O întrebare simplă scoate la iveală o lume dureroasă, o problematică pe care autoritățile, ministerele, guvernele care se perindă semestrial pe la Palat nu sunt în stare să o cuprindă în niciun program, nicio strategie nu pare să reușească. Dimpotrivă.
Tu te mai întorci acasă?, este întrebarea adresată de un portal de știri pentru românii din Italia. Răspunsurile sunt ca o pictură crudă, în culori prelinse pe zidurile despărțitoare între a fi și a avea. Între a fi român și a avea bani, casă, mașină, bani, vilă, altă mașină, bani, bani. Prea puțini dintre conaționalii noștri pleacă peste graniță pentru a se bucura de o viață mai liniștită, de un venit sigur și de o calitate a vieții superioară. Cei mai mulți muncesc peste limita propriului corp, pentru că în spatele fiecărui român plecat în Italia stau înșiruiți alții. Sunt românii care așteaptă acasă cuminți să le vină banii din Italia, coletul din Anglia, vacanța din Germania...
Cum se vede România de acolo? Cum se vede țara de dincolo de confortul unui trai aparent fără griji? Mai vor românii să se întoarcă acasă?
Vă oferim o serie de mesaje pe care cei plecați peste graniță le transmit. Citite și răscitite, cuvintele lor sunt cel mai frumos poem de dragoste, într-un an care așază politica, sfada găunoasă de pe sticla televizoarelor pe un nemeritat piedestal.
Ionica Bratu: Sunt în Italia de 13 ani și da, vreau să mă întorc acasă, acolo e locul meu.
Paraschiva Sili: Pe mine mă ține aici numai nevoia de a-mi ajuta al doilea copil să termine de studiat, primul lucrează deja... Vreau Acasă, să manânc chiar mămăligă pe cenușă, însă vreau ACASĂ!
Jeni Muresan: Poți să-mi oferi milioane de Euro, cea mai tare mașină și o vilă să se întoarcă după soare și să mă ții acasă, și tot în Țărișoara mea m-aș întoarce.
Florina Mardale: Eu dupa 13 ani de Italia m-am intors acasa. Fie painea cat de rea, tot mai buna este in tara ta. Asa este, castigi mai mult acolo si iti mananci sanatatea, iar banii ii cheltui pe tratamente, nu te bucuri cum iti cresc copiii, pierzi cei mai frumosi ani ai tineretii fiind niste slugi pentru niste amarati de bani. Este foarte rau atunci cand te obisnuiesti cu bani multi. Oare pana sa plecam in afara la lucru nu traiam cu putinul pe care il luai? Te aranjai asa incat sa iti ajunga, dar ne-am invatat cu bani multi si este o vorba: nu mai suntem noi stapanul banilor, ci banii au devenit stapanul nostru.
Viorica Talpalaru: Cat de curand posibil. Simt ca nu mai pot. Nu pentru ca muncesc din greu. Nici vorba. Dar mi-e dor să stau acasă la mine. Chit ca mananc ceapa cu mămăligă, dar o mananc cu pofta pe pământul meu, în casa și la masa mea.
Aurelia Pauna: Negreșit ne întoarcem acasa... Romania, cu bune cu rele, e a noastra... Noi, ce suntem plecați de-atata amar de vreme, vedem diferenta... nu-i ușor de trăit în țară, dar nici sa stam ca o frunza-n vant.
Elle Elena Susma: Aveti dreptate, am doar 7ani aici, prima data veneam doar 4-5 luni, sezonul verii, si iarna mergeam acasa, era mai bine. Acum de trei ani merg de doua ori pe an acasa, am zis sa mai raman pana termina copiii scoala, dar cum trece timpul ne trecem si noi, stresul te omoara, degeaba avem noi de toate muncind din greu, ca nu avem linistea de acasa niciodata, asa ca tot mai bine e acasa la tine, acasa (la tara) platesc doar lumina, nu platesc chirie, apa, cate si cate, am facut bogati italienii.
Elena Popiniuc: Am citit cu atentie toate comentariile. Toate badantele, saracele, spun acelasi lucru: da, vrem acasa in tara noastra, unde sa pui capul pe pernuta ta si sa dormi un somn mai linistit, nu cu lacrimi, sa te pui la masa ta cu copiii tai sa imparti un ou in doua si sa-l mananci bine, nu cu ghionturi si cu lacrimi. Da, asa este, nu-i usor nici la noi, ca s-au scumpit toate, sunt preturi ca afara, dar o sa ne mai strangem cum putem si om merge inainte... Ce, pe vremea lui Ceausescu nu se traia cu mancare la portie??? Lucrai la CAP si nu-ti dadea nici pe jumatate din ce munceai si pamantul era luat de CAP-uri si tot traiam... Acuma toti fug afara ca este greu in tara, dar toti o sa se intoarca de unde au plecat.
Dana Felicia: Eu, sinceră sa fiu, ceea ce mă leagă de România sunt copiii. Eu muncesc ca badanta. Este o muncă ce necesită răbdare, suflet bun (slava Domnului, nu-mi lipseste) mai puțin răbdarea, ca de 8 ani tot am grija de ei. Oleacă m-am cam săturat, dar în fine. In pofida acestui fapt, mie imi place italia.
Simona Pindariu: Sunt de 13 ani plecata, daca m-as intoarce in trecut as face totul sa traiesc in tara mea. Strainatatea mi-a dat bani, dar am pierdut familia, persoanele dragi. Sigur ca ma voi intoarce, dar cu un gust amar.
Cristina Luana Ramira: Ma intorc, e tara mea, buna-rea. Plus de asta, merg in fiecare an. Imi lipsesc foarte mult sarbatorile de la noi si casa mea pentru care am trudit atat. E bine si in Italia, dar pamantul tare te cheama acasa.
Carmen Apostol: Acasa sunt radacinile! In italia suntem slugi. Intr o zi o sa ma intorc acasa si nu o sa mai plec niciodata... Nu a murit nimeni de foame acasa..., romanul e harnic si inventiv...
Mona Lazar: Nu! Nu o sa ma intorc... Aici am plecat de la munca de jos, am pus ban pe ban si mi-am deschis propria afacere. Muncesc mult, dar sunt ok. In Romania nu reuseam...
Iulia Grigorita: Da, vreau sa ma intorc. Am aproape 15 ani in Italia, dar acasa e cel mai bine. Aici din cauza stresului m-am imbolnavit. Sper ca anul acesta sa ne mutam cu totul acasa. Stiu ca o fi greu, dar ne vom obisnui.
Flori Cami: Da... Ma intorc in tara, deja sunt in pragul depresiei....
Ana Somkereki: Da, imi sta in cap sa ma-ntorc in tara, sa am o casuta decenta la tara si o pensie modesta! Dar deocamdata nu le am.
Rodica Marici Lungu: Nu nu ne intoarcem, nu avem la ce sa stam, e bine unde santem!
Maria Mina Oprea: Indifferent cum ar fi in Romania, radacinile sunt acolo.... In Italia esti pasager... Nu vei fi niciodata apreciat si egal cu italienii...
Elena Vasnic: Eu sunt de 18 ani in Italia si abia astept sa ma intorc acasa, astept pensia si ma intorc, acasa e casa noastra. Aici muncesti ca pentru asta ai venit, pacat ca nu se schimba nimic acasa, altfel tinerii s-ar intoarce, aici nu ai radacini.
Din păcate, nesiguranța programelor de guvernare, instabilitatea politică, economică, o societate dezbinată și greu de motivat sunt punctele slabe ale României. Și cele care șubrezesc încrederea că mâine poate fi mai bine. Cele care fac din viitor un tărâm al neîndeplinitelor îngăduinți.
Avem peste hotare o bogăție pe care nu știm încă și dacă o vom putea vreodată recupera!
