Numeroase animale trăiesc pe străzi, suportând frigul și suferind de foame, după ce au fost abandonate de oameni. Unele supraviețuiesc, altele nu. Din fericire, alți oameni le salvează, oferindu-le nu doar adăpost, ci și șansa la o viață sănătoasă.
Continuăm astăzi campania pe care Știri.Botoșani.Ro o derulează în sprijinul animalelor, tema de această dată fiind: Salvează conștient și responsabil!
Am intrat din nou în cabinetul medicului veterinar, pentru a afla ce presupune adopția unui animăluț de pe stradă, un cățel sau o pisică despre care nu știm nimic. Care sunt riscurile atunci când îi aducem acasă, în camera în care avem și copii mici, poate și alte animăluțe?
Drd. Laura Olariu, medic veterinar în Botoșani, ne-a spus în ce condiții introducem în familie o pisică ori un cățel de pe stradă.
Dacă vorbim despre un pui de pisică sau de cățel, primul lucru – după ce ne asigurăm că acel animăluț nu are un stăpân - este să îl ducem la veterinar. În funcție de starea patrupedului, se decide apoi dacă el va fi luat acasă sau dacă va fi direcționat către un adăpost sau un alt proprietar.
”În primul rând, vom face deparazitare internă, externă, vaccinările. Dacă este junior, începem cu o deparazitare internă-externă. Internă pentru viermișori, externă pentru căpușe, purici, râie. Asta ne interesează în primul rând. Cu toate că râia de la pisicuțe nu se ia la om, puricii și căpușele pot fi luate. De asemenea, atunci când ducem pisicuțul la veterinar, verificăm și dacă prezintă dermatofiți, adică ciupercă de piele, spus popular. Pentru că aceasta se transmite de la animal la om, de la om la animal, nu este mediu pe care să nu trăiască”, spune medicul Laura Olariu.
Următorul pas: se verifică starea de sănătate care să permită animăluțului să fie introdus în locuința noastră. ”Dacă nu cumva este nevoie de câteva zile de internare. Pentru că, atunci când sunt juniori, prezintă des boli virale. Verificăm dacă este un stadiu de sănătate de nivel optim pentru a putea fi adus acasă, odată ce am făcut deparazitările”.
Medicul va face, așadar, teste rapide pentru bolile cele mai comune în cazul animalelor de companie, iar în cazul în care rezultatele sunt negative, se pot face vaccinările, iar riscurile sunt astfel îndepărtate.
Se poate întâmpla însă, mai ales în cazul animalelor care au crescut pe stradă, ca unele teste să fie pozitive pentru anumite boli, medicul va stabili un protocol de medicație în funcție de boala identificată. Dacă se recomandă internarea, el va fi urmărit de către medic, urmând ca după medicație animăluțul să fie luat acasă într-o stare de sănătate bună.
Dacă animăluțul nu va fi internat, este indicat ca noul proprietar să respecte întocmai indicațiile medicului.
În cazul unei pisici adulte, poate și gestante, o ducem la veterinar, care va lua de asemenea deciziile corecte în cazul acesteia. Se urmează aceiași pași: deparazitări, vaccinări, sterilizări.
”Prevenția este întotdeauna mai ieftină și mai bună decât am putea trata. Și mai ieftină, și mai eficientă”, spune medicul.
O altă abordare se aplică în cazul masculilor pe care îi găsim pe stradă. ”Masculii fiind mai umblători, să spunem, ei pot contacta foarte multe boli de la femele. El merge ori de câte ori simte o femelă în călduri, poate merge și de la 7 până la 10 km după o femelă, dacă simte feromonii în aer”.
Nu de puține ori, în cazul masculilor apar bătăile, în cazul rivalităților pentru o femelă. ”Atunci când se bat, masculii au tendința de a se bate pe viață și pe moarte. Se mușcă de gât, de lăbuțe, de urechi, de orice, doar pentru a opri rivalul să ajungă la femelă înaintea lui. Partea urâtă este că acești masculi, prin aceste bătăi, adună boli și le transmit către ceilalți”, explică medicul Laura Olariu.
De aceea, foarte importantă în cazul masculilor este castrarea, prin aceasta și oprirea transmiterii bolilor. ”Oprim și gestațiile, oprim și bolile, oprim și bătăile, dar și ce face motanul din casă, cu marcatul locului, comportamentul agresiv pe care îl are uneori față de noi, când nu îl lăsăm să iasă afară din casă, când el simte femela, iar el se răzbună pe noi sau pe lucrurile din casă. Toate aceste comportamente pot fi oprite sau măcar limitate prin sterilizare. Este sigură, nu se întâmplă nimic ulterior, incizia este minimă, recuperarea ușoară”.
Parcurgem toate aceste etape. Empatizăm cu animăluțul de pe stradă, îl ducem acasă, îl îngrijim. Ce facem, însă, dacă animăluțul nu se adaptează în familia noastră?
”Din păcate, da, există situații în care animăluțul nu se adaptează. Și asta nu pentru că nu facem noi ceva bine, ci pentru că, până în momentul respectiv, el poate că a avut un alt stil de viață. Dacă vorbim despre un animăluț aflat la o vârstă destul de mare, deja spre adult, 8-10 luni, un an sau chiar mai mult de atât, adaptarea va fi cu atât mai grea, dar nu imposibilă. Trebuie să înțelegem că, dacă a fost pe stradă până în momentul în care l-am găsit, sunt două situații care se pot întâmpla: ori se va adapta foarte repede și va fi foarte recunoscător, ori va fi reticent în urma unor experiențe: a fost izgonit, bătut și asociază prezența omului cu ceva ce îi induce frica”.
Treptat, însă, animăluțul va căpăta încredere. ”Dacă avem răbdare și putem oferi animăluțului un pic de timp în fiecare zi, să ne apropiem treptat, el va căpăta încredere și va înțelege că acolo este un mediu sigur: nu-l bate nimeni, nu-l fugărește nimeni, primește atenție și tot ce îi trebuie lui”.
Informațiile complete în video mai jos:
Video/Montaj: Știri.Botoșani.Ro / Florin Timofte
Vezi și