O POEZIE A VISULUI HIMERIC
(DESCOPERIT CHIAR ÎNTR-UN CEAI DE MENTĂ)
Sanda Nicucie este exponentul poetic al contemporaneităţii pe care sociologul Zygmunt Bauman o caracterizează a fi o societate lichidă în care şi sentimentul iubirii derivă dintr-o dragoste lichidă. Volumul „Cântec pentru neuitare” (Editura „Printhaus”, Iaşi, 2024) ne demonstrează că Sanda Nicucie iubeşte şi cere şi părţii celeilalte dăruire. Într-o societate lichidă nu poţi decât să te risipeşti, apoi să te aduni descoperind adâncimea iubirii din fiecare obiect sau fenomen martor: „M-au viscolit şi ierni, şi timp, şi viaţă, / În graba lor, furtuni m-au tot cernut. / De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheaţă, / M-am risipit, m-am adunat şi-atât. // (…) / Şi am visat, până-au rămas doar vise, / Nici nu mai ştiu prea bine ce am vrut, / Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse, / M-am risipit, m-am adunat, şi-atât. // Iar azi, când tu îmi baţi în suflet iar, / Iubirii să-i mai facem legământ… / Nu ştiu de iei sau pui altă povară, / M-aş aduna, de-aş şti de unde sunt.” („M-am risipit). Textul poetic al Sandei Nicucie (ce nume poetic!) mă duce cu gândul la innamoramento-ul explicat astfel de Aurel Maria Baros: "Toposul "innamoramento"-ului traduce întâlnirea dintre un erou şi o eroină care trăiesc experienţa iubirii la prima vedere. Această secvenţă înscrisă în arsenalul amoros tradiţional comportă trei etape canonice: apariţia obiectului dorinţei, schimbul vizual şi schimbul verbal. Cine spune inamorare se gândeşte instantaneu şi la retorica tradiţională: iubirea fulgerătoare, ca explozie afectivă, este ilustrată, metaforic vorbind, de o furtună care antrenează diferite descărcări electrice". Avem în faţă o carte prin care poeta îşi face ordine în labirintul sufletului, extrage bucuriile şi durerile, pe ultimele încercând să le facă suportabile. De aceea stilul poetei este unul care pendulează între hipotonie (neîncrîncenare) şi hipertonie (momente tensionate), bine relevate în seriile de “Stări” şi de “Scrisori înzăpezite”: “De-ar ninge iar cu disperare-n noi, / de-ar ninge iar ca pentru-ntâia oară, / aş inventa o lungă primăvară, / ninsorile le-aş preschimba în ploi. / Şi de îngheţuri, dacă ţi-ar fi dor, / iar amintiri de-ai vrea cu disperare, / aş preschimba toţi ţurţurii în floare / apoi m-aş încolţi în lumea lor. / Ca un copil ce-a inventat un joc, / topind ninsori care-au uitat să vină, / în lumea mea, neşansa de lumină // să-ţi fie şansă, eu să-ţi fiu… noroc. / Nu-ntreb nimic, doar îţi trimit un gând, / mi-e dor de primăvară… din când în când.” (“Scrisori înzăpezite 2”).
După ştiinţa autoarei de a-şi explora zonele sufleteşti profunde şi după inserţia de replici spirituale cu evidente puseuri ironice, tentele trubadureşti şi filozofia bonomă, toate îmi dau senzaţia că poezia acestei autoare se trage şi din Cincinat Pavelescu: “Adio-mi, creşte iarba a uitare, / sunt undeva că nu mai sunt pe-aici, / un fel de alba fără de pitici, / cu ţigla de pe casă-n demolare. /( Mă duc, încet, în hârşâiri de bici / şi-aud în mâini tălăngi de ursitoare, / adio-mi, creşte iarba a uitare, / sunt undeva, că nu mai sunt pe-aici.!! (…) (“Rondel de dus”).
O iubire fervidă iese în valuri secând sufletul acestei poete şi, din această perspectivă, nu e o poezie de cugetare calmă, ci una a replicilor tranşante, când cu trimiteri calme, urmate de rugăminţi („iubeşte-mi focul”, „sărută-mi visul” etc.), când cu un soi de ameninţări fiind dispusă la un transfer corporal: „Am loc în tine cu pantofi cu toc / Şi pardesiu din piele naturală. / Cu fiţe şi figuri, cu tot am loc / Şi spaţiu de o ceartă conjugală. // E totul scris, iubirea mea totală17 Picior peste picior, mai trag un foc. / Am loc în tine cu pantofi cu toc / Şi pardesiu din piele naturală. // Când ziua crapă-n zori şi hai noroc! / De primăvară tristă şi nasoală / Ce-i creşte frunza-n vin prin cozoroc…/ Eu mă aşez de-o iarnă hibernală // La tine-n suflet… cu pantofi cu toc.”
Iubirea este definită prin raportări la elemente ale înconjurului („vişini în floare”, „toamnă senină”, „şi frunză, şi floare, şi cânt”, şi frunză, şi vis, şi beţie” etc.) şi pusă în evidenţă prin alcătuiri preţioase de cuvinte („Genunchii umilinţei mi i-aş răni-n podele”, „Ce-a rămas nerostit, nerostit va muri”, „Şampanie cu gust de ploi”, „O cucuvea prin minte mi-a dat semne” etc.).
M-am gândit mult cum să vizualizez poezia din această carte şi m-am oprit la metafora carului pentru suflet în accepţiunea lui Platon: „Sufletul se aseamănă unui car înaripat tras de doi cai şi conduşi de un vizitiu. Unul dintre cai este de soi ales şi bun şi, de aceea, urmează ascultător îndemnurile vizitiului, pentru a trage carul înaripat spre spaţiul ceresc al ideilor eterne, unde sălăşluiesc Adevărul şi Frumosul în sine. Al doilea bidiviu este opusul celui dintâi, este neascultător şi de neam prost, drept care vizitiul se străduieşte să-l facă cu de-a sila să meargă pe calea ce duce în sus. Vizitiul este MINTEA (NOUS), partea aleasă a laturii raţionale care îndreaptă carul cu cai spre contemplaţiile de deasupra bolţii cereşti. Însă se întâmplă uneori ca vizitiul să nu izbutească să strunească bidivii carului (MÂNIA şi POFTA) şi atunci sufletul îşi pierde aripile, cade într-un trup muritor şi ia chip de vieţuitor pământesc”.
Sanda Nicucie ne propune o poezie a viselor himerice, fiecărui vis dedicându-i un „cântec pentru neuitare”, iar pentru o hermeneutică posibilă e bine să începem cu arhitectura poemului de la pagina 52, „În visul ceaiului de mentă”. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ANOMALIE SOCIALĂ
Îţi vine, iar, să-ţi ieşi din fire
Când vezi că fac azi pe isteţii
Şi lecţii dau de vieţuire
Cei repetenţi la şcoala vieţii! (VASILE LARCO)
CONJUGALĂ
Soţul, după cum se ştie,
Foc mocnit e-n căsnicie,
Dar soţia, în tot locul,
Este cea ce-aţâţă focul. (VASILE LARCO)
DUPĂ REFORMĂ
Sărăcia că-i în floare
Pot s-afirm în mod finuţ:
Asta nu a fost schimbare…
Ci un salt din „lac în puţ”! (VASILE LARCO)
GINERE „ASCULTĂTOR” (dactilic)
Soacra cea dură, la ea când îl cheamă,
Grabnic sosește și-adesea-i spășit;
Dacă-l și ceartă, fiind umilit,
El se retrage, zicându-i „de mamă”.(MIHAI HAIVAS)
SOȚ ÎNȚELEPT(amfibrahic)
Nevasta când urlă cu pizmă
Că este tembel ca o cizmă,
El pleacă, la șprițuri, cuminte
Șoptind despre lucruri... chiar sfinte!(MIHAI HAIVAS)
„COLEGIALITATE”(anapestic)
Un corupt deputat
S-a trezit reclamat
De-un coleg, senator,
Nemilos turnător.(MIHAI HAIVAS)
PARVENITUL
Cuprins de umbra îndoielii,
Când gustă miere și venin,
El vrea, fiind supus greșelii,
Să nu greșească… prea puțin. (GRIGORE COTUL)
PROFEȚIE
Femeia, cât ar fi de bună
Și cât ar fi de iubitoare,
Te va lăsa sub clar de lună
... cu ochii-n soare. (GRIGORE COTUL)
SCHIMBARE
Ca o podoabă-n facultate,
Eu nu am vrut atunci s-o scap;
Acum, luați, dar în etate,
Podoabă e ( mai nou!)... pe cap! (MAX OPAIȚ)
IERTARE DIVINĂ
Simt bărbatul meu că-i fiert;
Când mă supără mereu,
N-are rost să-i spun că-l iert,
Că-i iertat de ... Dumnezeu! (MAX OPAIȚ)
VIAȚĂ DE NOAPTE!
El, vestit un Csanova,
Ea, o damă cam anostă;
Au dansat un bossanova,
...Restul, n-a făcut cât costă!(MAX OPAIȚ)
DREPTUL LA REPLICĂ
Eu replică mereu îi dau
Soției - dor ce n-are leac -
Și îi răspund direct, pe șleau:
- FAC! (AXENTE IUGA)
CU SOȚIA
Chiar și când o țin de mână,
Practic f'ind un singur trup,
Nu-i vorbesc o săptămână,
Neputând...s-o întrerup. (AXENTE IUGA)
AUTUMNALĂ
De struguri, must, de tulburel,
Poeții-n versuri fac abuz,
Doar subsemnatul, singurel,
Pe la cules...de cucuruz. (AXENTE IUGA)
LA NUNTĂ
Aseară bine m-am distrat,
La un amic, și el poet,
Și-i mulțumesc c-a acceptat
Să-mi treacă "darul"...pe caiet, (AXENTE IUGA)
TESTAMENT FĂRĂ CONŢINUT
Aș vrea să scriu ceva despre nimic,
Un imn solemn, slăvind mulțimea vidă,
Să laud golul dintr-o piramidă
Și inutila pleavă dintr-un spic.
Sunt pupa ce-i ascunsă-n crisalidă,
Balon legat c-un fir de-un ombilic
Aș vrea să scriu ceva despre nimic,
Un imn solemn slăvind mulțimea vidă.
Căzut, nu pot deloc să mă ridic,
Legat de sol, ca o cariatidă,
Murdar de lut, de stele și obidă,
Îmi pun întreg destinul într-un plic…
Aș vrea să scriu ceva despre nimic! (DAVID VALENTIN)
REPLICA SF:
De vrei să scrii ceva despre nimic,
Ȋţi dau, mărinimos, un sfat de bine ‒
Ce-ar ajuta şi pe mulţi alţii, zic ‒
Apucă-te şi scrie despre tine… (SORIN FINCHELSTEIN)
Toate s-au scumpit
TOATE S-AU SCUMPIT!
Chiar nechemat de ziua ei,
Cum se consideră iubit,
Trimite iar mia de lei,
Iar ea răvaș: ,,M-am mai scumpit!" (FLORICA BUTA)
GAFA UNUI CHELNER
Ce faină erați doamnă ieri
Cu părul lung peste umeri!
Dar ea, cu bujori în față,
- Eu port părul scurt de-o viață! (FLORICA BUTA)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
IUBIREA EI DE... MILIOANE
Milionaru-i supărat;
Că-i mult iubit i-a spus mereu
Și cred că e adevărat,
El nu mai are niciun leu! (TONY ANDREESCU)
Nu-i vinovată biata față
Că dragostea e terminată!
Păi cum ai vrea să-și ducă traiul
Când tu ți-ai terminat mălaiul??? (ŞTEFAN BAŞNO)
DE MULTE ORI…
De multe ori a mai pierdut
Și nu aceasta îl ațâță;
El nu acceptă că-i bătut
De una care e o fâță. (TONY ANDREESCU)
Dar nu-i bătut de "biata" față,
Ci moșul e bătut de soartă,
N-a înțeles la vârsta lui
Că love fără parale nu-i! (ŞTEFAN BAŞNO)
- Men sana în corpore sano! -
Cu-atâtea biruri ce ne-au pus
Și greutăți… ce dau năvală,
Le mulțumesc la cei de sus,
Că m-au scutit… de mers la sală! (NELU MATER)
Cu banii ce-i dădeai la sală
Îți mai achiți o hangarală,
Un bir, impozit sau o taxă
Deci vei avea o viață laxă! (ŞTEFAN BAŞNO)
ADEVĂRUL
Dacă apa, spun străbunii,
Este adevăr divin,
Înţelegem cum, la unii,
Adevărul e în vin. (NICĂ JANET)
IN VINO VERITAS?
Fiind un filosof precaut
Eu adevăru-n vin tot caut
Și-l caut, vă declar, profund
Căci beau paharul pân' la fund. (ŞTEFAN BAŞNO)
DESTIN
Soarta asta-i fără milă,
Căci în viaţă n-am noroc:
Toţi aspiră la o vilă,
Eu ... covoarele la bloc. (STELICĂ ROMANIUC)
Dar te-ai gândit, dragă Stelică,
Cam cum ar fi, la o adică,
S-aspiri covoarele din vilă?
Eu m-am gândit și-mi plâng de milă.. (ŞTEFAN BAŞNO)
Pe malul Senei
M-a rănit o frunză
De arţar
Când mă plimbam
Pe malul
Senei... (FLORIN VASILESCU)
Te întreb cu toată jena:
Bre, ce-ai căutat pe Sena?
Mai bine umblai haihui
Pe aicea, pe Bahlui! (ŞTEFAN BAŞNO)
***
masă de cununie -
mireasa și amanta
ciocnesc pahare. (AL. D. FUNDUIANU)
După cum mă bate gândul,
La bărbat se dau cu rândul,
Dar cum or să-și facă parte
Darul oare cum se-mparte? (ŞTEFAN BAŞNO)
JIJI BECALI- PREȘEDINTE
Nu Șoșoacă, nici Lasconi,
Ci, al nostru…Berlusconi;
S-avem oi, măgari, în țară,
Ceva fotbal, ca afară. (DUMITRU BUJDOIU)
SE APROPIE ALEGERILE
Doar o taxă pe prostie
Ne-ar scăpa de sărăcie;
La buget se strâng purcoaie,
C-avem proști-votanți o droaie. (DUMITRU BUJDOIU)
CALEND(AR)E ROMÂNEȘTI
Opt zile pe săptămână:
Șase zile lenevești,
A șaptea, mâncare bună,
A opta, te hodinești. (DUMITRU BUJDOIU)
NUME DEOSEBITE
- Cum te cheamă, bă, Gigele?
- Ce, nu știi, bre?, Hopulele;
- Nume frumos, evident,
Dar, depinde de accent. (DUMITRU BUJDOIU)
LA TRIBUNAL
- Deci, vrei divorț, reclamant?
- Da, că e bleagă la pat;
- Minte dom’ judecător,
Pot s-aduc tot satu’ martor. (DUMITRU BUJDOIU)
ALOGISM CRAS
„Independent pe liste de partid”.
Nu sare cum din Andersen zis Nexø
( Pe care-l trecem la idei conexe)
Vreun puști să spună-adagiului stupid
Că e certat cu logica, deci: Zexe! (LERU CICOARE)
PREȘEDINTELE ȘI LISTA CANDIDAȚILOR PNL
LA PARLAMENTARE
Nu de mine doar e vorba:
Dacă cei propuși nu trec,
N-am când mai deschide torba,
Îmi iau sacoul și plec. (LERU CICOARE)
NICI CÂND ȚARA STRÂNGE CUREAUA
NU RENUNȚĂ LA OPULENȚĂ
Guvernul vrea economia
S-o țină oarecum pe fux.
Doar șeful țării, mamma mia,
C-o navă zboară iar de lux. (LERU CICOARE)
ȘI ACASĂ – ANSE ȘI NEȘANSE
Nu-i destul că-n Europa
Risipite-s șansele,
Când acasă, hopa, hopa,
Se restrâng și casele? (LERU CICOARE)
DACĂ PARLAMENTARII NE APĂRĂ,
PE EI CINE SĂ-I APERE?
Se făleau că legi ne-ar face,
Ocroti-ne-ar drepturile...
Azi își umflă piepturile
Că și-un sindicat și-ar coace. (LERU CICOARE)
DĂ BINE LA IMAGINE
Dacă-i spui recalculare:
A doua, treia, patra..., n-a,
Omu-ncepe-a ezitare:
Nu cam des se bate ghena?
Dar ia zi că-i majorare!... (NICOLAE MĂTCAȘ)
CAPRA FACE, OAIA TRAGE
De-a greșit Casa de Pensii
Și ți-a dat ceva în plus,
Să-i restitui a dispus,
Fără puncte de suspensii.
Lege-aici nu se vădește:
Cine a greșit plătește?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PENSIA, PRAGUL DE IMPOZITARE
ȘI COȘUL DE CONSUM
Pragul de impozitare
Urcă la trei mii acum,
Dar el știe ce prag are
Coșul minim de consum? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DUBLĂ IMPOZITARE A PENSIEI?
Ea a fost impozitată
Ca depozit din salariu
Și acuma - înc-o dată?
Contrazicere-n ... contrariu!! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CONTRADICTIO IN ADIECTO
Să vorbim de majorare
În urma recalculării,
Când inflația-i mai mare
Tocmai la costul mâncării?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CREȘTE LA LUNĂ,
DESCREȘTE LA SĂPTĂMÂNĂ
Aparent, chiar că ar crește
Pensia în numerar,
Dar inflația lui pește
Te arde la buzunar. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CASA MEA DE PENSIOARE,
CINE-A COMIS EROAREA,
TOT ACELA S-O REPARE
Dacă la recalculare
Ai comis greșeala tu,
Cum să-l pui pe moș Cămoare
În instanță să se du?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA CEL SĂRAC ȘI MÂȚA-I CHIOARĂ
Cum s-alerge moș Bodrângă
Prin instanță greu să-și cate
Cu-avocați a sa dreptate,
Leii când îi trec pe lângă
Și ițarii-ncep să-l strângă?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MINISTERUL MEDIULUI NU SE GRĂBEȘTE
SĂ ALERTEZE DIN TIMP LOCUITORII
EXPUȘI REVĂRSĂRILOR DUNĂRII
RO-ALERT, știm, la Galați
S-a dat după viitură.
Cotele de la clisură
Le-om vesti ... celor plecați? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PE STRADA MARE
FURCI, LOPEȚI, MACETE
Poliția la clanuri nu se bagă,
Le lasă să se-nfrunte cu macete,
Spunând, ca busuiocul să-l mai dreagă,
Că daravela-i de la niște fete. (NICOLAE CRIHĂNEANU