Șase ani de Medicină Veterinară, trei de cercetare doctorală și, la finalul celui de-al patrulea, un titlu academic menit să ilustreze cu asupra de măsură munca, pasiunea, dedicarea, studiile intense, practica și stagiile, toate în slujba unei misiuni nobile: salvarea animalelor.
Laura-Andreea Olariu este licențiată a Facultății de Medicină Veterinară din cadrul Universității Științele Vieții din Iași și doctorand în anul III la aceeași universitate. Un parcurs care i-ar fi asigurat succesul în Iașul mult mai generos în oportunități, cu siguranță i-ar fi deschis ușile și către o carieră universitară. Cu toate acestea, a ales să își împlinească visul copilăriei: un cabinet în orașul natal. În Botoșani. Așa a luat ființă Cabinetul Veterinar LauraVet, pe Pietonalul Unirii nr. 8.
”Acesta este visul meu împlinit!”
Întoarcerea acasă nu înseamnă și standarde mai mici într-o meserie care nu face diferența între regiuni, orașe, rase sau comunități. Animalele au nevoie de medici bine pregătiți, capabili să răspundă provocărilor și să identifice la timp complicațiile care le pun în pericol viața. Iar Laura-Andreea Olariu a înțeles că și la Botoșani este nevoie de excelență!
”Cercetarea a fost parte din ceea ce am vrut să fac încă din studenție. M-am văzut lucrând într-un cabinet. Acesta este visul meu împlinit. Mi-am dorit să excelez într-un anumit domeniu, iar având în vedere că ne izbim foarte des de ceea ce înseamnă paraziți interni, externi, probleme cutanate care apar din cauza alergiilor la paraziți, am hotărât că este un domeniu mult mai util în ceea ce privește cabinetele veterinare, astfel încât să pot să excelez în ceva anume și să pot fi utilă blănoșilor care intră pe ușa cabinetului. Să dăm un diagnostic cât mai corect și un tratament cât mai potrivit pentru fiecare animal în parte, pentru că niciunul nu seamănă cu celălalt”, ne-a mărturisit Laura-Andreea Olariu.
”De asta m-am întors la Botoșani!”
Titlul de Doctor în Medicina Veterinară, pe care îl va obține peste un an, nu va închide un capitol, ci va dezvolta profesional un medic decis să rămână acasă și să își pună întreaga știință în slujba comunității.
”Voi rămâne la Botoșani. Am făcut alegerea de a mă întoarce la Botoșani tocmai pentru că, din câte știu eu, nu sunt foarte mulți specialiști în ceea ce privește parazitologia. Cabinetul acesta reprezintă tot ce mi-am dorit eu să fac vreodată. Este un vis împlinit după mulți ani de muncă. Am terminat de câțiva ani Facultatea de Medicină Veterinară cu titlul de licențiat, însă activez de mult în domeniu. Am învățat de la toți oamenii care au trecut pe lângă mine, de la cei cu care am lucrat, de la oricine am putut să învăț ceva bun, astfel încât faptul că sunt azi aici nu este o întâmplare. Sunt mulți ani de muncă, de ambiție, de multe nopți nedormite și de dorința de a face ceva bun. De asta m-am întors la Botoșani”, spune cu zâmbet încurajator tânăra medic veterinar.
Viața ei este aici. În Botoșani și alături de necuvântătoarele care au nevoie de ea. Chiar dacă Iașul i-ar fi oferit mult mai multe. ”Într-adevăr, poate că Iașul, acolo unde am terminat facultatea, ar fi fost o ușă mult mai largă, cu mai multe oportunități pentru un medic cu titlu de doctorat. Poate că ar fi fost o variantă și să rămân în mediul universitar, însă nu m-aș vedea cu foarte multe hârtii și stând foarte mult la un birou. Viața mea aici, în teren, cu animalele și cu proprietarii”.
”Oasele sunt cele mai periculoase!”
Am vrut să aflăm de la medicul veterinar Laura-Andreea Olariu care sunt greșelile pe care proprietarii de animale le fac, erori neintenționate, dar care se pot dovedi a fi fatale pentru animăluțul iubit.
”Cele mai grele probleme sunt cele care, de fapt, pot fi cel mai ușor evitate. Cele mai grele - și de identificat, și de diagnosticat, și de tratat -, din experiența pe care am avut-o până acum, sunt situațiile în care animăluțul roade – și nu doar că roade, ci sfărâmă – cu ușurință oasele de pui sau de alte galinacee, oase care se sfărâmă ușor, pe care le înghit complet, acestea se blochează la nivel intestinal și pot duce cu ușurință la moarte în câteva zile. Proprietarul nu își dă seama, nu știe că a făcut ceva rău, intenția este una bună la bază: îi dăm animăluțului să roadă un os. Sau îi dăm ceva bun de la masă, pentru că și noi mâncăm, sau dăm ceva ce rămâne de la masă. Însă oasele sunt cele mai periculoase, ducând cu ușurință la complicații și la moartea animăluțului”, ne spune dr. Laura-Andreea Olariu.
”Nu tot ceea ce mâncăm noi îi priește animăluțului!”
În același timp, situațiile pe care le considerăm a fi neînsemnate sau mai puțin grave pot duce, de asemenea, la complicații nebănuite. De pildă, atunci când îi dăm cățelului o felie de drob sau o sărmăluță de Paști nu ne trece o clipă prin minte că, peste puțin timp, animăluțul va face o otită greu de tratat și extrem de dureroasă.
”Cele mai ușoare sunt dermatitele alimentare, pentru că ni se pare foarte comod, foarte ușor, ni se pare normal ca animăluțul să mănânce ceea ce mâncăm noi: un picuț de cărniță, o sărmăluță de Paști, îi mai dăm o feliuță de drob, un pic de salată de boeuf, pentru că e bună, pentru că am făcut-o în casă, pentru că am pus ceva sănătos în ea. Însă nu tot ceea ce mâncăm noi îi priește animăluțului. Tot ceea ce avem noi impresia că este bun nu poate fi digerat de către animăluț. Uneori poate duce la o pancreatită, cel puțin la căței, mai ales dacă sunt și trecuți de o anumită vârstă, de la 5 ani în sus. Pancreatitele sunt foarte ușor de atins ca boală, vin dintr-o alimentație ce nu ar fi trebuit să existe”.
Putem recunoaște ușor o dermatită: prurit intens, animăluțul se scarpină foarte mult, începe să facă anumite pete, pustule, zone roșiatice pe burtă și pe piept. ”Începe să se scarpine la urechi, începe să facă otită pe bază alimentară. Iar dacă am ajuns în punctul de otită, lucrurile sunt un pic mai dificile. E dureros și pentru noi să avem otită, imaginați-vă cum este o otită la un cățel sau o pisică, care nu ne pot spune ce îi doare. Doar vedem că scutură capul, poate se scarpină un pic mai mult la urechi și trebuie să vedem de unde a început totul. Dacă tratăm doar efectul va fi bine pentru o săptămână-două, o lună, dar dacă nu schimbăm dieta, dacă nu ținem cont de ceea ce doctorul veterinar ne sugerează sau ne îndrumă că ar fi bine să facem, vom reveni mereu în același punct”, ne atrage atenția medicul veterinar Laura-Andreea Olariu.
Când tinerii se întorc acasă, comunitatea câștigă nu doar un bun profesionist, ci și un om dedicat. Iar Laura-Andreea Olariu este modelul cel mai concret de antreprenoriat vocațional, când profesia devine generator de creativitate, de motivație, dar și de strategie.
Montaj video: Florin Timofte