Expoziția „Bestiariumˮ readuce pe simeze lucrările regretatului artist, evenimentul organizat de City Gallery Botoșani fiind un prilej de a explora un univers artistic fabulos, în care natura și imaginația se împletesc în creațiile unice ale pictorului.
Mai cu seamă, însă, „Bestiariumˮ aduce în prim-plan două dintre temele recurente ale operei lui Corneliu Dumitriu: caii și păsările.
Pictorul care s-a stins în (încă) puterea forței creatoare, la 68 de ani, a întemeiat un concept artistic unic în spațiul botoșănean și nu numai, o pictură a simbolurilor și a percepțiilor departe de facilul contemporan, din care transpare o energie a culorii greu de egalat. Mâna lui Corneliu Dumitriu a avut darul (și harul) de a găsi nevăzutul în lucrurile văzute. Astfel, în arta lui Corneliu Dumitriu putem admira caii zburând sau păsările tăcute în mijlocul cerului. Este artistul care, în 68 de ani, a transpus în culoare emoția. Și-a construit cu rigoare drumul, s-a căutat pe sine și a găsit energia care l-a făcut să fie unic.
”Bestiarum” devine, la doi ani de la plecarea artistului Corneliu Dumitriu, o emoționantă evocare a celui care a pictat cu inima și care a reașezat culoarea în paradigma unei libertăți creatoare nemaiîntâlnită în spațiul contemporan.
Într-o formă plastică rafinată, care oscilează în zona de interferență a figurativului și abstractului, cu o economie de mijloace menită să concretizeze până la emoție mesajul artistic, pictura lui Corneliu Dumitriu impresionează prin ritmuri compoziționale, prin luminozitate, aerație, distanță spațială, dar mai ales transpare din tablouri o libertate de exprimare care conferă întregului ”Bestiarum” un sentiment al detașării de realitatea imediată, întregul demers devenind un popas sufletesc necesar fiecărui privitor în parte.
”Nu este deloc întâmplătoare această expoziție, care se numește Bestiarum, un nume foarte potrivit pentru tematica aleasă: păsări și cai. Păsările ne duc cu gândul la zbor, iar caii cu gândul la libertate. Asta și-a dorit întotdeauna Corneliu Dumitriu, cel pe care îl aducem în amintirile noastre de fiecare dată când ne gândim la un mare artist contemporan, așa cum a fost și rămâne Corneliu Dumitriu. Și pictor, și grafician totodată. Dacă anul trecut ne-am întâlnit cu o parte din florile domniei sale, de data aceasta parcursul nostru este altul. Pe aripile păsărilor, pe aripile lui Pegas, către lumină, către înălțime, rămânând să îl păstrăm în minte așa cum a fost. La 68 de ani a plecat dintre noi, dar până atunci se obișnuise ca din cinci în cinci ani să facă o expoziție pe care o intitula simplu CD 50, 55, 60, 65…”, a rostit Ana-Elisabeta Coșereanu, muzeograf în cadrul Galeriilor de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani, gazdă a expoziției și organizator al evenimentului.
Despre Corneliu Dumitriu au vorbit, la vernisajul expoziției ”Bestiarum”, prof.univ.dr. Corneliu Iațu și scriitorul Mircea Oprea.
Corneliu Iațu:”Pentru Corneliu Dumitriu, caii erau o parte din viață, din viața sa”
În viziunea lui Corneliu Iațu, ”Bestiarum” ne conduce într-un univers paralel, într-un ”alt miracol al naturii”.
”Caii și păsările. Două categorii distincte care l-au impresionat pe artist de-a lungul vieții. Două categorii care aproape l-au obsedat datorită unor calități deosebite pe care aceste animale le posedă”, spune prof.univ.dr. Corneliu Iațu.
Caii, ne amintește Coneliu Iațu, l-au marcat pe Corneliu Dumitriu în localitatea natală, Rădăuți Prut, încă din copilărie prin forța și eleganța lor.
”Erau principalele animale de tracțiune. Însă în pictura lui Corneliu Dumitriu, calul este maiestuos, imperial, plin de eleganță. Este un monument. Grația infinită a unui cal este exprimată magistral. De altfel, în ultima întâlnire și discuție înainte de a se transpune în eternitate mi-a mărturisit că îl fascinează caii și că nu există în opinia sa un animal mai frumos. Evident că pentru un pictor, care caută liniile perfecte, armonia dintre curbe și drepte, caii sunt un model, dar pentru Corneliu Dumitriu caii erau o parte din viață, din viața sa”.
Caii și păsările. Un univers fascinant, o transpunere a vieții, o evadare din convențiile strâmte ale unei societăți marcate de restricții de tot soiul.
”Prin focalizarea pe cele două categorii de animale, artistul și-a permis, în mod implacabil, să se gândească la o alegorie a timpului: caii pe pământ, frământând cu copitele lor brazdele aburinde ale ogoarelor primăvara, păsările brăzdând cerul albastru într-o libertate imensă. Adică, o fascinație între cer și pământ, între real și divin, între aspirații și devenire”, spune Corneliu Iațu.
Publicul poate admira în expoziția ”Bestiarum” lucrări de mari dimensiuni, dar și ilustrări tandre, compoziții dinamice sau impresionante din punct de vedere coloristic.
Corneliu Iațu ne oferă și o serie de recomandări: ”Democrație (poate nu știați, dar pictorul a fost unul din revoluționarii botoșăneni în 1989); Tăinuire (un grup de cai par a pune ceva la cale într-o imagine expresivă în care parcă se aud șoaptele lor); Solidaritate (caii sunt mult mai solidari decât oamenii reiterând forța de grup); Neliniște (pe un fond cenușiu parcă se întrevede îngrijorarea pentru ceva ce se va întâmpla); Tandrețe (ce sentiment frumos să poți exprima prin forța cailor tandrețea); Tinerețe (nostalgia după o vârstă în care se văd arcuirile tinerești ale acestor animale și roșul care parcă îi dinamizează); Libertate (o calitate care revine obsesiv și la păsări dar aici la cai se observă entuziasmul de a fi liberi și a alerga în buestru); Frăția (forța solidarității prin contopirea în trup și suflet); Unicornul (fascinația către puritate) etc”.
Și titlurile pentru păsări sunt elocvente, ne atenționează din nou Corneliu Iațu: ”Criza (și în libertate apar inevitabile crize sau în viață, câte crize nu apar?); Vis de pescar (în care o pasăre pictată în albastru se suprapune pe un fond cu niște culori calde în care domină nuanțele de galben în care ar dori să ne transmită un optimism nemărginit); Povara mândriei (prin câteva tușe cu niște culori mai triste transpare regretul acestui păcat capital care este mândria); Cercetașul (semnifică o căutare permanentă a artistului, prada fiind unul din subiectele după care să se inspire); Pasărea vieții (sau Amurg pare a fi o replică după cercetaș dar în nuanțe de alb, ceva mai docilă și care parcă își acceptă destinul, planând către o destinație prestabilită) (oarecum predestinat acest amurg); Aripi (sugerează o zbatere care arată forța eliberării); Lumina înaltului (azurul libertății absolute surprinde prin jocul de culori care ne trimite cu gândul către o auroră boreală); Aripi înghețate (o lucrare mai defetistă și care parcă sugerează îngrădirea libertății de a crea); Plutire (între nori și pământ plutește totuși o speranță); Păsări în furtună (magistral acest tablou care arată practic lupta pentru viață); Duminica (ziua biblică a repausului total într-o iarnă de poveste cu niște vrăbiuțe care transmit prin gingășia lor multă pace); Omagiu zborului (viața noastră este un zbor chiar dacă uneori acesta este mai dificil); Orizont roșu (între păsări și apusul Soarelui s-a creat o relație ombilicală care contribuie la admirația frumosului); Plumb (respirația bacoviană se impune prin acea senzație de prăbușire și în care destinul est implacabil); Epuizare (expresivitatea desenului care arată o stare și care sugerează subtil și o poziție de rugă pentru salvare); Cochetărie (este oarecum un tablou neobișnuit prin trimiterea subtilă către Salvador Dali)”.
Mircea Oprea: ”Pictura lui Corneliu pledează pentru frumusețea lumii”
La rândul său, Mircea Oprea a readus în atenție fragmente din cronica ce a urmat expoziției lui Corneliu Dumitriu de la 60 de ani – CD60.
”Este emoționant pentru mine că acest text l-a citit și Corneliu Dumitriu. Este un destin al gazetăriei: scrie, face literatură, dacă vreți, cu eroii în viață. Scrii despre cineva și a doua zi te întâlnești cu el pe stradă și îi vezi pe față critica la textul tău. Asta este meseria. Îi mulțumesc lui Sabin pentru că a ales titlul expoziției – Bestiarum, expresie pe care o foloseam atunci anume pentru a numi întreaga retrospectivă”, a spus Mircea Oprea.
În ”Bestiarum”, ne dezvăluie Mircea Oprea, ”viețuiesc câteva specii fabuloase în care domină, desigur, caii. Apar apoi păsările greu de așezat într-o taxonomie anume, mai plutește în univers un spirit viu, viața în mișcare topind culori și forme într-un tot ce transferă privitorul spre un univers nou, universul pictorului. Vor fi acele uluitoare păsări cu zborul în picaj. Prăbușirea ce se amână încă, dar, oricum, o prăbușire. Prăbușirea dintr-o singură trăsătură, cu o energie și o hotărâre care nu sunt ale voinței, resentimentului, ci ale destinului”.
Scriitorul, un pasionat deopotrivă de cuvinte și de culoare, a transpus de data aceasta în emoție lucrările artistului Corneliu Dumitriu. De la zbor la prăbușire, de la prădător la pradă, pornind de la tabloul numit ”Plumb”. ”Pasăre în prăbușire, prădător sau pradă. Zborul le apropie, le suprapune traiectoria sorții, sub un cer nesfârșit, când sus-jos sunt convenții interșanjabile, doar gravitatea dă sens și valoare”.
O pledoarie inteligent-”platonică”, o interpretare a libertății din perspectivă filosofică, dar și o reîntoarcere la ceea ce putem numi ”frumusețea lumii”. Desigur, ne spune Mircea Oprea, ”este posibil ca pictorul să nu se fi gândit niciodată” la simbolurile pe care privitorul le descoperă, dar tocmai asta înseamnă, în ultimă instanță, libertatea.
”Știm, în ”Cartea cu șapte peceți”, cele desfăcute de Ioan Teologul, caii Apocalipsei sunt unul alb, apoi roșu, negru și galben-vânăt. Reprezentarea celor patru arhangheli, numai prin imaginea cailor, fără călăreți, copleșește prin sentimentul premonitoriu al unui final, al altui început în parte pentru fiecare dintre noi. Este posibil ca pictorul să nu se fi gândit niciodată la acest amănunt, dar sugestia va fi mai degrabă a privitorului. Arhanghelii sosesc pe cai. Pe acei cai în răzmeriță a unei naturi pașnice, par a se împotrivi cu toată ființa lor apropiată de soarta speciei umane. Să fie calul alb, calul negru, din Platon? Sugestia încă doarme în privitor. Pictura lui Corneliu pledează pentru frumusețea lumii, de la începuturile ei, chiar dacă profeții apocaliptice îi anunță sfârșitul din zi în zi iar alții trudesc din greu ca neagra profeție să se împlinească mai repede. Natura optimistă a lui Corneliu Dumitriu ne spune că și Apocalipsa e un peisaj suportabil. Vorbesc de destin…”, a mai spus Mircea Oprea.
Sabin Dumitriu: ”Pentru mine este o surpriză foarte frumoasă!”
La finalul vernisajului, care a avut loc pe 14 septembrie 2024 în spațiul Galeriilor de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani, Sabin Dumitriu, fiul artistului, a mulțumit publicului și tuturor celor care au venit – ”necondiționat” – în întâmpinarea unui astfel de demers cultural.
”De fiecare dată când facem lucrul acesta găsim o echipă aici care ne ajută necondiționat. Pentru mine este o surpriză foarte frumoasă. Mă bucur foarte mult că am reușit să ne adunăm, să strângem lucrări din anii 80 până în 2022, care au acest filon comun al preocupării pentru animale și pentru păsări, pentru că asta îl fascina pe Corneliu Dumitriu. Vă mulțumesc pentru că sunteți aici”, a spus Sabin Dumitriu.
Expoziția ”Bestiarum” poate fi vizionată până pe data de 8 octombrie, în Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani.
