S-au scurs aproape patru ani de la teribilul accident care i-a schimbat viața. Dimineața de 17 decembrie 2022 o găsea pe Alexia pe un pat de spital, în Iași, cu ambele brațe amputate după accidentul de autocar. Era o copilă abia intrată la liceu, cu un zâmbet fermecător, îndrăgostită de viață, pasionată de dansuri și de muzică. După acea noapte teribilă, Alexia devenea, pentru o Românie întreagă, ”fata cu brațele amputate”.
În patru ani, Alexia a continuat să trăiască, să fie recunoscătoare pentru cel mai frumos dar care i-a rămas: Viața. A suportat durerea, a adunat speranță după speranță, a învățat, a dansat în continuare, a cântat, a participat la ”Românii au talent”. A avut mereu familia aproape, ca o pavăză menită să o corotească de tot răul.
A terminat liceul și, din această toamnă, a devenit studentă, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, chiar dacă, deocamdată, studenția înseamnă pentru Alexia multe drumuri Botoșani-Cluj-Iași, operații, navetă, spitale, recuperare.
În această lună a împlinit 19 ani. O vârstă a sublimelor speranțe, când visul prinde curaj și dorințele devin realitate. În loc de victimizare și abandon, Alexia a ales lupta. În loc de frică și renunțare, a ales să trăiască.
Însă viața Alexiei este departe de a fi una normală.
Din nou în sala de operații!
Astăzi, la aproape patru ani de la accident, Alexia este din nou în sala de operație, pentru încă o intervenție. A 17-a. Sau a 20-a…
”Nu mai știm cu exactitate a câta intervenție este. Copiii au încercat să le numere și au ajuns la 17, în timp ce soția mea spune că sunt mai mult de 20. Eu am ales să nu mai țin evidența lor. Pur și simplu, nu aș putea să accept emoțional un astfel de număr”, mărturisește cu durere, dar și cu speranță, Florin Tudose, tatăl Alexiei.
Astăzi, Alexia este operată din nou la brațul drept, brațul pe care îl folosește cel mai bine.
”La acesta mână, oasele s-au „sudat” între ele (deși a făcut multă recuperare, totuși pare să nu fi fost destul), iar Alexia nu își poate îndoi brațul suficient pentru a-și duce mâna la gură. De asemenea, mișcarea de rotație a antebrațului și mâinii, numită pronație și supinație, este complet blocată”, ne explică tatăl Alexiei.
”Mulți cred că Alexia este bine. Din păcate, realitatea este foarte diferită!”
Și la celălalt braț situația este foarte complicată. Are deja al patrulea dispozitiv montat pentru a ajuta osul rupt să se vindece. Din păcate, după aproape patru ani, osul încă nu s-a prins complet.
”Din ceea ce știm în acest moment, astăzi va fi operat doar brațul drept. După recuperarea în urma acestei intervenții, va urma și o nouă operație la brațul stâng. Nu știm exact cum va decurge intervenția de astăzi. Știm doar că este estimată să dureze aproximativ șase ore, dacă nu apar alte complicații”, mărturisește Florin Tudose.
Sunt cuvintele unui tată copleștit de griji, dar cu inima plină de speranțe pentru fiica lui greu încercată. ”Atunci când vorbesc cu oamenii despre Alexia și le spun că mai are operații de făcut, aproape toți sunt surprinși. Mulți cred că Alexia este bine, că a trecut peste tot și că viața ei a revenit la normal. Din păcate, realitatea este foarte diferită. Alexia nu este nici măcar la jumătatea drumului de recuperare. În acest moment, nu își poate folosi brațele nici măcar la jumătate din capacitatea lor. În spatele aparenței că „este bine” se află ani întregi de durere, operații, recuperare și luptă. Și lupta încă nu s-a terminat”.
”Pentru noi, fiecare operație înseamnă încă o speranță!”
Pentru Alexia, accidentul și urmările lui nu s-au încheiat. Ea încă luptă pentru lucruri pe care orice tânără ar trebui să le poată face fără să se gândească: să își folosească mâinile, să se poată hrăni singură și să ducă o viață cât mai normală.
”Suntem profund recunoscători și ne considerăm binecuvântați că există doamna doctor Sidonia Susanu și întreaga sa echipă. Fără dumnealor, Alexia nu ar fi avut această șansă la o viață normală. Pentru noi, fiecare operație înseamnă încă o speranță. Iar astăzi sperăm din nou”, spune Florin Tudose.