de Cătălin Borangic, istoric:
Istoria a reținut faptul că în 1907 armata a tras în țărani.
N-a fost nici un proces, nici un condamnat din rândurile armatei sau liberalilor aflați la guvernare.
Istoria a reținut faptul că în 1916 armata română a fost zdrobită la Turtucaia. Corupția endemică o lăsase prost echipată și cu un corp ofițeresc incompetent. Comandantul trupelor, generalul Teodorescu, împreună cu majoritatea ofițerilor au fugit abandonându-și unitățile. După după război nimeni nu a răspuns pentru lașitatea care a costat mii de vieți.
Istoria a reținut că armata română a abandonat fără emoții Ardealul de Nord și implicit nenumărați civili în calea revizioniștilor maghiari și Basarabia în calea sovieticilor. Totul a costat viața multor români. Nimeni nu a răspuns pentru asta.
Istoria a reținut faptele abominabile ale Securității românești făptuite împotriva propriului popor. De 30 de ani se muncește la uitarea acestor fapte.
Istoria a reținut că în decembrie 1989 armata a tras în propriul popor încercând cu disperare să țină în viață un regim stalinist. Și la uitarea asta se lucrează încă.
Istoria a reținut că în 10 august 2018 Jandarmeria a reprimat violent și gratuit un amplu protest pașnic. Și la acest abuz, mustind de lașitate și slugărnicie specifică, se lucrează pentru a fi uitat.
Cum vedeți istoria, această memorie colectivă, este o formă de justiție.
Dacă uităm toți, dacă acceptăm denaturarea faptelor, transformarea lașilor și trădătorilor în eroi, dacă admitem că n-a contat, că morții, răniții, deportații, victimele torturilor și abuzurilor au suferit degeaba, ne merităm soarta.
Poate acum au scăpat, ei fac legile, legile sunt strâmbe, dar putem lăsa viitorimii scris ce s-a întâmplat. Urmașii noștri au mai multe șanse să facă lumină și dreptate.