În „România literară” nr. 36 din 2024, Vasile Spiridon publică, la rubrica sa „Istorie literară”, un comentariu despre Al. O. Teodoreanu sub titlul „Băutura şi cultura  temelie”. Prima parte a  articolului se bazează pe o serie de puncte de vedere ale  unor scriitori şi critici care l-au cunoscut. Consider că e de bun augur să reţin câteva: Mircea Handoca reia un răspuns al lui Păstorel  cu privire la epigramă – „Epigrama a fost pentru mine un simplu exerciţiu verbal. Între un concert şi altul, pianiştii fac în camera lor de studiu game pentru sprinteneala falangelor. Eu mi-am permis să fac game în public… Epigrama nu este un „plat de resistance”, ci un simplu entremets”.  Mircea Handoca  reia şi o explicaţie privind apariţia destul de târzie a cărţii debutului lui Păstorel – „Tipărisem prima carte. Aş fi putut-o tipări cu şapte ani mai înainte, dar mai toate cărţile de debut suferă de apendicită.  De aceea cred că domnii autori e bine ca să le ţină cât mai mult sub observaţie pentru ca la prima criză să le extirpe organul inutil. Asta am şi făcut (…). Am socotit totdeauna că un scriitor trebuie să se ocupe cât mai mult de cartea lui atunci când o scrie şi deloc după ce a pus-o în vitrină”. Şerban Cioculescu despre prodigioasa memorie a lui Păstorel – „Era capabil să spună aproape pe nerăsuflate, într-o oră 5 – 600 de versuri.  Dregându-şi glasul cum se cuvenea, cu o nouă sorbitură, dar fără să i se împleticească limba măcar o singură dată”. Nicolae Steinhardt  povesteşte o întâmplare inedită din timpul procesului lotului Noica – Pillat – „Niţel mai târziu ofiţerului  care intră, Păstorel i se adresează bonom şi glumeţ pentru a cere creion şi hârtie. Vrea să însemneze versuri pe care le-a compus la Securitate şi ar fi păcat pentru cultura românească să se piardă. Ce fel de versuri? A, nu duşmănoase, lirice, patriotice. Cum le-a compus? A, în minte”. (…). Tonului bonom care îmbracă o cerere de neconceput, ofiţerul nu-i poate răspunde răstit.  E destul de tânăr ofiţerul şi-mi vine a crede că încearcă oarecum sentimentul elevului căruia i se oferă emoţionantul prilej de a sta de vorbă cu unul dintre autorii reproduşi în manualele şcolare”. Alexandru Paleologu reconstituie şi el scena povestită de Steinhardt, adăugând că ofiţerul i-a refuzat doleanţa, însă adăugând ce-a spus gardianul – „Ei, fir-ar ai dracului, banditule, nici aici nu te laşi de prostii”.  Răzvan Voncu  vorbind despre o dramă a receptării operei lui Păstorel – „Drama lui Păstorel Teodoreanu nu e de a fi fost cum spune istoria literară, un minor interesant, într-o epocă interbelică plină de mari scriitori.  Ci de-a fi un Brillat-Savarin, într-o cultură gastronomică primitivă, dominată de ciorbe, „grătar”, „vin de buturugă” şi „botul calului”. O cultură în care modernitatea – din cauza conjuncturii istorice nefaste a celor patru decenii şi ceva de comunism – nu a adus necesara rafinare a gustului şi moravurilor, ci, dimpotrivă, o biruinţă a ceea  ce Marin Preda a numit „spiritul primar agresiv”. „Omului nou” îi repugnă fineţea,  manierele şi, în general, tot ce francezii denumesc „savoir vivre”.  Nu e de mirare că posteritatea lui  Păstorel Teodoreanu este făcută de ocazionalele licenţioase din ciclul „Politice şi apolitice”, nu de splendida sa literatură enogastronomică, prin care compatriotul nostru stă fără să roşească alături de maeştrii genului din cultura occidentală. Păstorel mai există astăzi numai ca epitom al excesului bahic, adică printr-o latură cu totul neînsemnată  a personalităţii unui intelectual, altminteri, complex excepţional cunoscător al artei vinului şi maestru al transformării ei în literatură”.

CITEȘTE ȘI: "Când pasiunea întâlnește disciplina: Povestea tânărului din Botoșani care îș..."

Pentru cei care vor să ştie, pentru o eventuală abordare,  de unde a preluat Vasile Spiridon citatele, cred că merită să le redăm: 1. Mircea Handoca („Pe urmele lui Al. O. Teodoreanu – Păstorel”, Editura „Sport – Turism”, Bucureşti, 1988, p. 76 şi p. 152); 2. Şerban Cioculescu („Varietăţi critice”, „Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966, p. 386);  Nicolae Steinhardt („Jurnalul fericirii”, Mănăstirea Rohia – Editura „Junimea” Iaşi, 2008, pp. 136 – 137); Alexandru Paleologu (în prefaţa la  Al O. Teodoreanu, „Epigrame şi alte rime vesele”, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 1997);  Răzvan Voncu („Lectura clasicilor”, Editura „Neuma”, Cluj-Napoca, pp. 278 – 279).

Merită reţinute şi câteva puncte de vedere ale lui Vasile Spiridon: 1. „epigramele lui Al O. Teodoreanu au fost scrise mai mult SĂ-MBIE decât SĂ-NJURE”; 2. „în privinţa acomodării la orice fel de condiţii de a lucra, dintre scriitorii postbelici ar fi putut să rivalizeze cu Nichita Stănescu aflat în ultima fază, orală, a creaţiei sale”; 3. „i-au fost confiscate manuscrisele şi o mare parte din bibliotecă, fiind condamnat la şase ani de închisoare corecţională”; 4. „pentru scriitorul a cărui viaţă s-a confundat uneori cu opera, nu există o falie între imaginea boemului de o inteligenţă sclipitoare, cu un debordant umor tonifiant, degajată din producţia epigramatică, şi celelalte părţi ale operei”; 5. „Al. O. Teodoreanu era, când îşi punea mintea, un desăvârşit om de lume, şi de la el datează un cod al bunelor maniere de respectat la masă”;  6. „pentru Păstorel Teodoreanu, gastronomia nu avea legătură cu lăcomia sau cu exhibarea instinctului animalic”; 7. „deşi este considerat a fi un scriitor minor, Al. O. Teodoreanu era, din punctul de vedere al înzestrării spirituale, superior multor scriitori contemporani lui”(GEORGICĂ MANOLE)

 

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

ITINERAR FORESTIER

În raiul codrului te pierzi,

Vezi cerbi ce iau în coarne „dracii”

Şi oameni mulţi în haine verzi,

Ce taie cu nesaţ copacii. (VASILE LARCO)

 

PASTEL DE TOAMNĂ

Noaptea e mai răcoroasă,

Ploile sunt mai frecvente,

Ceaţa tot mai greu apasă…

Ca facturile scadente. (VASILE LARCO)

 

O NOUĂ TAXĂ?

E pus, şi nu spun în răspăr,

La microfon, de te cruceşti,

Impozit fix pe adevăr…

Deci dacă îl rosteşti, plăteşti! (VASILE LARCO)

 

UNUI PETRECĂREȚ (dactilic)

Plânge când iese din pântece,

Joacă, trecându-l sudorile,

Glume ascultă și cântece

Până-l apucă chiar zorile. (MIHAI HAIVAS)

                              

CONFRATE PERFID DIN CENACLU (amfibrahic)

C-un zâmbet discret studiat,

Apare tiptil pe la noi

Și-n vârful picioarelor moi

Ne calcă pe nervi... delicat.(MIHAI HAIVAS)

 

ABSTINENȚĂ LA NECAZ (anapestic)

De-ntâlnești  un bețiv într-un bar,

Ce doar apă mai are-n pahar,

Despre dânsul poți sigur să spui:

Nu se simte în apele lui.(MIHAI HAIVAS)

 

DEPENDENȚĂ

Ajuns la capătul răbdării

Cu teamă-n suflet doar de Sfinți,

Lăsat la voia întâmplării,

Se roagă-acum și la ... părinți! (MAX OPAIȚ)

 

ALEGERI ÎN ERA DIGITALIZĂRII

Cu sistemul informatic, 

Toate țin de vreme rea;

Astăzi, votu-i democratic,

Însă iese cin`se vrea! (MAX OPAIȚ)

 

UNUI OPORTUNIST

Stând cu gândul la avere,

Investește bani în plus;

De aceea, când se cere,

Face asta ... cât mai sus!(MAX OPAIȚ)

 

CĂSNICIA
Ea - bocancul, talpa - eu,
Suntem în aceeași oală,
Când mă calcă pe bombeu
Iute-o las in pielea goală. (AXENTE IUGA)

ȚĂRĂNIMEA
Sub bocanci străini, câinești,
Mult mai dureroși ca biciul,
Talpa Țării Românești
Este astăzi ca șoriciul. (AXENTE IUGA)


DIALOG PE DEALUL NEGRU
- Trecând pe lângă Dedulești
Simții miros de mici deodată,
- Iubitul meu, dacă doresti,
Ne-ntoarcem și mai treci odată. (AXENTE IUGA)


SLUGARNICUL
Este-acel funcționar
Ce-ar muta din poale munții,
Șefii lui știindu-i doar
Ceafa, scalpul, vârful frunții. (AXENTE IUGA)
 

REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO

CONSTATARE   

Aceasta-i constatarea tristă,
După recentul inventar:
La mine se găsesc, în listă,
”Amici” în stoc excedentar. (ILIE BÂTCĂ)

 

Ilie, nu-ți fă ziua tristă

Din ăștia ce se vor pe listă

Așa, că să se bage-n seamă,

Nu merită o epigramă! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ȘANSA UNUI FOTBALIST

Cum tânăr este și în vervă,

Decizia-i rațională:

Fiind, la club, mai mult rezervă...

Să joace la Națională. (AL. D. FUNDUIANU)

 

Păi mai e pe-aicea unul

Fără ținerea de minte,

Pierdută când trăgea cu tunul

Ce se vrea de președinte.. (ŞTEFAN BAŞNO)

 

SOȚ RECEPTIV

În somn soția a țipat

Și, din reflex, n-a șovăit,

Prin casă a făcut curat

Și cardul i l-a pregătit. (RADU MIHAI)

 

Păi un așa bărbat model

Fie că-i prost, fie tembel

Sau mulțumește-așa soția

Fin'că stă prost cu bărbăția... (ŞTEFAN BAŞNO)

 

FRUCTELE...

Sunt a sănătății rază,

Dar am constatat și știu,

Cel mai bine se păstrează

Dacă le prepari...rachiu! (FLORIN VÂLCU)

 

Ooo, ce vorbă minunată

Ai postat aici, Florine,

Dacă dai si-o vișinată

Te notez cu "Foarte bine"!(ŞTEFAN BAŞNO)

 

CA UN STRUGURE…

Cu un strugure de poamă,

Ieri pe care l-am postat,

Laicuri multe-am adunat;

Nu și cu o epigram (GHEORGHE BÂLICI)

 

Strugurele-i de privit,

Epigrama-i de citit

Cum efortul e prea mare

Noi dăm like doar pe culoare! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

E TOAMNĂ…

E toamnă și-i periculos,
Cu-atâtea prin gospodărie,
În beci e tulburel gazos,
Afară-i… gureșa soție! (NELU MATER)

 

Ei, și, nu văd care-i problema

Poți rezolva ușor dilema

Nu văd de ce-ai ieșit din beci

Când ai cu ce ca să petreci! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

VIS EROTIC

Înalț, frumos, cu ochi albaștri,

Cel mai prolific dintre aștri,

Dorește, pentru prima oară

‘Azil’ politic, dar…. în țara. (IOAN PETRESCU)

 

Prolific cu acuzele

Când tot scanda că P...S...D...

În rest, în ăștia zece ani

A huzurit pe-ai noștri bani.. (ŞTEFAN BAŞNO)

 

GURA TA…

Gura ta ca o furtună

picăturile de ploaie

şi plimbările de mână

de la pat până la baie. (SANDA NICUCIE)

 

Dacă vă plimbați de mână

De la pat și pân' la baie

Toată lumea o să spună:

Un moșneag și o mamaie! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

MARCEL, MĂRICEL REPORTER SPORTIV

Mingea se află la Ciucă,

Îi dă Șoșoacii-o măciucă;

Geoană dă-n Simo’ cu capu’,

Îi ia dracu cu Ciolacu.  ( DUMITRU BUJDOIU )

 

LIBER LA ȘPAGĂ*

Orice dai este cadou,

Un Audi, sau un ou;

Instanța: nu este mită,

Oferta bine primită.  ( DUMITRU BUJDOIU )

* Curtea de Apel București, în cazul A.A. Macovei, șefă la Autoritatea Națională

    a Vămilor, a exonerat-o de mită. (Presa)

 

VREMEA BONCĂNITULUI

Se bat cerbi pe căprioare

Și vecini pe Mărioare;

Ei nu-s  cerbi înfierbântați,

Ci soți, cu coarne…dotați.  ( DUMITRU BUJDOIU )

 

CÂND SECRETARARA ÎȘI ÎNȘALĂ DIRECTORUL

- Bate tabelul de- îndat’,

Cu premii ca în povești!

- Dar pe mine m-ați uitat?!

- Dumneata p-alt tabel ești. ( DUMITRU BUJDOIU )

 

CU MUȘTAR PE ȚÂȚIȘOARE

- Îmi bați apropo că- s mici,

Sau, chiar vrei, să le mănânci?

Pot și eu să-ți zic în glumă:

Mergi la pescuit, ai râmă!  ( DUMITRU BUJDOIU )

 

EUROPENILOR LE-A VENIT MINTEA LA CAP?

Coada de-azilanți flămânzi răzleață

Gazdele au prins s-o limiteze:

Prea presează modul nost’ de viață

Și nu-acceptă să se integreze. (LERU CICOARE)

 

DE-ATÂTEA ORI, CĂ-NCEPI A STA ÎN CUMPĂNĂ

Cum un prieten face-o dănănaie,

Cum și SUA-și fac cruce: n-au știut.

Dar să te faci că plouă când nu-i ploaie,

Au jurământul lor e de crezut? (LERU CICOARE)

 

RĂZBUNAREA PREZUMTIVĂ A CAPREI CU TREI IEZI

De ce n-am avut de veacuri

Aŭtostradă cu Moldova?

Fincă-un astfel de parcurs

Ne-ar fi dus direct spre urs;

Ca să-ncetinim atacuri,

De-om porni-o încotrova,

Agresorului sălbatic

Cursă – „groapa cu jăratic”!. (LERU CICOARE)

 

PAZA DE LA INTRARE PĂȘTEA MUȘTELE?

Vizitator dând foc la oficină,

Și nu oricare: chiar la Parlament!

Dac’ a intrat c-o sticlă de benzină,

Mai e pân’ va căra și armament?! (LERU CICOARE)

 

TATONAREA OPINIEI PUBLICE

Șochează-un zvon disprețuita gloată:

Că vrea să candideze la Senat.

Dar când conchizi că țara-i eșuată,

Să nú vezi că și tu ești expirat?! (LERU CICOARE)

 

LEGILE-S PENTRU GRIVEI

Să nu aibă-al Țării zid

De la lege derogare,

Însuși șeful de partid

Derogarea când o are?! (LERU CICOARE)

 

JOACA DE-A TERMINOLOGIA

Pentr-un stat de drept – mirări! –

Nu-s cam multe derogări?

Încălcări de legi au, frate,

Numai statele-autocrate. (LERU CICOARE)

 

CAMPANIE ELECTORALĂ CU FINAL PREVIZIBIL

Clar că cearta-i simulată,

Iar puterea-i împărțită

Nu-ntre doi, ca prima dată,

Ci-ntre trei – forță unită. (LERU CICOARE)

 

UNEI CUCOANE CANDIDATE CARE DENIGREAZĂ DIASPORA

Doamnă, nu știi că te-mbuibi

Și din osteneala ei?

În fântâna-n care scuipi,

Tot dintr-însa va să bei. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

NU-I MARE SECRETUL

De ce te-ai dat decrețel,

Deși nu-i secret de stat,

Știe-acum și-un băiețel:

C-ai putut fi avortat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

LUNG E DRUMUL ȘI COTIT

ÎNSPRE PIAȚA DE PRIVIT

La piață mergem azi ca la muzeu,

Privim, ne încântăm și ne uimim

De prețuri. Și-napoi. Drum lung și greu.

Va fi mai scurt, în ierni, spre țintirim. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

SINISTRAȚII CER PROTECȚIE SIGURĂ

De ce, strigă din zătoane,

Nu pun vâjoaielor frâne,

Da-și iau salarii babane

Cei din „Apele Române”?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

„APELE ROMÂNE” INUNDATE DE INCOMPETENȚĂ ȘI NEPOTISM

Sinistrații apă n-au nici pâine,

Dar visează statul cum îi scapă.

Cum să speri, când „Apele Române”

De când lumea au intrat la apă?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

PLANURI DE PROTECȚIE CONTRA DEZASTRELOR DOAR PE HÂRTIE

Sărim pompieristic la incendiu,

Seisme, inundații, viitură,

Dar cum acestea nu-s diurne-n mediu,

Protecția-n prospect e-o făcătură. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

PRIMARUL NU POARTĂ NICIO VINĂ?

Domn’ primar cu  trei mandate,

Om trecut prin inundații,

Cât dai pe securitate,

De te rabdă sinistrații? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

UN REPREZENTANT DE LA EDUCAȚIE PE TEREN LA INUNDAȚII

Se-neacă școli întregi de viitură,

De ape-s duse globuri, bănci, găleată,

Elevii-n poduri n-au ce pune-n gură,

Iar tu pozezi în cea neafectată?! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

DAR LEGEA DE PROTECȚIE A OMULUI CINE S-O APLICE?

Chiar specialiștii spun, nu diletanții:

Intrați în curte, urșii sunt pierduți.

La noi pe om nu-l apără garanții,

Darmite niște porci, viței, mieluți... (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

UN SPOR NOU LA SALARIU

Spor nou la controlori în bus: pentru condiții

Periculoase și vătămătoare.

N-ar fi să aibă, dar, și prăpădiții

Ce ies în plină zi pe stradă la plimbare? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

CALCULE NOI DUPĂ RECALCULARE

Râs homeric e-n Casa de Pensii,

Plâns cu hohot la pensionari:

Cei cu pensii mici obțin extensii,

Returnează cei cu pensii mari. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

IEȘIRE DIN SITUAȚIE

Duși, camionarii, -n lume,

Stau în stații TIR-uri pline.

Căutăm șoferi anume

Tocmai hăt prin Filipine. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

DE CÂND TOT BINELE-I SPRE RĂU?

În campanii preelectorale,

Ca să fie-aleși pe-un nou mandat,

Toți primarii drumurĭle locale

Au pornit și le-au și asfaltat,

 

Iar șoferii speedsteri patinează,

Încât tragedile se dublează.

De-accidente nu primarii-s vinovați,

Ci șoferii  - că nu-s educați. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

BINECUVÂNTARE LA JIU-JIȚU

Urci la luptă pe tatami?

N-ai ce-ți face semnul crucii,

Iar de-l faci, băiatul mamii,

Liga – prima! - ți pune cruce! (NICOLAE MĂTCAȘ)