15 noiembrie 1987. Câți dintre români știu ce se întâmpla în urmă cu 38 de ani la Brașov? Câți dintre noi ne mai gândim la oamenii care au suferit chinuri cumplite doar pentru că s-au opus comunismului? Condamnați după un simulacru de proces, ”dușmanii poporului” au fost pedepsiți de regim, cinci dintre ei fiind deportați la Botoșani. Li s-a spus ”novembriștii”.
Revolta de la Brașov, din 17 noiembrie 1987, a fost o acțiune de protest împotriva politicilor economice și sociale impuse în Republica Socialistă România de Nicolae Ceaușescu. Oamenii erau nemulțumiți. Conflicte de muncă, limitate ca intensitate, apăruseră în special în centre industriale mari precum Cluj-Napoca (noiembrie 1986), Nicolina din Iași (februarie 1987). Cea mai mare avea să se întâmple la Brașov, în noiembrie 1987. Nemulțumirea a început în Secția 440 Matrițe a Întreprinderii de Autocamioane Steagul Roșu din Brașov. Muncitorii au încetat lucrul, schimbul de noapte nu a mai pornit utilajele.
Pe 15 noiembrie, la ora 7.00, protestele s-au amplificat, generând o mișcare generală de protest în Brașov.
Ce a urmat avea să facă înconjurul lumii. De la nemulțumiri salariale s-a ajuns la un protest anticomunist. S-a strigat ”Jos dictatura”, ”Jos Ceaușescu”.
Era zi de alegeri, toată lumea era cu ochii pe România, iar la Brașov era dat jos tabloul lui Nicolae Ceaușescu și se cânta ”Deșteaptă-te, române!”. A urmat arestarea protestatarilor, sute de organe specializate din Securitate fiind mobilizate în acest sens.
Din rechizitoriul Procuraturii Generale din 2 decembrie 1987 aflăm că au fost arestate și anchetate 284 de persoane, fiind trimiși în judecată 61 de protestatari, cei din urmă sub acuzația de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
Condamnați cu executare, oamenii au fost ulterior deportați. De fapt, împrăștiați prin toată țara. Inclusiv la Botoșani.
Cinci deportați au ajuns la Botoșani
Inculpaţii erau obligați să efectueze muncă corecţională, în alte unităţi socialiste.
În județul Botoșani au ajuns cinci dintre cei condamnați în urma revoltei de la Brașov.
Gergely Andraş (18 ani în 1987) era angajat ca muncitor necalificat la Trustul de Construcţii Braşov - a fost condamnat la 2 ani de închisoare și trimis la Dorohoi.
Neculăescu Marius Tibi (24 ani în 1987) era lăcătuş mecanic la Întreprinderea de Autocamioane Braşov. A ajuns la Botoșani (Întreprinderea Electrocontact), pentru a executa cei 2 ani de închisoare la locul de muncă.
Macovei Mihai (21 ani în 1987) era angajat ca lăcătuş la Întreprinderea de Autocamioane Braşov. După 15 noiembrie a fost trimis la Botoșani, unde va sta tot 2 ani, drept pedeapsă, la locul de muncă.
Vulpe Pavel Cornel (18 ani în 1987) – condamnat la 2 ani cu executare la locul de muncă, trimis de asemenea la Botoșani. Era angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Autocamioane Braşov.
Huian Aurel (28 ani în 1987), strungar la Întreprinderea de Autocamioane Braşov, a fost trimis la Dorohoi pentru a executa pedeapsa de 1 an si 6 luni.
Nu credeau că vor scăpa vii. Și totuși au ieșit de acolo cu sechele grave, cu inima dislocată, cu oasele sfărâmate. Regimul a organizat un simulacru de proces, în care s-a urmărit de fapt mușamalizarea revoltei de la Brașov, asta prin așa-zise pedepse simbolice. Doi ani și sub doi ani de închisoare, cu suspendare.
Au fost trimiși în Bistrița Năsăud, Brăila, Vaslui, Botoșani, Galați, Teleorman, Bacău, Suceava, Giurgiu, Sibiu, Ialomița, Iași, Constanța, Neamț, Dâmbovița, Sălaj, Vâlcea, Buzău, Dolj.
Marius Tibi Neculăescu a fost deportat la Botoșani, unde i se pregătise un loc la Întreprinderea Electrocontact. Împreună cu el și alți trei brașoveni: Mihai Macovei, de 21 de ani, Pavel Cornel Vulpe, de 18 ani, și Aurel Huian, de 28 de ani. Gergely Andraş, în vârstă de 18 ani, ajungea la Dorohoi. Toți au fost urcați în tren, cu patru milițieni.
”S-a făcut totul ca să ne facă viața cât mai grea”
La Botoșani a urmat o perioadă cu multe privațiuni. Au fost în continuare urmăriți, hăituiți. Însă, spune Marius Tibi Neculăescu, și ”multe, multe momente de care eu îmi amintesc cu mare plăcere”.
”Mi s-au dat norme pe care nu le puteam îndeplini, ca să nu pot lua salariu, să nu am din ce să trăiesc, nu mi se dădeau cartelele pentru alimente. În zilele noastre nu înseamnă nimic, dar pe atunci puteai să ai oricât de mulți bani, dacă nu aveai cartelă nu cumpărai nici măcar o pâine. S-a făcut totul ca să ne facă viața cât mai grea. Huian era la o întreprindere de cauciuc, Vulpe la fel, iar Macovei a fost dus la Dorohoi. Nu aveam voie să ne întâlnim între noi, nu aveam voie să vorbim cu nimeni, să spunem de ce suntem acolo. Cazarea a fost în niște cămine de nefamiliști ale întreprinderii care erau mizere, cu șobolani uriași la etajul trei. Mi-am găsit la un coleg de muncă o cameră de închiriat și m-am mutat”, a povestit Marius Tibi Neculăescu într-un interviu la TVR3.
Se mutase cu chirie la doi tineri căsătoriți din Botoșani, pe care îi îndrăgea foarte mult. ”Oameni extraordinari. Până într-o seară în care l-am găsit pe băiat plângând în bucătărie. Îl luaseră de la muncă, l-au dus la Miliție, l-au bătut, și a primit ordin să mă dea afară din casă în seara aceea. A trebui să strâng tot – era februarie, un ger cumplit - și să ies în stradă ca să vadă securistul că omul m-a dat afară”.
”Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici”
De ziua lui, pe 26 ianuarie 1988, Nicolae Ceaușescu a emis Decretul nr. 11 privind amnistierea unor infracțiuni și reducerea unor pedepse. Astfel, se amnistiau ”toate infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pâna la 10 ani inclusiv”.
Dar amnistierea nu se aplica și la participanții de la revolta de la Brașov.
Ceaușescu a făcut o vizită prin țară în septembrie 1989, pe la Iași, Neamț, Botoșani.
”M-a chemat la Miliția Județeană. Șef era Diamandescu Corneliu. Pe lista de realizări, a observat Diamandescu, lipsea cea cu buletinul: nu aveam adresă de Botoșani. Cum ai făcut că tu ai încă buletin de Brașov?, mi-a strigat. I-am spus să mă lase în pace, că am trăit greu cei doi ani, puteam să trăiesc și bine, puteam să accept un apartament, să nu stau prin gazdă. Mi-a luat cu forța buletinul, a chemat un subofițer care a fost trimis la evidența populației și s-a întors cu viză definitivă de Botoșani. Asta era în 11 noiembrie 1989. Peste o lună și 5 zile începea revoluția la Timișoara”, povestea Marius Tibi Neculăescu.
Marius Tibi Neculăescu a clacat. Strădania lui de doi ani de zile, de a-și păstra șansa de a ajunge înapoi acasă era deodată călcată în picioare.
”Mi-am pierdut cumpătul și am început să țip la comandantul Miliției. De ce mi-ai făcut asta? Ce te deranja că am buletin de Brașov? Oricum, pe 13 decembrie se împlinesc doi ani de la sentință, eu pe 13 am plecat din Botoșani definitiv. Mă întorc acasă în Brașov, cu sau fără acest buletin”, spunea Marius Tibi Neculăescu.
Diamandescu era ofițer de carieră. Nu era obișnuit cu acest ton. ”S-a enervat foarte tare. Și în criza aceea de nervi a început și el să țipe: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici”.
”Singura șansă a mea era să moară Ceaușescu până de Crăciun și să plec de acolo. Cum adică nu mă prinde Crăciunul? Stai liniștit în banca ta și vezi-ți de treabă, mi-a spus”.
Cuvintele colonelului îi răsunau încă în urechi, încă Neculăescu nu reușea să le deslușească sensul. ”Am ieșit amețit de acolo. Cum adică, o să se dea iar o amnistie, special pentru noi? Ce se întâmplă într-o lună de zile, să nu mai conteze nimic și să pot pleca acasă?”. Și chiar așa s-a întâmplat, cum spusese șeful Miliției Botoșani în 11 noiembrie 1989. A murit Ceaușescu de Crăciun. Iar Diamandescu a ajuns peste noapte ministru de Interne, comandantul Miliției din București, și a reprimat mișcările din Piața Universității.
Când a venit revoluția, Marius Tibi Neculăescu a plecat din Botoșani către Brașov. Crede cu tărie că Ceaușescu și-a meritat soarta și că, dacă nu ar fi fost omorât, mulți români ar fi fost lichidați în continuare din cauza lui. Îi pare rău, însă, că ”revoluția a fost stârnită și preluată imediat. Pentru că, fără să vreau, știam de o lună și ceva de ea, înainte să se miște orice în țara asta”.