Sfinţii Alexandru şi Antonina erau din cetatea Crodamon din Asia Mică. Sfânta Antonina îşi ducea viaţa în curăţie, fiind binecuvântată de Dumnezeu cu multe virtuţi. Pentru că era creştină, nevrând să se lepede de Hristos, a fost prinsă de dregătorul Festus şi dusă într-o casă de desfrânare. Ajungând în acel loc al păcatului, Antonina nu a mai mâncat nimic, iar după trei zile i s-a arătat noaptea o lumină şi, făcându-se tunet mare, s-au deschis uşile casei şi s-a auzit un glas din cer către ea, îndemnând-o să se ridice şi să mănânce. După acel moment minunat a fost dusă în faţa dregătorului care îi spunea să jertfească idolilor. Pentru că nu s-a supus, a fost călcată în picioare şi bătută cumplit, iar mai apoi a fost dusă din nou în casa de desfrâu. Prin descoperire dumnezeiască, în acea casă a intrat şi tânărul Alexandru, prefăcându-se că merge acolo pentru păcat. Acesta a scos-o afară pe Antonina, dar dregătorul i-a prins pe amândoi, le-a tăiat degetele de la mâini şi de la picioare, apoi, ungându-le trupurile cu catran, i-a aruncat într-o groapă cu foc şi acolo şi-au luat fericiţii mucenici fericitul sfârşit. Prăznuirea lor se făcea la Mănăstirea Maximin din Constantinopol, unde erau aşezate sfintele lor moaşte.
Tot astăzi Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Mucenic Timotei, Episcopul Prusei, care a propovăduit cuvântul lui Hristos în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363). Pentru viaţa sa curată a fost binecuvântat cu darul facerii de minuni.
Sfântul Timotei a fost prins şi întemniţat şi pentru că pe mulţi i-a învăţat să creadă în Hristos, chiar şi atunci când era închis, din porunca împăratului i s-a tăiat capul.