"Binecuvântată fii, închisoare!" - o poveste reala, plina de durere si de credinta. Cartea, lucrare autobiografica, a fost scrisa de romanca Nicole Valery Grossu, in limba franceza. In anul 2002, aceasta carte a ajuns pe ecrane, intr-un film semnat de regizorul roman Nicolae Margineanu. Acesta este primul film romanesc care arata chinurile si umilintele la care au fost supuse detinutele politice (femei) din inchisorile comuniste din Romania.
Regizorul Nicolae Margineanu, al carui tata a fost inchis vreme de 16 ani in temnitele comuniste, a declarat: "Binecuvantata fii, inchisoare" a fost o datorie morala, un film inchinat acestor oameni care au suferit atat de mult. Ma bucur ca am reusit sa-l fac si il consider filmul cel mai important din cariera mea."
Rolul principal din film este jucat de Maria Ploae, alaturi de alte actrite, precum: Dorina Lazar, Ecaterina Nazarie, Victoria Cocias, Maria Rotaru, Iulia Lazar, Romanita Ionescu. Pentru rolul interpratat in acest film, Maria Ploae a castigat Premiul Uniunii Cineastilor din Romania, in anul 2003. Filmul a castigat doua premii si a avut o nominalizare la Festivalul de Film din Montreal, tot in anul 2003.
Actrita Maria Ploae, impresionata de intalnirea sa cu rolul personajului principal, se destainuie: "Si eu cred, ca si Nicole Grossu, ca cel mai important lucru care trebuie sa ni se intample pe pamant este sa ne intarim credinta si relatia cu Dumnezeu. In suferinta poti sa tradezi, poti sa mori, sau, poti sa-l gasesti pe Dumnezeu. "Binecuvantata fii, inchisoare" este un film profound spiritual si-i multumesc Nicoletei Grossu pentru ca a scris cartea si sotului sau, d-lui Serrgiu Grossu, ca ne-a acordat un ajutor substantial, indispensabil".
Binecuvantata fii, inchisoare! - cartea
Nicole Valery Grossu, cu numele de domnisoara Nicoleta Valeria Bruteanu, s-a nascut in data de 4 iulie 1919, in localitatea Turnu Magurele, aproape de Bucuresti. Nicole Valery a fost nepoata marelui om politic Iuliu Maniu. Ca jurnalista si membra a Partidului National Taranesc, intre anii 1945-1947, ea a fost redactor la ziarul "Dreptatea". Datorita activitatii ei publicistice, cat si respectului aratat lui Iuliu Maniu, sub regimul comunist si ateu, tanara a avut multe de suferit. Fiind evacuata din casa, impreuna cu intreaga familie, in dimineata de 24 august 1949, Nicole este luata in arest. Dupa nenumarate anchete si batai, fara o condamnare declarata, vreme de patru ani, tanara nevinovata a trebuit sa indure, eroic, toate persecutiile din inchisorile politice comuniste.
Nicoleta Valeria Bruteanu va fi eliberata abia in anul 1953. In anul 1957, Nicoleta se casatoreste cu scriitorul Sergiu Grossu. Acesta va fi si el aruncat in inchisoare, in martie 1959, fiind condamnat la 12 ani de detentie. El va fi insa eliberat mai inainte de termen, in anul 1962, in urma unui decret de gratiere. Spre a scapa de securitate, in anul 1969, cei doi vor pleca in Franta. Ajunsi in Franta, cei doi vor continua, impreuna, o cariera publicistita demna de toata atentia (revista "Catacombes"; foaia religioasa "Iisus Biruitorul"; asociatia "La chaine"; emisiunea "Duh si Adevar").
"Aveau o binecuvantare cereasca acesti soti, in misiunea ce le-a fost data, de a sluji ca intr-un apostolat credinta noastra stramoseasca. Intr-o lume a pacatului, ei tineau, cu evlavie, nestinsa candela credintei. Amandoi au cunoscut teroarea puscariilor comuniste, prin care dusmanii lui Iisus loveau in poporul roman, in frunte cu mintile cele mai luminate, supuse exterminarii. Din anii traiti in bezna celulelor ucigatoare, din care numai cu puterea lui Dumnezeu au supravietuit, cei doi au iesit si mai tari in credinta lor." (Pan M. Vizirescu)
In anul 1976, la editura pariziana Plon, este publicata cartea "Binecuvantata fii, inchisoare!". Rapid, alaturi de franceza, cartea va fi tradusa in mai multe limbi de circulatie internationala: engleza, germana, italiana, norvegiana. In limba romana, cartea va fi tradusa, pentru prima data, la Editura Univers, in noiembrie 1997.
Imbolnavindu-se grav, Nicole va fi internata la Spitalul Foch. Dupa o grea suferinta, ea a trecut la cele vesnice, in seara zile de 14 decembrie 1996. Potrivit testamentului, trupul ei a fost adus in Romania si inmormantat in Cimitirul Sfanta Vineri, din Bucuresti.
"Nu gasesc cuvinte care sa poata exprima usurarea pe care mi-a adus-o murmurul rugaciunii mele. Ma simtii deodata atat de libera! Da, pacii si bucuriei care ma coplesisera, se adauga si senzatia libertatii interioare, cea pe care o resimti cand te-ai impacat cu Dumnezeu. Cel care se ofera lui Iisus, prin convertire, paseste peste diferitele etape ale incercarii, pe masura trairii sale in conformitate cu adevarata invatatura. Treceam prin momente de extaz si murmuram: "Doamne cum as putea sa impartasesc aceasta cu alte detinute?" Imi dadeam seama, din ce in ce mai mult, ca inchisoarea era o favoare pe care Dumnezeu mi-o acorda ca sa ma pot reabilita, pentru ca suferintele care vor urma, sa ma gaseasca in pace cu mine insami si cu El. Arestarea mea, nu era de fapt, decat o intalnire, la care Iisus ma invita pentru a ma ridica in culmea fericirii." (Nicole Valery Grossu)
Binecuvantata fii, inchisoare! - filmul
Filmul lui Nicolae Margineanu este fidel cartii mai-sus amintite. Actiunea filmului are loc in Romania, in mijlocul evenimentelor petrecute in anii 1940-1950. Regimul ateu, aflat la putere, incepea prigoana impotriva propriului neam si a propriei credinte. Nicoleta Valeria Brudeanu, o tanara intelectuala este arestata brusc, pe motive politice: ea facea parte dintr-un partid politic de opozitie, fiind nepoata pe linie materna a lui Iuliu Maniu.
Prima detentie a avut loc la Malmaison, in Bucuresti. Aici au avut loc primele anchete comuniste, interogarile fiind urmate, aproape de fiecare data, de batai extenuante. Desavarsit singura si parasita de orice putere, Nicoleta va regasi in ea puterea credintei, a nadejdii si a dragostei.
Din copilarie, ea mai pastra inca amintirea unor lecturi din Psalmi. Astfel, descoperind, pe perete, o inscriptie plina de deznadejde, ea va completa "lucrarea", scriind toate pasajele din Psalmi, pe care inca le mai tinea minte. Mai apoi, ea va gasi si puterea de a zambi tortionarilor, privindu-i cu mila. Pentru aceasta, ea va fi numita "nebuna de la Celula 24".
Dupa trei luni de anchete, batai, pedepse si torturare psihica, in care doar credinta in Dumnezeu a tinut-o sanatoasa la minte, Nicoleta a fost trasferata la inchisoarea Mislea, amenajata intr-o fosta manastire avariata. Aici, ea va aprofunda rugaciunea si cunoasterea Sfintei Scripturi, lucru urmat de multe alte detinute. In cele din urma, grupul de detinute politice de la Mislea va fi mutat la Canalul Dunare-Marea Neagra, pentru munca silnica.
Ajuns la limita suferintei si a deznadejdii, omul poate fie sa moara, fie sa-L descopere pe Dumnezeu. Daca insa Dumnezeu apare in viata celui deznadajduit, forta aceluia de biruinta devine una fara margini.
"Daca pentru majoritatea celor care si-au scris memoriile, inchisoarea este dominata de ura, descrierile predominand in schingiuiri, torturi, umilinte, dimpotriva, in cartea "Binecuvantata fii, inchisoare", suferinta exorcizeaza raul, intareste spiritul si face bunatatea si solidaritatea posibile. Un film tonifiant, care isi propune sa dovedeasca faptul ca orice suferinta acceptata si oferita lui Dumnezeu este generatoare de imense binecuvantari. Suferinta reuseste sa topeasca carapacea de indiferenta si molesala, necazurile materiale devenind ridicole fata de ascensiunea spirituala, mult mai importanta." (regizorul Nicolae Margineanu)
(Teodor Danalache)
Vezi filmul integral:
