Citesc „No, ghini!”, unul dintre volumele de autor ale lui Ioan Toderaşcu. Pe prima pagină, imediat sub titlu, îşi face loc o caricatură semnată de Cătălin Mihalache. Autorul caricaturii îl surprinde pe epigramist în ipostaza dipolului minte - aparat de fotografiat, primul pol străbătând câmpul funesc ce alcătuieşte intervalul, urâţeniile grobiane, incompetenţele, cel de-al doilea pol remarcând momentele sublime ale naturii. De fapt Cătălin Mihalache îl surprinde pe vasluian aşa cum îl surprindem toţi cei care am intrat în contact cu el şi cu opera lui: un spirit liber dat de comuniunea dintre creier şi aparatul de fotografiat. Portretul lui Ioan Toderaşcu este supus „principiului dezintegrator” al personajului în discuţie, şi asta pentru că eroul caricaturii este perceput, cel puţin de mine, ca un veritabil „personaj” care oricând ar putea ocupa un loc central într-un roman. Cătălin Mihalache foloseşte una din ideile principale ale principiului amintit: „tehnica sfărâmării identităţii”. Cu o mână, Ioan Toderaşcu îşi urmează mintea, ideile fiind concretizate prin voce, în genul „maşscriismului ( „ca şi cum aş scrie”) lui Alexandru Muşina , cu cealaltă manevrează aparatul de fotografiat pentru a pune în evidenţă sublimul ca şi cum l-ar scrie. De aici şi explicaţia de sub titlu: „epigrame şi fotografii”. Pe pagina a doua tronează o fotografie realizată de Iulian Vieru, un gros plan aproximativ care se supune perfect unei creionări făcute de Cornel Udrea: „Zâmbetul lui, pe care parcă se sfieşte să-l afişeze, se transformă în umor de bună calitate, închizând cercul acestor certitudini: Ioan Toderaşcu este în topul epigramiştilor români”.
Privind fotografiile acestui volum, trebuie să remarcăm calitatea de antropolog a lui Ioan Toderaşcu. El ne obligă să privim dincolo de imagine. Aspectul acesta a fost descris de antropologul Francois Laplantine, fenomen pe care îl numeşte „de eliminare a temporalităţii”: „Să vezi dincolo de ceva atât de concret, cum este imortalizarea unei imagini în fotografie, ceea ce implică şi îngheţarea unui anumit moment din timp, implică a avea dezvoltată o calitate tot mai apreciată, dar şi dezbătută, în antropologia actuală – sensibilitatea simţurilor, în cazul nostru, o sensibilitate a vederii”. Şi nu putem spune că nu există o sensibilitate a vederii la Ioan Toderaşcu, transformând fotografia, după cum ar spune Doriela Micu, „într-un instrument de creare a unui sistem propriu de traducere a realităţii”. Ioan Toderaşcu nu este omul unui studio, al unei lumini artificiale.. El este un fotograf al spaţiului larg, al luminii naturale, fiindcă se bazează pe instinct şi experienţă, gata să găsească soluţii creative.
Epigramele pun în evidenţă o altă calitate a autorului, aceea de sociolog. De fapt este recunoscut faptul că pentru a scoate în evidenţă zonele de atac ale unui epigramist, trebuie să descoperim câtă sociologie, antropologie, psihologie sau alte discipline auxiliare îşi fac loc în demersul său ironic. Ioan Toderaşcu observă zona intervalului transformându-se într-un adevărat liber-săgetător: Evidenţă neclară – „Iertat să fiu că am găsit cu cale / Taman acum să-mi vărs şi eu amarul: / Sunt, printre noi, destule animale, / Dar cine să le facă inventarul?”; Comercianţii din iarmaroc – „Spre a-şi face-n viaţă-un rost, / Cu produse ne îmbie, / Oferite contra cost, / Sau, mai nou, contra… prostie!”; Gunoaiele şi colectarea selectivă – „De-o vreme-ncoace, nu mai e motiv / Să fim văzuţi drept „primii de la coadă”, / Căci, azi, se colectează selectiv / Şi se depozitează… la grămadă!”; Jefuiţi la drumul mare – „Cu facturi, la gaz şi energie, / Mult prea mari, ni-i viaţa un infern / Şi gândim că-i taxa pe prostie… / Pe prostia celor din Guvern!”; Folclor actualizat – „Foaie verde foi ca viţa, / Când eram pe Ialomiţa, / Mă iubeam cu un flăcău” / Şi eram vorbit de rău…”; Românii, astăzi… - „E şi normal să aibă doar belele / Când ţara se îndreaptă tot la vale, / Având, la cârmă, state paralele / Şi oameni cu parale ilegale!”.
Din altă perspectivă sociologică, la Ioan Toderaşcu domină investigaţia socială. Pe un epigramist nu-l obligă nimeni să fie sociolog, psiholog, filozof etc. Acestea derivă din factura fiecăruia. Ioan Toderaşcu face ce face şi o întoarce pe sociologie, „anchetele” sale tratate cu ironie se bazează pe observaţii atente. Tabloul anchetelor lui Ioan Toderaşcu are un cuprins vast: parlamentarul (Mulţi parlamentari audiaţi la DNA – „Chiar de ni se pare cam ciudat, / Faptu-acesta e în trend, cumva; / Un parlamentar adevărat / Este cel chemat la DNA…”), pensionarul (Optimism de pensionar – „Chit că, lucru evident, / N-am o pensie prea bună, / Eu, din ea, trăiesc decent, / Cel puţin un sfert de lună!”), vecina (Vecina cu principii – „Frumoasă, delicată / Şi-un pic misterioasă, Nu-ţi calcă strâmb o dată / … Când soţul e acasă!”), confratele (Unui confrate fără umor – „Tot citind cu mare-nflăcărare, / Ajutat de vocea sa divină, / Nu vedem defel piper şi sare, / Chit că ne citeşte… în salină!”), cei pe care i-am votat (Aleşii neamului – „Când vedem ce ştiri pot să apară, / Despre dânşii, la televizor, /Evidenţa crudă ne-nfioară; / Jefuirea ţării-i legea lor!”), soacra, amicii, fraţii basarabeni, taxele, crizele etc.
Dacă ar fi să-l încadrez într-o biografie spirituală, lui Ioan Toderaşcu i se potriveşte „biografia predestinatului”, descrisă de Andrei Pleşu, şi parafrazată de mine astfel: este cel ales dintru început pentru experienţa absolută a unirii cu epigrama şi fotografia. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
PROFESIUNE DE CREDINȚĂ (dactilic)
Spusele mele nu-s glume,
Nici nu provin din doctrine:
„Poți stăpâni chiar o lume
Prin stăpânirea de sine!”(MIHAI HAIVAS)
ȘEFUL CU PRETENȚII (amfibrahic)
Mereu îndoite de șale,
Făcând și spre șef temenele,
Muncesc secretarele sale
De curge... cafeaua pe ele.(MIHAI HAIVAS)
LANȚUL SLĂBICIUNILOR (anapestic)
Cum vor mulți, tot mai des, libertăți,
Ce vă spun - nu sunt simple impresii -
Căci din șiruri, prea lungi, de concesii
Se vor naște-n mod cert lașități! (MIHAI HAIVAS)
UNUI NOSTALGIC
Deşi n-o duce-atât de greu,
Deplânge uneori destinul
Şi e cu toamna-n gând mereu…
Pe când se limpezeşte vinul. (VASILE LARCO)
REPAUS
Nu-i de luat odihna-n şagă.
Munciţi, aveţi măreţe fapte,
Dar noaptea s-o dormiţi, întreagă…
La fel ca paznicii de noapte! (VASILE LARCO)
NEPOTISM
Cu şeful e amic de-o viaţă,
Sau mult mai sincer, cam de-o vară,
De-aceea l-a trecut în faţă
Pe listă… ca să-l dea afară. (VASILE LARCO)
DEMOCRAȚIE BALCANICĂ
În trei decenii ce-au trecut,
Am așteptat mereu cu toții
Schimbarea, care-a început
Să vină la pachet cu... hoții! (MAX OPAIȚ)
ELECTORALĂ
Alegem anul ăsta Președinte;
Sătul să văd progresul „ pas cu pas”,
Cum gândul mi-a rămas la cele sfinte,
Mă rog s-aleg din rele ... ce-a rămas! (MAX OPAIȚ)
SÂNGELE APĂ NU SE FACE!
Eu sunt convins că treaba-i clară:
Oricine știe azi , măcar,
Că nu se poate ca să sară,
Departe „așchia” de... „par”! (MAX OPAIȚ)
MĂRTURIA LACHEULUI
În ani trăiţi fără de rost
Pe lângă cei ce-o duc regeşte
M-am prefăcut că sunt un prost
Şi-acum doar asta-mi reuşeşte! (GHEORGHE BÂLICI)
AXIOMA DESPRE MINTE
Când vorba e de mintea fină,
Tot omul economiseşte:
Cu cât o are mai puţină,
Cu-atât mai rar o foloseşte… (GHEORGHE BÂLICI)
CONFIRMARE
Despre cei ce-s proști se spune
Cum că seama nu și-au dat
Că-s așa, dar fac mențiune:
Fraților...e-adevărat! (AXENTE IUGA)
MUNCITOREASCĂ
La navetă, buze-n buze,
Stăm, în dube vechi, cuminți,
Bani ei n-au de microbuze,
Noi...de pastă pentru dinți. (AXENTE IUGA)
PRIETENI
De pe plajă, de la mare,
Patru stele, soare, solo,
Pentru voi: o salutare;
Asta-n caz c-ajung acolo! (AXENTE IUGA)
AȘTEPT RĂSPUNSURI DIN BREASLA EPIGRAMIȘTILOR
În curând, pe fulgi curați,
Barza-mi va moși nepotul,
Ce prenume-mi sugerați:
NICĂ...NOREA...GÂRDA...COTUL? (AXENTE IUGA)
VENITURI PROPRII
Pân' la noua "Lichidare"
Leafa mică, de poet,
O măresc prin reciclare,
PET cu PET! (AXENTE IUGA)
REDACȚIEI REVISTEI DE SATIRĂ ȘI UMOR "CUIUL LUI PEPELEA"
(Fondator Alexandru MISIUGA)
Aș pătrunde în Redacție,
Cum mi-e stilul, ca zvârluga,
Dar mi-e teamă de reacție,
Asta întrucât...MI-S IUGA (AXENTE IUGA)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
7 SEPTEMBRIE –
ZIUA SALAMULUI
Astăzi uit de cele rele,
Griji nu vreau ca să mai am,
O s-ascult numai manele,
Că e ziua lui Salam.(LIVIU GALOS)
Eu titlul când l-am lecturat
O spun cinstit, am salivat,
Dar când citii ceva mai jos
Stomacul s-a întors pe dos! (ŞTEFAN BAŞNO)
O, CE BUCURIE!...
Am probleme multe-n viață,
De le-aș scrie,-aș umple-o coală -
Dar, măcar, luni dimineață...
Scap! Nu mă (mai) duc la școală. (AL. D. FUNDUIANU)
Eu îți spun așa, discret:
Sandule, te dai rotund!
Știu că-n inimă-n afund
Te încearcă un regret... (ŞTEFAN BAŞNO)
SĂ TE-MPINGĂ…
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungaţi de piază rea.
Descânta-ţi-aş cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos şi cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate (SANDA NICUCIE)
Când ai alcov calea ferata
Și prundișul ți-e salteaua
Păi de ce mai ești mirată
Că îți cântă cucuveaua ? (ŞTEFAN BAŞNO)
ŞI VISEZ…
Şi visez la gâşte fripte, devorate într-o noapte,
De-o lăcustă scandinavă şi un vultur carpatin. (MARIOARA NEDEA)
După mintea mea îngustă
Nu pricep cum o lăcustă
Pap-o gâscă la cuptor!
Vulturul e carnivor
Dar lăcusta , știi matale
Papă numai cereale! (ŞTEFAN BAŞNO)
Cu un strugure de poamă,
Ieri pe care l-am postat,
Laicuri multe-am adunat;
Nu și cu o epigramă! (GHEORGHE BÂLICI)
Strugurele-i de privit,
Epigrama-i de citit
Cum efortul e prea mare
Noi dăm like doar pe culoare! (ŞTEFAN BAŞNO)
UM MOȘTENITOR
Merge la bolnav cu zel,
Permanent cu-n gând secret:
Când dau mâna ușurel,
Îi ia pulsu-n mod discret. (RADU MIHAI)
Poa' să-i ia pulsul la mână,
Cu atât o să rămână
Moșul, observând atent,
Nu-l trecu în testament! (ŞTEFAN BAŞNO)
DEVIZA LUI LUCESCU LA NAȚIONALĂ
Atacanții - mult curaj,
Mijlocașii - mare torță,
Fundașii - beton și forță,
Portarul - total șomaj. (DUMITRU BUJDOIU)
OM CULT, RARA AVIS ÎN PARLAMENT
O condiție expresă,
Pentru a fi un om cult:
Fii gurmand de cărți și presă,
Atât, sau nițel mai mult. (DUMITRU BUJDOIU)
AMORUL ȘI ALCOOLUL
Știm că dragostea nu trece
Cu- o halbă de apă rece;
Dar amantul, gentilom,
Uită, dup’-un kil de rom. (DUMITRU BUJDOIU)
CUM REDUCI FACTURA LA ÎNCĂLZIRE?*
Soluții mișto, pesemne,
Să strângi metri steri de lemne
Făcând stive nesfârșite
Din…scobitori folosite. (DUMITRU BUJDOIU)
* Soluție inspirată de îndemnul de pe Google, de a folosi și
micile brățări de la pungile de pâine.
TELEFON LA MORGĂ
Soața, cu ton abătut:
- Caut soțul dispărut;
- Vreun semn de recunoscut?
- Desigur, e surdo-mut. (DUMITRU BUJDOIU)
DAR MUTTER MERKEL OARE CE-O SĂ ZICĂ?
Văzând migranții-n rai că nu încap,
Au dat tot spațiul Schengen peste cap,
Încât și țări deschiderii simbol
Au introdus la vamă iar control. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SINDROMUL FUNCȚIEI RÂVNITE
Când să pleci legitim, ca tot omul,
La odihnă binemeritată,
Cum începi să suferi de sindromul
Funcției supreme-n stat pe dată? (NICOLAE MĂTCAȘ)
LA CÂT DE MARE LI-E DORINȚA
Când candidează la președinție
Și duși se lasă de chiromanție,
Chiar cred că bat la descuiate porți,
Urându-le mulți ani și celor morți?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN CAMPANIE MINCIUNA NU TRECE
Ne-ar lăsa cu ochii-n soare,
Dar sunt prinși și se oftícă
Unii – cu ocaua mare,
Alții – cu ocaua mică. (NICOLAE MĂTCAȘ)
RĂSPLATĂ PENTRU VOLUNTARIAT
Un contract ce pare cât un munte
Îl împarți în alte, mai mărunte,
Să le-nchei cu firmele-pirat
Ce te-au susținut ca deputat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LEGITIMĂ MÂNDRIE
Mândri că de ai Buzău-anume
Două lucruri au să-l reprezinte:
Cel mai mare chihlimbar din lume,
Cel mai fresh emul la președinte. (NICOLAE MĂTCAȘ)
HÂTRĂ, COANA INFLAȚIE
Dacă scade-amețitor
De la hreapcă la mosor,
Cum de crește-n sufocare
La servicii și mâncare? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DRONELE STRĂINE ZBOARĂ, DIN CÂND ÎN CÂND MAI ȘI CAD, I
AR OFICIALITĂȚILE MULT TIMP SE FAC A NU LE VEDEA
Dronele sunt rătăcite
Ori răbdarea ne-o încearcă?
Lumea le-ar vrea nimicite,
Șefii nici nu le remarcă,
Că se miră România:
Iar cu secretomania? (LERU CICOARE)
ROI DE APARATE FĂRĂ PILOT PE CERUL PATRIEI
Úlii zbor de fier cu dinamite.
Bravii trăgători să le distrugă
Pe când legea, vezi, nu le permite?
Legile nu pot fi re-nnoite?
Ori aleșii primii-o iau la fugă?! (LERU CICOARE)
LĂSAȚI DRONELE CU EXPLOZIBIL SĂ ZBOARE
LIBER DEASUPRA CAPULUI
Ba că zboară glonț și foarte jos,
Să le depistezi e-anevoios;
Ba că nu permite legislația
A le doborî ca pe-un hultan:
Ba că să stricăm n-am vrea relația
Cu-agresorul, chiar dacă-i râtan;
Nu putem să le-abordăm fugato
Cât nu-i înțelegere în NATO...
Da lăsați-le să zboare cât or vrea.
Noi le-om urmări și ... le-om lăsa. (LERU CICOARE)
DRONELE CU EXPLOZIBIL SE PLIMBĂ LIBER
CA ÎNTR-UN SAT FĂRĂ CÂINI
De-un an de zile zboară peste noi,
Bucăți din ele cad asupra noastră.
Alerte militare curg șuvoi,
Iar deputații să se miște – ioc,
Privesc placid, se scarpină-ntr-un loc
Că ne-ar intra în casă pe fereastră. (LERU CICOARE)
CUM STABILIM: CU SCOP SUNT, FĂRĂ SCOP?
Se plimbă drone inamice-n spațiul țării,
Doar că la noi nu au un scop anume.
Deci, nefiind supuși amenințării,
Nu-ncearcă nimeni lumea s-o buciúme,
Ne-mbună șefii. Când vor exploda,
Atunci și noi măsuri vom adopta. (LERU CICOARE)
DRONELE ZBOARĂ NESTINGHERIT,
ALEȘII FĂCÂNDU-SE A NU LE VEDEA
De-un an de zile zboară peste noi,
Bucăți din ele cad asupra noastră,
Alerte militare curg șuvoi
Că ne-ar intra în casă prin fereastră,
Iar deputații să se miște – ioc,
Privesc placid, se scarpină-ntr-un loc...
De-ar nimeri – o, sfinte, feri! – nenorocire,
Atunci și ei la plâns nu s-ar zgârcire. (LERU CICOARE)
ÎNTREABĂ DRONA CE INTENȚII ARE
N-o poți doborî în timp de pace
Decât dacă are-un scop aspid,
Cearcă-un șef a ne-aburi locvace.
Dar să-i cauți scopul unde, -n vid? (LERU CICOARE)
AȘA NI SE ASIGURĂ TIHNA?
Cazul dronei-n crâșmă la cafea
Îl dezbat cu șeful apărării,
Dar noi știm că siguranța țării
Se reglează-n CSAT, nu la șosea. (LERU CICOARE)
CA ÎN EVUL MEDIU
Primarii noștri-n cuie și-au bătut
Salarii mari. Partidul grijă are.
Sătenii n-au nici apă de băut
Și nici rețeauă de canalizare. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU-I MAI FIREASCĂ-O ADRESARE PE-NȚELESUL LOR?
O dată-n an mai-marii se târșâie
La școală-n zonă la careu solemn,
Spre-a le citi din foi ca o momâie
Elevilor – într-un limbaj de lemn.
Da mai uitați-vă-le blând în ochii lor,
Le spuneți: ce-i așteaptă-n viitor! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ELEMENTE DE PENITENCIAR ÎN ȘCOALĂ?
Plasarea de la ore la detenție
N-o fi un chiul de-un șmecher provocat?
Preconizata „nobilă” intenție
De cunoștințe noi nu l-a privat?
Nu-l poate ține-un profesor în clasă,
Dar altul – în detenție – cinci-șase?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
IESE LA CVIT CÂND UNUL, CÂND ALTUL
Neobrăzat elev, sărind peste capotă,
Și profesóru-i scade nota la purtare.
Elevu’, -n drepturi pus să-i dea și el o notă,
Au nu cumva pe profesór la mână-l are? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
EDITARE ȘI LANSARE CU SCÂRȚ
A scos o carte într-un ritm sumar
Și și-a făcut, autorul nost’ bonom,
Lansare publică. Atâta doar
Că la lansare-a fost... un singur om. (NICOLAE CRIHĂNEANU)