Puțini dintre artiștii zilelor noastre mai știu ce înseamnă să culegi folclor, să cutreieri satele și să bați la porțile moșnegilor pierduți în vremurile de demult.
Vasile Ciopec ne povestea că, fără peregrinările tinereții, nu ar fi ajuns niciodată un artist autentic.
"Aveam 50 de kg și mergeam cu un magnetofon Grundig de 14 kg după mine. Îl duceam din sat în sat, dacă într-un sat nu era lumină, luam o căruță de la cineva, luam bătrânul cu mine, despre care auzeam că știe din timpul războiului… Mergeam cu un kilogram de ulei, cu o țuică, spuneam: Moșule, adu-ți aminte ce se cânta înainte. Apoi ei îmi cântau, unii și la vioară. Eu mai completam textele, veneam la maestrul Cobâlă cu linia melodică, el orchestra și apoi îmi spunea: Vasile, asta e melodie care ți se potrivește".
O melodie de atunci? "De s-ar face o cărărușă" (video jos). Sau "Pădure, verde pădure", pe care a cules-o de la Viișoara, din satul lui, în urmă cu vreo 45 de ani. "Doina și hora nu mor niciodată. Ele pătrund în sufletul omului. Se spune că melodia cea mai populară e aceea pe care o fluieră un cioban sau un om care face un gard la țară. Aceste melodii sunt autentice și nu mor niciodată", ne spunea artistul Ciopec.
Prea rar mai umblă pasul tinerilor prin satele Moldovei. Dar ar mai avea oare de unde să culeagă folclor? "Da", spune categoric Vasile Ciopec. "Se poate. Dacă m-aș mai duce o dată prin satul meu natal și prin împrejurimi… Eu mergeam prin satele mai puțin locuite, unde erau zece case. Pe malul Prutului, de exemplu. Generațiile vechi, bătrânii care mai trăiesc și astăzi datorită alimentației, că ei au mâncat natural, sunt mult mai sănătoși ca noi..., au ce povesti Dacă ar fi să mai merg, știu de unde să culeg astăzi folclor"…