Povestea lui Moș Ionică, botoșăneanul cu nume de stradă. A păstrat 20 de ani coșciugul pe care și-l pregătise, apoi l-a donat unuia mai ”harnic” - FOTO, VIDEO

Povestea lui Moș Ionică, botoșăneanul cu nume de stradă. A păstrat 20 de ani coșciugul pe care și-l pregătise, apoi l-a donat unuia mai ”harnic”  - FOTO, VIDEO

 Moș Ionică în anul 2021, la aproape 100 de ani  

Într-o zi de sfârșit de iulie pleca la Domnul Moș Ionică, omul de o vârstă cu satul. A trăit 101 ani, a avut 12 copii de la care avea să numere, în amurgul vieții, nu mai puțin de 120 de urmași.

Ion Juravle – Moș Ionică, așa cum îl știam cu toții – s-a născut pe 6 ianuarie 1922, în micul sătuc Ceir, Todireni, județul Botoșani. A avut 10 copii, 43 de nepoți, 63 de strănepoți și 4 stră-strănepoți; în total, 120 de urmași. S-a stins pe 27 iulie 2023, la 101 ani și jumătate. 

 



Când l-am cunoscut, în vara lui 2021, Moș Ionică mergea încrezător către suta de ani. Regretatul Gelu Tofan pregătea pentru Moș Ionică (unchiul său), o aniversare fastuoasă: satul Ceir împlinea în 2022 un secol de la înființare, iar Moș Ionică era primul copil născut în Ceir, în ianuarie 1922. Marea sărbătoarea nu a mai avut loc. Moș Ionică a împlinit 100 de ani, însă Gelu Tofan nu avea să treacă de cancerul galopant care l-a doborât în toamna lui 2021.

Mărunțel, dar cu o ținută falnic-șotioasă, cu vorba șugubeață și dornic de povești, Moș Ionică mă aștepta în acea dimineață de mai în casa lui Gelu Tofan din Todireni. Își purta cu demnitate și cu oarece mândrie cei aproape 100 de ani, însă în fața timpului pleca umil capul, cu o sfâșiere sufletească pe care nu și-o ascundea.

12 copii făcuse cu Adela, buna femeie luată din neamul Tofanilor. Soția i se prăpădise la 86 de ani, era văduv de vreo 8 ani. Dintre copii, mai trăiau 9. Cu nepoți mulți, împrăștiați și ei prin orașe mai mari sau mai mici, prin târgurile Italiei sau în îndepărtate Americi. Acasă, în Ceir-Todireni, Moș Ionică își lustruia în fiecare seară singurătatea. Care atârna mai greu decât cei 100 de ani.



Avea un umor pur țărănesc. Îmi amintesc și duioșia lui Gelu Tofan, care îl trata cu un respect aparte.

Moș Ionică era bucuros că mintea îi era întreagă: înmulțește, împarte, se bagă chiar și la ”regula de trei sferturi”. Ochii s-au lăsat cotropiți de o albeață ce îl sâcâie. Apoi oleacă auzul, oleacă mersul… Trecuse și peste un atac cerebral care doar îl clătinase nițel.

M-a invitat apoi acasă la el. Casa cu amintiri.

Mi-a povestit cum a zburat în America, la 80 de ani. La aproape 100 a plecat în Italia, abia se întorsese. L-a prins pandemia și greu, greu a ajuns înapoi, în căsuța tăcută și plină de fotografii.

Omul cu sumedenie de copii și nepoți prin lumea largă trăia o uriașă singurătate acasă, la Ceir.

Nu se temea de nimic. Nici măcar de moarte. Luptase în război… Din România până în Ungaria, Cehoslovacia, Austria… ”Am plecat cu nemții și m-am întors cu rușii”, îmi spunea. Apoi, acasă, seceta cruntă cu toți flămânzii din ea. ”Eu numesc foametea al doilea război”, și niciun zâmbet nu mai poposește pe obrazul bătut de vreme.



”Moș Ionică”, l-am întrebat, ”e greu astăzi în țară?”. Mi-a spus apăsat și cu tristețea adunată în barba tremurând a lacrimă: ”Astăzi avem două lucruri care balansează: și trai bun și trai mai greu. Greul e din cauză că oamenii fură. De asta țara e săracă. Au fost timpuri în care nici mămăligă nu aveam, era bine când puneam în tășcuță o bucată de mămăligă coaptă. Lipsa de educație se vede foarte mult astăzi. Educația cetățenească e cea mai bună armă, de bază, de a trăi un trai civilizat. Suntem oameni, să ne respectăm unul pe altul”.

În ziua în care a împlinit 60 de ani și a ieșit la pensie (zeci de ani a făcut naveta din Todireni la Iași!), a adus din fabrica unde lucra tâmplar un coșciug. „Mă gândeam că oamenii mor la 70 de ani. Dar a venit 70, a venit 80 și când am văzut eu așa am donat coșciugul unui sătean! Poate de aceea nu mai vine moartea, că am dat sicriul!”. După 20 de ani a donat sicriul unei familii nevoiașe din sat, pe care moartea îi luase pe nepregătite. 



Pe 6 ianuarie 2022, la 100 de ani,  când a sărbătorit centenarul, Ionică Juravle a fost felicitat de primar, de președintele CJ, de veteranii de război, chiar și de Ministerul Apărării Naționale. Surpriza mare a fost, însă, când Primăria din Todireni a decis ca o stradă să poate numele „Veteran Ion Juravle”.

Gelu Tofan, nepotul său, nu mai era în viață; a plecat în 22 octombrie 2021, la o săptămână după ce a împlinit 61 de ani.

Moș Ionică s-a stins pe 27 iulie 2023. Trecuse bine și de 101 ani. A rămas în urma lui o poveste cât un secol și un nume de stradă.

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Gianina Pralea, medicul care explorează lumea prin culoare: ”Întâlnirea cu domnul profesor Victor Hreniuc a fost pentru mine pilonul central” – FOTO, VIDEO

Wednesday, 22 July 2026

Se spune că orice medic este un bun desenator. Studiul anatomiei implică nu doar măiestrie, ci și perfecționarea și însușirea unui standard estetic ce devine, pe parcurs, o extensie perso...

Uriașul cu aripi de poet ar fi împlinit astăzi 86 de ani!

Monday, 20 July 2026

"Am dat peste un om/ care nu știe să facă un rău bine;/ fericit pentru acest lucru/ în fericirea lui/ fără margini", scria Constantin Dracsin. S-a născut pe 20 iulie 1940, &i...

Strategie, tehnică, talent: Sportul care la Botoșani prinde aripi. ”Ne-a spus că nu a mai văzut un copil atât de talentat!” - FOTO, VIDEO

Monday, 20 July 2026

”Ca să ajungi cel mai bun trebuie să te lupți cu cei mai buni”, ne spune Andrei Molie, antrenor la Clubul Sportiv Botoșani de aproximativ trei ani și jumătate. Când a preluat s...