O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Este o veritabilă plăcere să-l citeÅŸti pe Eugen Deutsch. Posesorul unei fantezii creatoare ÅŸi vizionare, după cum au spus-o mulÅ£i, n-a putut sta cantonat doar în specializarea pe care i-a dat-o studiile superioare, aceea de inginer constructor.
Nici desele momente de evadare în aerul tare ÅŸi misterios al munÅ£ilor nu i-au fost îndeajuns. A simÅ£it nevoia să-ÅŸi creeze ÅŸi alte universuri. Cel al poeziei l-a prins în mrejele lui, repartizându-l delicatului sector al formelor fixe, fiind atras de sonet, rondel ÅŸi epigramă. Lor li s-au adăugat diferitele structuri ideatice ale poemelor: ironice, lirice, fanteziste, micro (manieră haiku) sau chiar…dulci. TranziÅ£ia postrevoluÅ£ionară rămâne o etapă de exprimare editorială a creativităţii pentru Eugen Deutsch.
Pe lângă faptul că a rămas ataÅŸat universului poeziei, “ca unică preocupare de suflet”, a publicat aproape 30 de volume având ca element specific umorul liric.
Am în faţă recenta sa carte “Epigrama între Infern ÅŸi Paradis​” (Editura “PIM”, IaÅŸi, 2020), un volum ce conÅ£ine epigrame vizând spiritul, forÅ£a ÅŸi destinul celor vizaÅ£i. De câte ori mi se iveÅŸte prilejul să întâlnesc în lecturile mele referiri la diada Paradis – Infern, gândul mă duce la discursurile lui Ivan Karamazov (vezi rechizitoriul împotriva divinităţii) ÅŸi al stareÅ£ului Zosima (vezi modul de a apăra divinitatea). Volumul acesta ne recomandă un Eugen Deusch ca o combinaÅ£ie între cei doi, un fel de Zosimazov (ca să folosesc un cuvânt valiză), pliat pe o zicere a lui Sartre: “Nu este nevoie de catran ÅŸi smoală. Infernul sunt CeilalÅ£i.” Pe acest palier arhitectural, atenÅ£ia deutschiană se îndreaptă către mulÅ£imea „CeilalÅ£i”, preocuparea fiind de a pune în corespondenţă sinele său cu fiecare element al acestei mulÅ£imi. Ochiul care scrutează această mulÅ£ime nu este unul specific vederii scotopice. Este unul clar, unul care dă limpezire epigramei.
„CeillaÅ£i” domină un interval aflat între cei doi poli ai diadei Iad – Rai, problema autorului fiind ÅŸi aceea a atitudinii criticilor literari faţă de epigramă, pusă încă în pagina de debut a volumului ÅŸi care Å£ine loc de prefaţă, considerată a fi „un fel de mască”: „Ideea este chiar firească, / Deci nu-i opinia glumeÅ£ei: / Fiind plasată-n faÅ£a…feÅ£ei, / PrefaÅ£a e-ntr-un fel o mască. // Un grup de draci împieliÅ£aÅ£i, / Cam cătrăniÅ£i ÅŸi-un pic bizari, / Intraseră în iad mascaÅ£i, / Pozând în critici literari… // Se adunaseră-n Gheena / Mephistofel ÅŸi Aghiuţă / Åži le Å£inea cu fală trena / O diavoliţă cam prostuţă. // Satan striga, tot dând din coadă: / „În cupe smoala să se toarne!” / Iar sataniÅ£a cea neroadă / Îi căuta de zor prin coarne. // RosteÅŸte cel încornorat: / Azi, dracii mei, uniÅ£i în drame, / Avem aici de-analizat / Acest volum de epigrame.” // „Avem pe ordinea de… noapte / Aceste scrieri cu tendinţă, / Åži-om ronţăi castane coapte / Într-o Walpurgică ÅŸedinţă.” // „Deci, cum citindu-l, eu mă tem / Că e un fel de simulacru / Ce-ar face ÅŸi pe dracu’…ghem - / Propun să-l ardă FOCUL…SACRU!”
Eugen Deutsch are dreptate, mai ales că marii critici au considerat-o a fi desuetă, de aceea, alături de fabulă, au repartizat-o genului didactic. Mircea Trifu, în „EpigramiÅŸti români de azi” (Editura „Eminescu”, BucureÅŸti, 1979) spune cu regret:
„Apoi, când acest gen a devenit desuet, când s-a apreciat că tendinÅ£a didacticistă este incompatibilă ÅŸi dăunătoare poeziei, fabula a fost transferată genului epic, iar epigrama celui liric. Devenind o „poezie lirică scurtă”, epigrama se află pe undeva pe la periferia noului gen adoptiv”.
Dacă oful a fost exprimat la nivelul anului 1979, nici azi, în 2021, epigrama nu ÅŸi-a căpătat statutul literar pe care îl merită, dacă Å£inem cont ÅŸi de evoluÅ£ia sa incontestabilă. A venit postmodernismul care a confiscat ironia ÅŸi a adecvat-o la cerinÅ£ele canonice.
După RevoluÅ£ie, criticii acestei generaÅ£ii, împreună cu subiecÅ£ii „muncii” lor, au luat totul cu japca: reviste literare, Uniunea Scriitorilor, funcÅ£ii în domeniul culturii, descurajând total unele creaÅ£ii precum epigrama (Un critic orientat: „De-i întrebat de epigramă / Răspunde, fără de umor, / Tot ascuÅ£indu-ÅŸi dura lamă: / „Nu ÅŸtiu s-o fac…deci o omor!”). Autorii acestor superbii literare s-au repliat, ÅŸi-au reactivat cenaclurile ÅŸi revistele, au publicat cărÅ£i, ÅŸi-au luat rubrici în ziare, au devenit foarte activi pe facebook. Nu întâmplător acest volum conÅ£ine ÅŸi definiÅ£ii ale epigramei: Epigrama: „E-un ascuÅ£it tăiÅŸ de brici, / E ÅŸfichiul dur al unui bici, / Sau o plăcintă de urzici, / Servită-n…piele de arici!”; Sărutul epigramei: „Este zâmbetul pe buze / Ce-ar lansa spre minÅ£i obtuze / Mici săgeÅ£i de archebuze / Dacă-i inspirat de muze!”; Epigrama: „Cu clonÅ£ul său răscolitor, / MuÅŸcând precum un brav condor, / E PASÄ‚REA lansată-n zbor / Pe aripi suple de umor!”; Epigrama: „E un penalti într-un meci / Cu toate capetele seci / Åži-având prestaÅ£ii de zevzeci, / Sau cei ce-oferă,-n scris…ghiveci!”; Epigrama: „E-o lovitură de gârbaci, / Din partea unui tip dibaci / Ce, cu magia unui vraci, / PlesneÅŸte ca s-alunge… draci!”.
Cu atâtea cărÅ£i scrise, Eugen Deutsch traversează un timp cauzal ce acoperă vârsta unui autor elegant, manierat, autoironic ÅŸi fin observator al ocupanÅ£ilor toposurilor alese. Există semne clare că Eugen Deutsch e tot mai încredinÈ›at că epigrama nu va suferi un declin. Cu toate acestea e convins că în cadrul triadei critic – cititor – autor ar mai fi multe de armonizat: Criticul: „Ar merita acuze / IsteÅ£ul autor / Ce-a deturnat pe muze, / Cerându-le umor.”; Concluzia cititorului: „E simplu de ghicit / Că autoru-i cult; / Dar când l-am ÅŸi citit / Eu nu am râs prea mult!”; …Åži a autorului: „Dacă tot ce aÅ£i citit / Un surâs v-a provocat, / Sper să fiu apreciat / Căci măcar m-am străduit!!!”.
Cititorii vor găsi în acest volum al lui Eugen Deutsch o sondare a intervalului din perspectiva atitudinii „celuilalt”. Mereu Eugen Deutsch „alege ceva” despre care „vrea să spună ceva”.
Instrumentul de realizare este comunicarea ironică, deseori dusă spre sarcasm, preocuparea permanentă fiind instruirea cititorului. Două toposuri, Paradisul ÅŸi Infernul pe care le locuim concomitent, cărora li se adaugă două personaje cheie, Criticul ÅŸi Epigramistul, transformă volumul acesta într-un roman al epigramei.
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
ANALIZÄ‚ PERTINENTÄ‚
Pe şorţuleţ, par urme de făină,
Ca-ntr-un desen de degete, suav,
Probabil e o bună gospodină,
În caz că n-a pus mâna vr’un zugrav. (GRIGORE COTUL)
CÄ‚SÄ‚TORIE DIN INTERES ÎNTRE BUGETARI
Din dragoste enormă,
O tânără îÅŸi leagă
Jumatea ei de normă
De norma lui întreagă. (GRIGORE COTUL)
CÂINELE PARLAMENTARULUI
Stăpânul său, un BOSS,
L-a amăgit c-un os,
Căci politicianul
Și-a rezervat ciolanul.(EUGEN DEUTSCH)
CONCLUZIE LOGICÄ‚
Când cu pana-n mână stai,
Zici, când tot ce-ai scris ai È™ters:
„Dacă nu ai cap e vai
De picioarele de vers!” (EUGEN DEUTSCH)
S.O.S. CULTURA
Cultura-i astăzi la strâmtoare:
E drept, se strâng poeme-n salbe,
Dar cu atâtea versuri albe
E cert că nu mai au culoare! (EUGEN DEUTSCH)
UNUIA CE-I LA “PATRU ACE”
Ţinuta e apreciată,
Dar este şi o mare taină;
Că nu se ştie niciodată
Ce om e sub oricare haină. (VASILE LARCO)
CAZONÄ‚
Al apărării episod
SfârÅŸeÅŸte ÅŸi e grea povara,
Când “urci milităria-n pod”
Şi-ţi fură inamicii scara. (VASILE LARCO)
LA ÎMPÄ‚RÅ¢IREA BUNURILOR DUPÄ‚ DIVORÅ¢
Pretinde soața cu temei,
Că „treaba” ce-i făcuse bine
S-o taie-n două se cuvine...
Că jumătate e a ei! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
REGULA ÎMPÄ‚RÅ¢IRII
Oricît ar fi deîmpărÅ£itul,
Socoate calm şi lasă zorul:
De vrei să-Å£i iasă mare „cât”-ul,
Să fii atent cu-mpărţitorul! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNUI ÎMPÄ‚TIMIT
Dacă nu-È›i astâmperi viciul
Și de el eÈ™ti stăpânit,
Soarta îÈ›i arată biciul
Când de griji eÈ™ti biciuit! (MIHAI HAIVAS)
MOTIV DE DIVORÈšURI ÎN SERIE
Prins de-ale vieÈ›ii lui vâltori
Și tot zburând din floare-n floare,
A divorțat de multe ori
Că tare-i place să se-nsoare! (MIHAI HAIVAS)
PRECAUÈšIE
Formulez doar o povață
Și pe care v-o servesc:
Fiți atenți că banii gheață
Repede se mai topesc! (MIHAI HAIVAS)
HOMO SAPIENS
El ne vine cu ÅŸarada
(Cine o va dezlega?):
Åži-a pierdut prin epoci coada,
Dar şi azi mai dă din ea. (ION DIVIZA)
ACTORUL
Un angajat ce-n piese noi
Pretinde, iscălind contracte,
O parteneră mai de soi
Şi cel puţin vreo două acte. (ION DIVIZA)
BARDUL
Nici modernist, nici păşunist,
Când nu recită, dânsul scrie;
Dar nu-i un profesionist...
E băutor de meserie. (ION DIVIZA)
UNOR CONSTRUCTORI
Maistrului, din ÅŸantier,
I-au furat pe rând: mistria,
Ipsos, var, ciment ÅŸi fier
Dar niciunul…meseria! (ION MORARU)
UNOR COLEGI PENSIONAÅ¢I
Astăzi, cu pensionarea,
Vă transmit la amândoi,
Din tot sufletul, urarea:
Bine…c-am scăpat de voi! (ION MURARU)
PRESA, CÂINELE DE PAZÄ‚ AL DEMOCRAÅ¢IEI
Dacă nu-l poţi dezbăra
Şi-i mereu pus pe lătrat
Oricând poÅ£i a-l cumpăra
Însă preÅ£u-i piperat! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
AVANTAJELE INTEGRÄ‚RII EUROATLANTICE
În N.A.T.O. dacă nu eram
Nu ne-ajutau americanii,
Iară noi singuri nu puteam
S-avem războaie cu afganii. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
Å¢ARA MEA
Ţara mea-i frumoasă doamnă
Iar la mijloc de-o privesc
Ca pe-o crizantemă-n toamnă
Văd ţinutul secuiesc! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TEAMÄ‚ LOCATIVÄ‚
“SituaÅ£ia e tristă,
(Ziceau niÅŸte locatare)
Blocul nost nu mai rezistă
Cu atâtea…vibratoare!” (GIREL BARBU)
DIVERGENÅ¢E ETNICO-CULTURALE
La arabi, e confirmat,
Opt femei la un bărbat.
La noi legea e mai proastă,
Opt bărbaţi la o nevastă! (GIREL BARBU)
JURÄ‚MÂNTUL LUI HIPOCRATE
Încă de prin facultate
El depune jurământ;
Cel legat de Hipocrate…
Aplicarea-i… la pământ! (GHEORGHE GURÄ‚U)
KINOTERAPEUTUL
Chimia pentru el e-o boală,
Dar ne tratează pe ascuns;
A învățat de mult în È™coală…
Iar azi aÈ™teaptă a fi …uns! (GHEORGHE GURÄ‚U)
LOGOPEDUL
Despre el multe se spun,
Vorbăreț nu e din fire;
Doar atât, că e prea bun
Medic de… limba vorbire! (GHEORGHE GURÄ‚U)
AMOR GHEBOS
Când moÅŸul sforăie de zor
De cum se lasă înserarea,
Iar baba, care are-un dor,
Îl caută cu lumânarea. (VASILE MANOLE)
CENTENARII
Oameni foarte respectabili
Care au la tâmple ghiocei
Åži-au luat acum contabili,
Că şi Domnul a uitat de ei! (VASILE MANOLE)
PATRIOTISM DEPÄ‚ÅžIT
De-acum nu mai fumez să mă plăteşti
Că vremurile-s iraţionale,
Odată ne mândream cu „MărăşeÅŸti”
Azi le-au exclus…că-s prea „NaÅ£ionale”! (GEORGE EFTIMIE)
REVENIREA LA CREDINŢĂ
S-au dus atei ÅŸi planuri cincinale
Pe plaiul nostru cântă primăvara,
Spre cele patru puncte cardinale
AleÅŸii noÅŸtri iată-nchină…Å£ara! (GEORGE EFTIMIE)
FÄ‚RÄ‚ MILÄ‚
Pe cei ce s-au dedat la os,
Acei ce-au jefuit o ţară,
AÅŸ vrea să-i văd cu masca…jos
(Vorbesc de masca mortuară). (PETRU-IOAN GÂRDA)
CERCETARE ASUPRA CALVIÅ¢IEI
Să fie studiu cu temei
Åži concludent într-adevăr,
Au apelat la mii de chei,
Åži au venit cu toÅ£ii-n păr! (PETRU-IOAN GÂRDA)
CU MASCÄ‚
Damele, mai coapte,
Poartă măşti hazlii:
Unele-s de noapte,
Altele, de zi! (VALENTIN DAVID)
RESPECT PROFUND
Iubita lui l-a venerat,
Credea că-i o vestală,
Apoi, curând a constatat…
Că l-a băgat în boală. (VALENTIN DAVID)
UNEI DOAMNE CARE MI-A ZIS CÄ‚
GÄ‚INA BÄ‚TRÂNÄ‚ FACE ZEAMA BUNÄ‚
Åžtiam – că nu-s căzut din lună:
O fi ea zeama aia bună,
Dar eu, când foame mi-e de mor,
Mă satur cu un…puiÅŸor. (GHEORGHE BÂLICI)
VALORI INDISCUTABILE
Mi-a spus o doamnă că e bun poetul,
Că versul lui o pune chiar pe gânduri,
Dar o atrage-ncetul cu încetul
Epigramistul tare-n patru rânduri… (GHEORGHE BÂLICI)
DIN LAC ÎN PUÅ¢
De soaţă sub papuc ţinut,
A vrut s-o ia de la-nceput
Şi a găsit o fată cu prestanţă...
De-atunci, în casă, este ordonanţă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SFAT PÄ‚RINTESC
Când va fi să-Å£i alegi o soaţă,
O vorbă avem:
Gospodinele fac dulceaţă,
Celelalte... gem. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎN LUNA DE MIERE
Cu soÅ£ul, în voiaj, la plimbare,
Privind fermecată munţii,
Visa şi azi la flăcăul care
A furat-o-n noaptea nunţii. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LUI GRIGORE CHITUL
Vecinii mei de stradă din Băicoi
Îsi pun la vila lor ferestre noi;
Grigore mai amână cu vopsitul
Că vrea întâi să cimenteze CHITUL.(SORIN FINCHELSTEIN)
IZBĂȘEȘTI, VÂLCEA
Acolo de te nimereşti ‒
Un sat curat, un sat frumos ‒
De-ndată ce te izbășești,
Simţeşti amețitor miros. (SORIN FINCHELSTEIN)
LUI GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU
GIGEL, epigramist din IaÅŸ,
Åži cunoscut de BooklookaÅŸ,
Se BALACEA, NU în bazin,
Ci drept în Pontul Euxin. (SORIN FINCHELSTEIN)
VENIÅ¢I DE LUAÅ¢I LUMINÄ‚…
A lui Ilici chioară lampă
Åži stăpânul ei în vacs
Luminate-s într-o stampă
De Opaiţul lui MAX. (SORIN FINCHELSTEIN)
DOMNULUI FINCHELSTEIN
Ideea cu-a lui Ilici lampă,
Mă face să mă simt apatic;
OPAIÅ¢-ul însă, din stampă
Mai zgândără...epigramatic! (MAX OPAIÅ¢)
STARE DE ALERTÄ‚ ÎN ...OLIMP !
Între Zeii din Olimp,
Themis e la ochi legată;
Ea s-a protejat la timp,
Că dreptatea-i ...virusată! (MAX OPAIŢ)
EFECTE COLATERALE
Apar tulpini noi de "covid";
Acum, cu-atâta pandemie,
Vezi tot mai mulţi de la partid,
Contaminaţi, dar cu...prostie!(MAX OPAIŢ)
PROBA DE SIMULARE LA MATEMATICÄ‚
Cât tupeu !... La simulare,
S-a "urcat scroafa-n copac!":
S-a cerut ÅŸi rezolvare,
Åži le-a pus asta ...capac! (MAX OPAIÅ¢)
NUNTÄ‚ ÎN PANDEMIE
La o nuntă-n zarva mare,
A venit noaptea, "mascat",
Invitatul de onoare;
N-a dat dar, a ...amendat! (MAX OPAIÅ¢)
AZI DESPRE FOTBAL; ARMENIA-ROMÂNIA: 3-2
Râd armeni pe Ararat,
Că nu-l au pe Arafat;
Toți chibiții fără mască,
Rădoi și-ai lui...gură-cască. (DUMITRU BUJDOIU)
FOTBALUL PRECUM ÈšARA
Parcă am fi condamnați,
La butoane-avem ratați,
Nulități, dar îmbuibaÈ›i;
Noi, săraci și ei, bogați. (DUMITRU BUJDOIU)
UNDE NE SUNT ANTRENORII ADEVÄ‚RAÈšI ?
Îngâmfat, cu dotă,
Mutu cere-o notă;
Merită doar 2
Și el și Rădoi. (DUMITRU BUJDOIU)
CUM A REDRESAT BURLEANU FOTBALUL
Pentru ei e carnaval,
La fotbal, ca la spita
Operați-a reușit,
Dar bolnavul a...murit. (DUMITRU BUJDOIU)
FRF, MUTU, RÄ‚DOI SÄ‚ ÎNGHITÄ‚-ACEST 3-2
Selecție proastă, ad-hoc,
Nici o tactică de joc;
Era mai bun și Daum,
Stop! Demisia ACUM!!! (DUMITRU BUJDOIU)
CORONAVIRUSUL JUBILEAZÄ‚
Cer cârmacii front comun
Să-l stârpim pe bărzăun.
Iar rivalii, parând tuÈ™a,
Le și-ntind pe loc ... mănușa. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ACTE FALSE DE VACCINARE LA TRECEREA FRONTIEREI
Pașaport de vaccinare?
Teste PCR sau care?
Vă prezintă câte vreÈ›i
RomânaÈ™ul cel isteÈ›. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
UNUI CONFRATE IFOSARD
Topârceanu*, vesel, barda lui buiacă
Scoteau versuri lúcii È™i din piatră seacă,
Iar al lui eréde, -n rânjetu-i de spân,
Umblă-n mâini c-o cruce È™i c-o piatră-n sân. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
*G. (George), nu N. (Nicolae, ca al celui beÈ™telit), cum l-a „(re) botezat”, pentru sporirea efectului de contrast, pretinsul său emul într-o epigramă din „Loc de dat cu ...EPIGRAMA (138)”, 28.03.2021.
IMUNITATEA DEMNITARULUI ÅžI LIBERTATEA
DE EXPRESIE A OMULUI DE RÂND
Nu poți taxa opiniile lui,
Nici întreba cum È™i-a umflat averea
Propune-n for un deputat tehui
Și-s „pentru” toÈ›i: rivalii È™i puterea. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CUM SÄ‚ VERIFICI RISIPIREA BANULUI PUBLIC
ÎN INSTITUÅ¢IILE DE FORŢĂ
Militarizate
Cum sunt, instituțiile,
Sunt secretizate
Toate hârtiuÈ›ele. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
FUNCÅ¢IE DE MÄ‚RIMEA IÅžLICULUI?
Un bătrân nu poartă mască?
Legea-i dură: Să plătească!
Când un demnitar n-o face,
Controlorii-l lasă-n pace. (NICOLAE MĂTCAŞ)
GUVERNATORUL ÅžI PROTESTATATARII
Sârmă-n bot le pui că urlă,
Tragi în ei că-s teroriÈ™ti
Și nu vezi, orbit, pe turlă,
Că din păsul lor exiști. (LERU CICOARE)
ÎN OPOZIÅ¢IE, PESEDIÅžTII ÎI JELESC
PE PROTESTATARI
Când eraÈ›i pe cai bălani,
Toți erau Hashtag#Reziști,
Puși pe harț de sorosiști.
Azi sunt necăjiți sărmani. (LERU CICOARE)