Pentru a veni în sprijinul proprietarilor de animale de companie din Botoșani, aducem în atenție o temă mai puțin abordată în spațiul public: importanța analizelor de sânge la animalele de companie, mai ales atunci când acestea pot preveni boli grave, de la diabet la cancer, boli de oase sau alte suferințe care, nedepistate la timp, vor deveni mari consumatoare de bani, de energie, timp și, nu în ultimul timp, consum sufletesc din partea proprietarilor. Nu în ultimul rând, suferințe crunte pentru animăluțul de companie.
De aceea, am bătut la ușa medicului veterinar. Laura-Andreea Olariu este licențiată a Facultății de Medicină Veterinară din cadrul Universității Științele Vieții din Iași și doctorand în anul III la aceeași universitate. Consideră că titlul de Doctor în Medicina Veterinară, pe care îl va obține peste un an, o va ajuta să se dezvolte profesional și să își pună întreaga știință în slujba comunității. În prezent activează în cadrul propriului cabinet veterinar, în municipiul Botoșani.
”Voi susține și voi fi întotdeauna o adeptă a prevenției”
-Există numeroase campanii publice în medicina umană cu privire la setul de analize cu rol preventiv. Prea puțin, însă, auzim despre analize de laborator în cazul animalelor, și ne referim în special la animalele de companie astăzi. Cât de importante sunt aceste analize la sânge?
-Analizele întotdeauna vor fi importante. Nu doar că ne spun ce probleme are animăluțul la momentul respectiv, în cazul în care vedem că este o problemă. Analizele au fost concepute de fapt pentru a preveni aceste probleme, pentru a verifica starea de sănătate a animalului.
Analizele sunt de mai multe tipuri. De biochimie, de imunologie, de hematologie, fiecare dintre acestea verificând și analizând anumiți parametri ai animalului, așa cum se întâmplă, de altfel, și pentru noi. În principal, un animăluț ar trebui să beneficieze măcar o dată pe an de o verificare din punct de vedere imunologic, hematologic, biochimie, orice își permite proprietarul la momentul respectiv. Să ne învățăm să prevenim anumite afecțiuni grave, pentru că prevenția este mult mai ieftină și mai la îndemână decât un tratament, care din păcate necesită timp, bani și energie și din partea proprietarului, din partea animăluțului, dar și din partea medicului care, fiind pus într-o situație tardivă, va manageria lucrurile cu ce poate și cum poate în momentul respectiv. Însă atunci când prindem o problemă din faza incipientă, lucrurile sunt mult mai ușor de manageriat, iar evoluția este mult mai bună.
Voi susține și voi fi întotdeauna o adeptă a prevenției. Prevenim, dacă se poate. Dacă nu, tratăm în cazul în care pierdem click-ul, dar verificăm întotdeauna ce se întâmplă. Nu mai merge medicina cu o injecție, nu mai merge medicina din ochi, nu mai merge cu ”încercăm așa”. Verificăm, știm exact situația în care se află animalul și vedem cum intervenim și putem să îl ajutăm și pe el, și să oferim și proprietarului liniște.
”E un timp pe care îl câștigăm dacă reușim să facem aceste analize”
-Nu întâmplător am spus că ne referim la animalele de companie astăzi. În general, animalele de fermă, de pildă, sunt monitorizate de specialiști. Proprietarul unui animal de companie, în schimb, își gestionează singur aceste probleme. Când este indicat să solicităm aceste analize?
-Începând de la vârsta de 7-8 ani, în special cățeii sunt considerați pacienți geriatrici. Încep să apară afecțiuni de tip renal, de tip hepatic, cardiac. Afecțiuni pe care, dacă le diagnosticăm din timp, le putem manageria și putem prelungi viața animăluțului, putem oferi o calitate foarte bună a vieții. În schimb, tot ce înseamnă boli cardiace, hepatice, renale, în principal, acestea oferă semne clinice abia atunci când este prea târziu.
Un exemplu concert: în boala renală, pentru pisici, când observăm că animăluțul este apatic, nu se mai îngrijește, pare că slăbește, începe să aibă o halenă, îi miroase puțin gurița, nu mai mănâncă cum mânca, de foarte multe ori se dovedește a fi o afecțiune renală. Însă, atunci când depistăm această problemă, rinichii sunt afectați în proporție de 60-70%. Aceste afecțiuni renale pot fi identificate din timp cu anumite analize de imunologie care ne spun din timp că animăluțului nostru, companionul cu care ne petrecem zilele, i se va întâmpla ceva, renal, peste vreo jumătate de an - opt luni de zile. E un timp pe care îl câștigăm dacă reușim să facem aceste analize.
O dată pe an, pentru pacienții geriatrici, este minunat să facem aceste analize.
De la vârsta de 7-8 ani se recomandă, atunci când depistăm o problemă, să facem de două ori pe an, o dată la șase luni, o verificare. Dacă depistăm o problemă renală, cardiacă, pancreatică, orice, în cazul acela mergem mai des, ținem din scurt și încercăm să aducem animăluțul într-o stare de normalitate raportată la nivelul bolii pe care o depistăm, ne ținem de medicația pe care o recomandă medicul, întrebăm medicul dacă se întâmplă ceva cu animăluțul, dacă nu acceptă o anumită medicație. Nici noi nu reacționăm mereu bine la un anume medicament, la fel se poate întâmpla și la animăluțe. Pentru unul să fie în regulă o hrană, pentru altul să nu fie în regulă. O pastiluță să meargă minunat pentru un anumit pacient, pentru un alt pacient, cu aceeași afecțiune, să nu meargă deloc și să fie nevoie să o schimbăm. Nu există boli, există bolnavi în această situație.
”Un animăluț care suferă de o anumită boală care este demonstrată a fi transmisibilă genetic nu are drept de montă”
-Nu suntem obișnuiți, atunci când privim animalul nostru de companie, să ne imaginăm că într-o zi el ar putea avea diabet, leucemie, un cancer grav. Bucuria de a avea un animal de companie vine la pachet cu un set de responsabilități foarte importante. În cazul nostru, al oamenilor, atunci când mergem la medic avem un istoric al familiei. Cât de important este acest lucru în cazul unui animal de companie? Cât de important este să ne cunoaștem animăluțul și din această perspectivă, pentru a putea solicita un set de analize într-o direcție concretă?
-Este foarte important, pe cât posibil, să cunoaștem măcar două-trei generații din spatele animăluțului pe care îl avem, adică părinți, bunici, străbunici, fie că vorbim despre pisică, fie că este cățel, în anumite privințe se aplică și la hamsteri. Sunt anumite boli, mai ales cele cardiace, anumite boli pancreatice, boli cutanate, care se transmit de la bunic, părinți, pui, în special anumite rase de pisici care dobândesc orice fel de malformație cardiacă, cele pe care le drăgălim și le iubim foarte mult, de pildă british, scottish sunt cele mai vizate. Acesta este și motivul pentru care anestezia, de cele mai multe ori, impune anumite riscuri, acestea sunt aduse în fața proprietarului și explicate.
Am recomandat și o să recomand întotdeauna: atunci când vrem să luăm un animăluț, haideți să vedem un pic la ce anume ne înhămăm. E frumos să ai un animal, e plăcut, e extraordinar, încurajez pe toată lumea, dar să ne facem și partea aceasta de învățare. Să știm din timp ce se poate întâmpla cu el, dacă părinții au avut o anumită problemă cardiacă, noi să o verificăm la o anumită perioadă, o dată pe an, de două ori pe an dacă este nevoie, încât să știm situația în care suntem, ce este de făcut și cum putem să îl ajutăm.
Dacă suntem conștienți că părinții au avut o problemă și noi nu facem nimic în privința puiului pe care îl avem, nu facem decât să ignorăm, să lăsăm lucrurile să avanseze, iar atunci când o să ne trezim nu o știm de unde să începem: medicații, medici, consultații de specialitate. Asta înseamnă timp, bani, energie, înseamnă supărare din partea proprietarului, pentru că nu știe de ce se întâmplă asta, a uitat că, atunci când a luat puiul, a fost informat, au trecut 2, 3, 5, 7 ani și ne trezim într-o situație în care nici noi, medicii, nici proprietarul nu suntem foarte încântați de situația cu animăluțul.
De asemenea, la aceste pisici (scottish) mai apare o problemă osoasă pe care mulți o ignoră, osteocondrodisplazia. Boala care poate fi diagnosticată din timp, prin câteva analize de bază, cum ar fi o radiografie. Dacă nu putem, dacă nu avem posibilitatea în orașul respectiv sau la medicul cu care colaborăm, să trimitem o analiză pentru identificare genetică, măcar o radiografie este minunată, sunt cabinete care oferă acest serviciu în fiecare oraș, de care putem beneficia. Cu cât depistăm mai devreme, cu atât putem oferi o calitate a vieții mai bună și cu cheltuieli minime.
Aceste afecțiuni sunt foarte dureroase. Imaginați-vă o pisică, în loc să meargă pe pernuțe începe să meargă pe o jumătate de lăbuță, pentru că este o durere cruntă la articulații.
De asemenea, mai sunt afecțiuni la ciobănescul german, displazia de șold, o afecțiune dureroasă, degenerativă, care poate fi verificată din părinți, bunici, teste genetice care se pot face și se pot verifica.
Totodată, un animăluț care suferă de o anumită boală care este demonstrată a fi transmisibilă genetic nu are drept de montă. Este un lucru foarte important pe care trebuie să îl știm. Luăm un animăluț poate la un preț mai bun, ne trezim cu boli și la animăluțul nostru și la toate generațiile pe care le dăm mai departe, către alți prieteni, cunoscuți…
”Abandonul nu duce la nimic bun”
-Ați spus la început: prevenim, tratăm. Aș mai adăuga: nu abandonăm. Un mesaj de final pentru iubitorii de animale?
-Aș putea spune, cu mare, mare îndârjire, că abandonul nu duce la nimic bun. Întotdeauna vor fi soluții de a rezolva o problemă, fie că este medicală, fie că este vorba de nevoia de o sterilizare pentru o femelă, pentru un mascul care fuge de acasă, se bate, vine cu piciorușe rupte… Există soluții! Doar cereți ajutorul, bateți la ușa medicului cu care colaborați, bateți la ușa unei asociații, există acest vast internet, există soluții pentru problema pe care o are animăluțul și a nu ne debarasa de el. Abandonul nu este o soluție în nicio privință, nu face decât să înrăutățească, nu face decât să ne pună și nouă o povară pe umeri. Pentru că am îngrijit un animal 2, 3, 5 ani, vedem că nu mai putem face față cu faptul că se înmulțește foarte mult sau că s-a îmbolnăvit, nu ne permitem o anumită medicație și îl scoatem pe poartă. Ce credeți că va face acel animăluț? Va sta în fața porții încă o lună, două, trei, cinci, un an, pentru că este devotament din partea animalelor. Dacă am putea să oferim și noi măcar jumătate din devotamentul pe care ni-l oferă. animalele, ar fi minunat.
-Vă mulțumim frumos pentru sfaturi și pentru informații.
-Vă mulțumesc și eu!