16 septembrie 2024, Conacul Moruzi din Vârfu Câmpului, județul Botoșani. În urmă cu 74 de ani, tot într-un 16 septembrie, la Besançon - Franța, un mare pianist român își potolea prin muzică durerea sfâșietoare a trupului, lăsând posterității un concert tulburător: ultimul vals!
Pianistul era Dinu Lipatti. În program, cele 14 valsuri ale lui Chopin. Lângă pian, sticluța cu cortizon. Auditoriul cu respirația tăiată. Interpretarea este perfectă, clară, nicio notă nu se împrăștie, niciun acord nu scapă printre degete. După al 13-lea vals, tăcerea taie în carne vie, sala înmărmurește. Pianistul se ridică. Urmează o pauză lungă. Publicul nu părăsește sala, în încremenită așteptare. Biografii lui Dinu Lipatti spun că artistul ar fi leșinat în culise și că numai cortizonul l-a ridicat pe picioare, doar cât să revină în fața pianului. Dar nu cântă ultimul vals! Încheie concertul cu piesa lui favorită, Coralul pe tema "Iisus rămâne bucuria mea", din Cantata nr. 147, de Bach. O rugăciune… Lipatti s-a stins la mai puțin de trei luni de la acel concert (2 decembrie 1950).
După 74 de ani, în curtea Conacului Moruzi de la Vârfu Câmpului, pianista japoneză Natsumi Kuboyama vorbește publicului despre marele pianist și acel ultim concert de la Besançon. Să mai adăugăm că Dinu Lipatti era finul lui George Enescu, pe care marele compozitor îl botezase pe când micul Dinu avea patru ani.
Concertele pe Siret au devenit pentru câteva ore, sub norii cenușii de septembrie, un prilej de meditație asupra vieții, dar și un recviem, o rugăciune, un omagiu pentru marii compozitori și interpreți ai lumii, de la Lipatti și Enescu la Haydn, Schumann sau Mozart.
”Concertele pe Siret sunt menite să îl omagieze pe marele compozitor George Enescu, având în vedere că el s-a născut în această zonă, pe Valea Siretului. Totul a început acum ceva vreme, la inițiativa domnului arhitect Șerban Sturdza, ca un mijloc de a promova opera lui George Enescu și această zonă extraordinar de frumoasă. Concertul, spunea George Enescu, este o întâlnire între interpret și public, un dialog în care emoțiile sunt schimbate și înțelese. Vă invit să schimbăm și să înțelegem emoții la acest eveniment”, a spus în debutul evenimentului Șerban Iftime, gazda de la conac.
În cadrul Concertelor de pe Siret, cercetătorul Remus Tanasă, de la Institutul ”A.D.Xenopol” – Academia Română, Filiala Iași, a prezentat aspecte mai puțin știute despre viața lui George Enescu. Și cum muzica lăutărească a reprezentat un element de inspirație pentru marele compozitor, publicul a asistat și la un recital de cobză prezentat de Miruna-Iustina Gireadă.
Muzica clasică, în acorduri de pian și violoncel, a răsunat în curtea Conacului Moruzi grație Ansamblului PlaCello (format din violonceliștii Răzvan Suma, Ella Bokor, Ștefan Cazacu și Mircea Marian), alături de pianista japoneză Natsumi Kuboyama. În fapt, o ”japonezo-reșițeancă”, după cum a glumit Răzvan Suma, dezvăluind că în urmă cu puțină vreme Natsumi Kuboyama s-a căsătorit cu un român din Reșița.
Cei patru artiști, unii dintre cei mai talentați violonceliști ai momentului în România, au oferit publicului o incursiune muzicală inedită. Acompaniați de pianista Natsumi Kuboyama, cu un repertoriu bine ales și accesibil publicului, violonceliștii au reușit un concert de înaltă ținută artistică. Răzvan Suma a mărturisit că ideea înființării Ansamblului PlaCello a apărut în pandemie. ”Chiar dacă erau restricții, erau legi, atunci am crescut mult ca grup”.
Primele acorduri clasice au fost din Robert Schumann – ”Fantasiestücke”, piese fantastice pentru violoncel și pian. Apoi Mircea Marian, profesor de muzică de cameră la Universitatea de Muzică din București și la Colegiul Național de Muzică ”Dinu Lippati”, a oferit publicului ”Poloneza”, lucrare compusă în 1877 de David Popper, un mare creator de școală violoncelistică est-europeană.
A urmat un moment pe care Natsumi Kuboyama l-a încărcat cu emoție, amintind că pe 16 septembrie 1950 Dinu Lipatti a cântat ultimul său concert. În memoria marelui pianist român, artista din Japonia a interpretat în curtea Conacului Moruzi câteva fragmente din muzica lui Chopin.
A venit apoi rândul lui Ștefan Cazacu să propună un alt număr de excepție: un Divertisment de Haydn, în original scris pentru un cvartet de coarde, dar pe care un mare violoncelist, Gregor Piatigorski, a făcut un aranjament pentru pian și violoncel.
Ella Bokor, de asemenea profesor asociat la Universitatea de Muzică București, organizator de concerte la Tinerimea Română, a interpretat alături de Mircea Marian cinci piese de Șostakovici, care, ”pe lângă dramatismul și agitația uneori întâlnite în muzica sa, a fost și un iubitor de muzică de film și de teatru”. ”Obișnuia să meargă uneori la cinematograf și să facă în real time muzica pe un film mut. Pasaje melancolice, melodii haioase, uneori chiar copilărești”, a spus Ella Bokor înainte de a lăsa muzica să ”vorbească”.
Publicul a ascultat apoi fragmente semnate de compozitorul Alfredo Piatti, un mare violoncelist italian, care a lăsat foarte multe capricii pentru violoncel, concerte, serenade, elegii.
”A compus predominant pentru violoncel solo, două violoncele acompaniate de pian, un pic mai neobișnuit, fiind un extraordinar violoncelist la vremea lui, a avut posibilitatea să cânte pe un Stradivarius care acum îi poartă și numele: ”1717 ex-Piatti”. A fost un creator de școală violoncelistică”, a spus Răzvan Suma.
Piesa care a încheiat Concertele pe Siret a fost Nunta lui Figaro, de Mozart. Publicul a mai rămas însă minute bune în curtea Conacului, pentru a audia conferința susținută de Robert Tanasă despre George Enescu.
”Muzica lui George Enescu face parte din patrimoniul imaterial al umanității. El a compus, a cântat la vioară sau la pian, a dirijat și a răspândit dragostea prin și pentru muzică deschizându-și inima omenirii întregi. Publicul său nu a fost doar cel din Paris, Viena, Iași, București sau Dorohoi, ci a fost și este alcătuit din toți cei care au șansa să-i asculte muzica. Și-a început periplul descoperindu-și talentul pe meleagurile moldave, însă și l-a meșteșugit și l-a consacrat în Occidentul european, adică acolo unde condițiile erau mult mai prielnice pentru arta muzicală. Tot Occidentul a fost șansa lui pentru a căpăta anvergură mondială și pentru a promova România în lume. Însă Enescu nu și-a uitat sau ascuns vreodată rădăcinile sale de român, de moldovean din nordul țării, de la Liveni, Cracalia și Mihăileni”, a spus cercetătorul Remus Tanasă în încheierea Concertelor pe Siret.
Experiența estetică, spunea Robert Schumann, este identică în orice artă, doar materialul de creație diferă. Concertele pe Siret au demonstrat cu asupra de măsură că muzica – oricât de capricioasă, de tumultuoasă sau de poetică ar fi – reușește de fiecare dată să unească suflete și să se facă înțeleasă în fața oricărui public.
Concertele pe Siret au fost inițiate de Fundaţia Pro Patrimonio, Asociaţia Maria, Internationale George Enescu Gesellschaft Wien, Cai de Vis. Parteneri: Primăria Bucecea, Elsaco, PlaCello.
