Începând cu acest grupaj, vom publica dialogul avut cu epigramistul MIHAI HAIVAS:
Școala generală Cristinești (clasele I - VII) - 1948 - 1955
Liceul nr. 1 Dorohoi( acum Colegiul „Grigore Ghica V.V”) -(clasele VIII - XI) - 1955 - 1959
Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității „Al.I.Cuza” : 1959 - 1964
Profesor de matematică și astronomie la Liceul nr.1 Dorohoi : 1964 - 1969
Cercetător științific la Filiala Iași a Academiei Române : 1970 - 2006
În prezent pensionar cu domiciliul în Iași.
Georgică Manole: Sunteți, la origine, botoșănean. Să vorbim despre locurile natale, despre Botoșani și Dorohoi, dar mai ales despre cum au influențat ele devenirea lui Mihai Haivas, pentru a urma desantul în Iași.
Mihai Haivas: Născut fiind pe meleaguri dorohoiene, în satul Cristinești, în plin război mondial (1941) urmat de un stalinism ucigător și greu de uitat pentru mine, copilăria și adolescența în special au fost puternic marcate de lipsuri materiale determinate, mai ales, de cotele aberant de mari din acea perioadă nefastă pe care trebuiau să le predea la stat părinții mei, declarați „chiaburi” pe nedrept.Cu toate acestea, prin sacrificiile lor, parcursul meu școlar (gimnazial, liceal și universitar) nu a avut întreruperi. În urma unui concurs de admitere cu nota maximă ( 5 - în sistemul rusesc de notare de atunci!) am devenit elev al Liceului nr.1 Dorohoi.Adus de părinți la o gazdă, am avut, după câteva săptămâni, două tentative de a părăsi liceul, dar care nu s-au finalizat datorită intervenției mai hotărâte dar încurajatoare a tatălui meu. Prestigioasa îndrumare a colectivului de cadre didactice de care dispunea această școală au constituit totdeauna prilej de mândrie și satisfacție pentru mine. Pasiunea pentru matematică ivită încă din școala generală a găsit aici terenul propice de dezvoltare. De asemenea, sub coordonarea profesoarei noastre de suflet, Maria Zaiț, am jucat în piese de teatru, fiind coleg de „scenă” cu viitorul actor îndrăgit al Teatrului Național din Iași, Dionisie Vitcu.
În urma unui concurs destul de greu cu probe (scris și oral) la matematică și fizică am fost admis (1959) la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității „Al.I.Cuza” din Iași (devenită în 1962, Facultate de Matematică-Mecanică). După absolvirea facultății am revenit în Dorohoi ca profesor de matematică și astronomie la același Liceu nr.1, unde am avut elevi excepționali cu rezultate deosebite la olimpiade, bacalaureate și admiteri în facultăți.
Din dorința de a-mi continua pregătirea profesională am părăsit, după cinci ani, cariera didactică în favoarea cercetării științifice, ajungând (tot prin concurs) la Filiala Iași a Academiei Române (1970), de unde m-am și pensionat (2006). Dar excelenta impresie pe care mi-am format-o despre colectivul de profesori al Liceului nr.1 Dorohoi, a rămas permanent neschimbată.
Cu gândul tot mai prezent la plaiurile natale, mi-am exprimat dragostea față de ele prin poezii publicate în volume sau reviste din care redau câteva versuri.
Din Rondelul locurilor natale, doar prima strofă:
Iată Cristineștii, iată Dămilenii,
Două sanctuare pentru-ai mei părinți,
Trist le e mormântul, unde dorm cuminți,
După griji și lipsuri ce-au durat decenii.
Din Rondelul Dorohoiului, strofa a doua:
Pan Mihail i-a fost chiar nașul
Ce l-a slujit, i-a fost loial,
Acestui târg provincial
Și mai bătrân c-un an ca Iașul.
Cum prima dragoste (matematica) nu se uită niciodată, redau în întregime:
Rondelul profesorului de matematică
Cu mult aplomb el demonstrează
Formule, teoreme, leme,
Aplică fel de fel de scheme
Prin noțiunile de bază.
Se folosește de bareme,
Ținând întreaga clasă trează:
Cu mult aplomb el demonstrează
Formule, teoreme, leme.
Fiind și scriitor de vază,
Compune cronici și poeme,
Dar are de un timp probleme
Că muza nu-l mai vizitează...
Și-atunci mereu el demonstrează. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
ÎN ÎMPĂRĂŢIA TIMPULUI
Tot omul ştiutor de carte
Ocupă locul său aparte
Şi-i un segment din infinit,
Iar ca segment, e mărginit.
(VASILE LARCO)
DREPTURILE OMULUI
Sfinte-or fi, dar vorba-ceea,
Date sunt de Preaînaltul:
Dreptul de-a vorbi, femeia
Şi de a tăcea, bărbatul.
(VASILE LARCO)
AUDIENŢĂ
Să ajung la domn` primar
M-am plimbat pe un culoar
Şi de-a lungul şi de-a latul…
Până şi-a-ncheiat mandatul.
(VASILE LARCO)
TRANSNISTRIA
La Nistrul meu, la mărgioară,
Cu tancu-şi face înc-o ţară
Pe-o limbă-ngustă, de ţi-i milă
Cum stă Ivan într-o şenilă.
(ION DIVIZA)
UNUI PREŞEDINTE
E-un mare domn, nu se discută,
Şi-atât de vrednic de onor
Încât şi câinii îl salută…
Prin ridicare de picior.
(ION DIVIZA)
ACTORUL
Actorului, să fie mare,
Nu-i trebuie prea multă minte.
De unde-această constatare?
Priviţi la domnul preşedinte!
(ION DIVIZA)
UNEI FAMILII
În certuri, soţii, pe-amănunte,
Se-agită-n mod biunivoc:
Ea se aprinde să-l înfrunte
El, înfruntat, mereu ia foc.
(MIHAI HAIVAS)
DEOSEBIRE ÎNTRE GENERAŢII
Bunicii-n sex puneau din plin
Şi dragoste cu uşurinţă,
Dar astăzi tinerii susţin
C-aceasta-i doar…obişnuinţă.
(MIHAI HAIVAS)
DEPOZIŢIE DE MARTOR
Cu privirea cam buimacă
Parcă vrea să „aburească”...
(Unul l-a plătit să tacă
Iar un altul, să vorbească).
(MIHAI SĂLCUŢAN)
DURA LEX, SED LEX
Dacă stai să te gândeşti,
Legea-i dură, dar e lege;
Furi un ou, c-un an plăteşti,
Furi o ţară şi-ajungi... rege.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
PARTE VĂTĂMATĂ
La procese, fără vină
Vine-o dată, înc-o dată,
Cheltuind o pungă plină,
S-o găsească p’a furată.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
POLEMICĂ FĂRĂ VOIE...
Un grup (”expert”) de pațachine,
Orfan de orișice idei,
Nu dă nici zece lei pe mine -
În schimb, dau eu... doi bani pe ei!
(AL. D. FUNDUIANU)
ACELORAŞI
(varianta americană / yankee)
Un grup (”expert”) de pațachine,
Orfan de spirit și talent,
Nu dă nici un dolar pe mine -
În schimb, dau eu... un sfero-cent!
P.S.
Păstrând raportul pertinent,
Eu cred că-i prețuiesc... decent!
(AL. D. FUNDUIANU)
ABUNDENŢĂ DE JURIŞTI
Jurişti avem cu miile – să ţină
De frâiele dreptăţii cu temei,
Dreptatea însă este mai puţină,
Căci o împart juriştii între ei…
(GHEORGHE BÂLICI)
INADVERTENŢE FRATERNE
Ajunsă în Italia frăţească,
Plăcinta noastră bună, românească,
De pizza-nvinuită-i de desfrâu…
Aşa-i când eşti cu poalele în brâu.
(GHEORGHE BÂLICI)
HOŢII DE BUZUNARE
Prădalnici, şmecheri şi-aroganţi,
Ei n-au nici pic de remuşcare,
Că fură, după guvernanţi,
Ce-a mai rămas prin buzunare…
(GHEORGHE BÂLICI)
BĂRBATUL
LA VÂRSTA A TREIA
Cocoş ursuz şi cam tehui
Ce doar la vrajbă te îmbie
Şi-i place să se creadă pui,
Chiar de-i clapon de-o veşnicie.
(VALERIA MOROŞAN)
UNUI DOMN
(care se teme să nu fie prins
cu o femeie frumoasă)
Soţul ei de va afla,
Va ieşi ménage a trois.
Doamnei tale de-o să-i spună,
O să faci menaj o lună!
(VALERIA MOROŞAN)
AFERIM!
Popor român eşti cam năuc,
Iar soarta ţi se potriveşte!
Nu-ţi place să mai dai ciubuc?
Te văd eu cum plăteşti nemţeşte!...
(VALERIA MOROŞAN)
DESPRE MOLDOVA MEA
Biserici, n-o spun de bravadă,
Avem de-aici şi până-n zare,
Aveam şi noi autostradă,
Dac-o făcea Ştefan cel Mare.
(GEORGICĂ MANOLE)
BOTOŞANI, ORAŞ AL GENIILOR
Geniile, nu-s poveşti,
Au cam plecat de pe aici…
S-au stabilit la Bucureşti
Ca să-i deştepte pe…”mitici”!
(GEORGICĂ MANOLE)
FEMEIA ŞI OGLINDA
De ce-o femeie e topită
Şi de oglindă stă lipită?
- E speranţa, unica rămasă,
Care-i va spune că-i…frumoasă!
(GEORGICĂ MANOLE)
DESPRE ECHITATE
În matematică, se poate,
Spunea Geniul din Ipotești,
Să existe .... egalitate,
Că-n rest, avem numai povești.
(IOAN MAMAISCHE)
ETERNUL REGRET
Nu regretă că se duce,
Nici că i se pune cruce
Sau că-i sună la cap sapa,
Ci, că i se trage clapa.
(GIREL BARBU)
PÂINEA ŞI CUŢITUL
Se anunţă că de mâine
Vom plăti mai mult o pâine
Dar nu-i bai, creşte venitul,
Că ne dau gratis cuţitul.
(GIREL BARBU)
PROMISIUNI ELECTORALE
„Vă bag apă, cablu, gaze,
Vă bag la dispensare raze”,
(Iar la urmă-abia şoptit):
„Şi pe unde aţi ieşit!”
(GIREL BARBU)
FAŢĂ-N FAŢĂ CU
REMANIEREA MINIŞTRILOR
N-are-ncotro cotigi cotiga,
Trebuie, decretul, să-l semneze,
Nu de alta, doar că mămăliga
S-ar putea să mai și explodeze.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
PREŞEDINTELE ŞI CONSILIERII
A fost odată un tătar sub tricolor,
Înconjurat de sfetnici. Sfatul lor
Dădea prestanță. Spirit. Mină cultă.
Și neamțul are. Mulți. Dar nu-i ascultă.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
ACUZARE DE ÎNALTĂ TRĂDARE
La cât se crede-n gând de competent,
Nu s-ar dori cu mâinile mânjite,
Dar, dacă țara-i cere (și-i urgent),
El preschimba-va-și brațele-n copite.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
DESTINELE A DOI PREŞEDINŢI
(BĂSESCU ŞI IOHANNIS)
Vrându-l ad bene merendum*,
Ieri l-au scos la referendum.
Astăzi singura scăpare
Nu-i decât în suspendare.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
CRED CĂ ÎNCEPI SĂ MORI
Am auzit, omul când moare,
Începe să miroasă tare!
Procesul cred c-a început,
Picioarele... deja îi put!
(PAUL VASILE CAZACU)
ASEMĂNARE
Ce se-aseamănă se-adună,
Fac pereche împreună!
Mă asemăn cu-a mea soaţă,
Eu port barbă, ea musteață!
(PAUL VASILE CAZACU)
PRIETENULUI MEU CRISTI
Nu îți găsesc niciun defect,
Și prin urmare ești perfect!
Doar fiindcă nu porți pălărie,
Mă pot lua de-a ta chelie!
(PAUL VASILE CAZACU)
