem Cătălina și Edward, oamenii din spatele proiectului Eco on wheels.
Edward: Am 31 de ani, am absolvit Facultatea de Matematică și am devenit profesor. M-am născut în Botoșani, mai exact în orașul Dorohoi. Sunt un spirit liber care chiar din copilărie a iubit ciclismul, animalele (am avut o văcuță pe nume Fetița pe care am iubit-o mult și am îngrijit-o cu toată dragostea). Pe lângă toate astea mi-au plăcut o vreme și jocurile pe calculator.
Cătălina: Am 34 de ani și sunt o fire mai creativă care vede frumosul în orice lucru banal. O vreme am scris poezii și am compus cântece, iar pe lângă toate astea îmi place să cânt și ador arta în diverse forme ale ei, una dintre ele, respectiv fotografia, o practic astăzi în proiectul Ecofilms. De altfel, Edward se ocupă de partea de videografie din acest proiect. Eu sunt absolventă a Facultății de Sport, specializarea kinetoterapie. Am lucrat în domeniul studiat mai mulți ani, însă după ce fetița noastră s-a născut, m-am întors la muncă doar pentru o perioadă, după care, din dorința de a-mi schimba stilul de viață, am renunțat la acel job. Cred că a fost cea mai bună alegere, deși inițial am regretat și mi-a fost greu să fac pasul. La fel ca Eduard, și eu vin din Botoșani, din același oraș. Se pare că, într-un fel, viața ne-a adus împreună
Cum v-ați cunoscut voi doi și cum ați ajuns să construiți o viață împreună în județul Botoșani?
Ne-am întâlnit la biserică, cu ocazia „Zilei Recunoștinței”. A fost o poveste foarte interesantă. Încă din acea zi, am început să vorbim tot mai mult pe rețele, iar Eduard încă era student la Iași, în timp ce eu lucram în Dorohoi. Ne vedeam doar în weekend, după ce am vorbit inițial ca buni prieteni.
După un timp mi-am dat seama că poate e ceva mai mult între noi, am spus lucrurile pe nume și am început o frumoasă prietenie. Pe stilul old school, ieșeam în parc la întâlnirile de tineret și am descoperit că avem multe în comun: viziune similară asupra vieții, dorințe asemănătoare și o potrivire profundă în modul nostru de a fi.
Pentru mine, a fost dragoste la prima vedere. Îmi amintesc seara întâlnirii: vorbeam despre muzică și el mi-a spus despre o trupă pe care o ascultam și eu. Era ceva foarte rar pentru că puțini rezonau cu versurile lor.
Printre alte subiecte, ne-am povestit experiențe din facultate, viață socială și alte banalități cu care am rezonat. După aproximativ un an de relație (ne-am cunoscut în 2014), în 2015 Edward m-a cerut în căsătorie. M-a dus într-un loc cu o priveliște frumoasă asupra orașului, apoi am stabilit nunta pentru 18 septembrie 2016.
În acel timp, el și-a terminat facultatea și a devenit profesor, iar eu lucram într-un cabinet particular de kinetoterapie. Cu sprijinul părinților și economiile noastre, am realizat nunta. Ne-am implicat amândoi în realizarea nunții, acest „proiect” comun ne-a apropiat și mai mult.
Am decis să rămânem în Dorohoi pentru că amândoi lucram acolo. Ne-am dedicat timpului și muncii. Erau perioade când vremea părea că zboară. În 2018, a venit pe lume fetița noastră, Ariana.
Cum arată o zi obișnuită în familia voastră, atunci când nu sunteți în călătorii?
Cătălina: o zi obișnuită începe cu trezirea și pregătirea pentru școală: o ducem pe Ariana la școală, apoi revenim acasă. Eu mă ocup de curățenie, treburi casnice și paginile noastre de Instagram. Amândoi lucrăm la proiectele foto/video. În funcție de orarul de la școală Edward participă la activitățile noastre după ce Ari vine de la școală.
În jurul prânzului, mergem să o luăm pe Ariana, mâncăm împreună (acasă sau în oraș), uneori vizităm bunicii.
După-amiaza, petrecem timp de calitate cu Ariana: ne jucăm, facem diverse activități, poate chiar cumpărături sau o plimbare. Dacă e iarnă, ieșim la săniuș. Vara, în parc cu câinele nostru, Blitz. Așa se scurge ziua noastră.
Ce înseamnă pentru voi „acasă”? Aveți acest sentiment și când călătoriți cu van-ul, a reușit să vă facă să vă simțiți „acasă”?
Pentru fiecare, noțiunea de acasă are nuanțe proprii, dar există și puncte comune:
Pentru mine, acasă înseamnă familie, liniște, iubire și momente frumoase
Pentru Eduard, acasă este spațiul în care meșterește din lemn – îi place să creeze obiecte și design interior
Pentru Ariana, acasă este alături de câine, pisică, bunici, prieteni și verișori — familia extinsă sau doar noi
Ce ne puteți spune despre „little A”? Cum se adaptează la stilul vostru de viață?
Fetița noastră s-a adaptat excelent – iubește călătoriile cu „dubi”. Acum doi ani am participat la Campervanfest și și-a făcut acolo prieteni cu care ne mai întâlnim în țară la diverse excursii. Este un suflet liber, se adaptează rapid, se joacă în natură și își găsește ocupații creative – nici măcar nu avem nevoie să luăm multe jucării.
Citește materialul complet pe Life.ro
