Anii de glorie din viața unuia dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX, în 110 minute de peliculă! Rebel in the Rye nu poate cuprinde întreaga personalitate a lui J.D.Salinger, dar are menirea de a stârni curiozitatea, de a îmbia privitorul spre descifrarea unei enigme pe care regizorul Danny Strong o împachetează în imagini care decurg unele din altele, care se întrepătrund sau care, dimpotrivă, rup mersul firesc al unei biografii atât de controversate până astăzi.
Scrisul nu este un proces public. Nu poate fi descris cinematografic, la fel cum un autor nu poate fi expus, disecat, explicat, secționat sau atomizat după reguli și metode științifice. A scrie trimite la decorul intim al autorului, iar a cunoaște acest proces ascuns ține nu atât de impactul vizual pe care un regizor ni-l oferă, cât mai degrabă de contactul spectatorului de film cu opera, cu personajele create, cu universul literar care stă, până la urmă, la baza realizării cinematografice.
Acțiunea filmului Rebel in the Rye începe în anul 1939. Jerry Salinger, interpretat de Nicholas Hoult, se înscrie la cursul de scriere creativă susținut de ilustrul profesor Whit Burnett (Kevin Spacey), acesta din urmă fiind și editor al renumitei reviste Story. Talentul lui Salinger este o certitudine, însă tatăl său (interpretat de Victor Garber) este cel care, cu o aproape sadică și de neînțeles constanță, îl descurajează ironizând preocupările fiului său. Un moment important, și căruia regizorul îi conferă un spațiu bine plasat în desfășurarea biografică, este întâlnirea dintre Jerry Salinger și Oona O'Neill (Zoey Deutch), fiica încă minoră a dramaturgului Eugene O'Neill. O poveste de dragoste care se clădește inițial pe un tărâm nesigur, pe o atracție bazată mai degrabă pe notorietatea reciprocă decât pe sentimente firești, dar o poveste care va apăsa dureros pe destinul lui Salinger din momentul în care, în război fiind, scriitorul vede în ziar titlul unui articol care anunță căsătoria dintre fiica lui Eugene O'Neill, Oona având la acea vreme abia 18 ani, și celebrul Charlie Chaplin, artist aflat - la 54 de ani - la a patra căsnicie.
Excepțional rolul construit de Nicholas Hoult, un personaj care trece de la imaginea tânărului frustrat, ușor instabil, dar suferind de lipsa validării, a recunoașterii și, în final, a publicării cu orice preț, la determinarea și refuzul de a modifica un cuvânt, de a schimba perspectiva de dragul cititorului. Protecția aspră, dură a profesorului Burnett face din tânărul student un scriitor care învață, în primul rând, să trăiască alături de propriile personaje.
În toată această poveste, realizată excepțional de regizorul Danny Strong, mai există un personaj care străbate firul de la un capăt la altul. Este vorba despre Whit Burnett, poate cel mai bine conturat, în afara personajului principal, pe o structură profund umană și cu reale calități de mentor. Un personaj care, sub masca bine jucată a profesorului sarcastic, ironic, nonconformist, pitește metode pedagogice care au darul de a dărâma hotarele neîncrederii, de a împinge până dincolo de limite răbdarea și determinarea.
Filmul ne prezintă un autor care, deși a căutat și forțat (pe alocuri) celebritatea, în aceeași măsură a refuzat mai târziu să devină sclav al popularității devastatoare. Este exact enigma pe care filmul lui Danny Strong o construiește în partea a doua a filmului, provocând privitorul să completeze sau să imagineze biografia neexplorată a lui Salinger.
O iubire care îl prăbușește sufletește și cu un efect aproape la fel de devastator precum experiența războiului. Celebritatea ca formă de viețuire, stopată apoi pentru ca scrisul, sufletul, viața însăși să poată supraviețui. Izolarea, retragerea din lume. Decenii întregi dedicate scrisului fără ca el, scrisul, să mai fie punte către lumea exterioară. Jerry Salinger refuză să mai publice, refuză să mai ofere interviuri, să mai comunice sau să mai întrețină minimele relații sociale. Nu acceptă nici ecranizarea celebrei sale cărți, "De veghe în lanul de secară".
Teama de mediocritate este la fel de puternică, la Jerry Salinger, precum fuga de celebritatea construită, acea celebritate care decurge dintr-un bine gestionat proces de marketing literar. Validarea ca scriitor trebuie să vină de la public, nu ca rezultat al unei publicități forțate.
Din acest punct de vedere, filmul lui Strong seamănă cu o meditație, dar nu atinge marginile vreunei parabole, dimpotrivă. Este despre răzvrătire, despre căutarea sinelui cu riscul abrutizării și al propriilor distrugeri sufletești. Însă Jerry Salinger gestionează cu o minuțioasă și o aproape proverbială încăpățânare o decizie care a stârnit în vreme numeroase controverse, chiar și conflicte, și anume retragerea în scris.
Filmul - scris de Danny Strong și Kenneth Slawenski - are și o linie pedagogică, de artă a educației, dacă îl privim ca pe un curs de scriere creativă util și necesar tinerilor scriitori.
Rebel in the Rye apare la 7 ani de la moartea lui Jerry Salinger (27 ianuarie 2010, la vârsta de 91 de ani) și la aproape 7 decenii de la apariția romanului "De veghe în lanul de secară", un debut care a zdruncinat și a reconfigurat lumea literară de la mijlocul secolului XX. Romanul lui J.D.Salinger a fost tradus în 30 de limbi și vândut în 65 de milioane de exemplare și continuă și astăzi să fie una dintre cele mai citite cărții (250.000 de exemplare vândute pe an).
