După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat, spunea Caragiale în celebra-i "O scrisoare pierdută".
La 28 de ani de la Revoluție, avem bătrâni muritori de foame, dar destui bani să hrănim gurile flămânde a mii de revoluționari, mulți dintre ei bărbați vajnici, plesnind de sănătate și stăpâni pe viață pe privilegii de tot soiul. Cei care au murit sub gloanțele trântite de-a valma se zvârcolesc în mormintele reci. Moartea nu le-a fost zadarnică, dimpotrivă. Pe jertfa lor au prosperat oportuniștii, pe numele lor au călcat foștii securiști, în memoria lor se țin discursuri lacrimogene și grotesc-siropoase. Sunt cei care ne conduc de aproape trei decenii - care par a fi cât trei secole - de așteptare în van, de promisiuni, de frustrări epuizante.
Greu de înțeles de unde mai are poporul acesta energie ca, la fiecare patru ani, să îmbrace straie de păpușă care încasează cu lăcomie și cu patimă atâta flagrantă și obraznică minciună politică. Votăm, ne frecăm mâinile gospodărește și, chiar de a doua zi, ne reluăm locurile în fața televizoarelor să îi vedem cum "în sfatul ţării se adun să se admire…".
Ne amintim cum în urmă cu vreo 4-5 ani un personaj ne uimea cu tinerețea-i sclipitoare și cu aerul de Harry Potter varianta autohton-politică. Acest harrypottersupererou ne promitea trenuri de mare viteză care ne aruncau în câteva minute până la Suceava, cu escală prin câmpurile (arate sau nu) de prin zona Dumbrăvenilor, unde ar fi trebuit să se înalțe un stadion cât toată Moldova. Galeriile celor două județe ar fi avut prilejul strașnic de a-și dovedi supremația… A!, și un amendament, că doar oameni politici suntem: dacă superviteza nu merge, aveam și un plan de rezervă: "drumul expres care să lege cele două municipii (Botoșani și Suceava, nota red.), un drum pe patru benzi".
Apoi aflam că vom avea linie directă pe calea ferată Botoșani-București, mai ales în perspectiva mult așteptatei minuni de-i zice pompos zonă metropolitană.
Dacă toate astea fi-vor învățate, vorba poetului la vremea tinereților înflăcărate, celelalte mai mărunte, adicătelea ici o universitate, colo un parc industrial sau un teatru ce n-a văzut Parisul…, "restul o să vina de la sine-apoi/ și-au să se-mplineasca visurile toate"!
Domnul harrypottersupererou a consumat patru ani de mandat, apoi a obținut un post de consilier în ministerul de Finanțe și ne lasă mesaje pline de recunoștință: "cea mai mare onoare pentru mine de pana acum, a fost aceea de a fi Primarul botosanenilor. Tinem aproape!!!". Lăcrimăm de sinceră mândrie. Nu mai vrem trenuri de superviteză, nici stadioane și nici… teatre pentru burghezimea mofturoasă, idealul nostru a fost să avem consilier în ministerul de Finanțe. Și deputați, și senatori în comisii și comitete. Că restul doară… "o să vina de la sine-apoi/ și-au să se-mplineasca visurile toate"….
După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, a dat Domnul și am văzut drumul Botoșani-Suceava asfaltat (electoral, desigur!). Am învățat lecția, degeaba ne mai milogim: celălalt drum, Botoșani-Târgu Frumos, va fi, poate, tot în buza alegerilor, peste vreo patru ani, ca nu cumva să uităm cine se sacrifică pe banii noștri.
Anul de grație social-democrată 2017 ne-a prins cu sufletul la gură așteptând bani pentru Teatrul Eminescu, pentru drumurile din județ (și celebrele noastre drumuri naționale de pământ!), pentru mult visatul-și-electoratul drum până la Târgu-Frumos. Veștile ne-au pleoștit sau ne-au infuriat, ne-au mâhnit sau ne-au lăsat în lehamite, fiecare după așteptări: județul Botoșani nu a primit nimic!
Opoziția și-a făcut numărul pe Facebook, de-ți venea să gândești de nu cumva le-ar fi părut tare rău să ne dea onor Guvernul ceva mărunțiș, că prea le-ar fi stricat postările!
Noroc de doamna lider-senator că ne liniștește cu aceeași schemă de harrypottersupererou pe care o cunoaștem deja: drumul Botoşani- Târgu Frumos va fi reabilitat, dar nu așa cum ne gândeam noi, căci încurcate sunt căile (drumurile) Domnului, nu-i așa?! Stați liniștiți la locurile voastre!, vine drumul. Când? Dar ce atâta grabă? Să fie un an electoral, ceva, că doar n-om cheltui banii statului degeaba.
Cireașa a căzut miercuri pe tortul politic și zău dacă nu ne-a picat cam greuț la stomac: o fotografie de colecție din care ne zâmbesc figuri cunoscute, familiare: primari din Dorohoi, din Săveni, chiar președintele de Consiliu Județean erau acolo, în Parlamentul României!
Ce credeți că făceau dumnealor acolo? Să se bată pentru drumurile noastre, să strige că teatrul se năruie, că în spitalele noastre curg peticele și că în afară de supermarketuri nimeni nu se mai încumetă să deschidă vreo afacere prin Botoșani? Da' de unde: primari din Dorohoi, din Săveni, din Bucecea, chiar marele președinte de Consiliu Județean au mers la Parlament ca să arate "încă odată susținerea pentru Guvernul Grindeanu".
Așa e că v-au cuprins emoțiile? Să ne mândrim, așadar!
"De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii..."