de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Două tendințe majore vor afecta agenda politică în următorii ani, cu o repeziciune pe care avem greutăți să o anticipăm în acest moment.
Prima este mutația demografică. Un reputat sociolog, cu care am avut bucuria să schimb o seamă de idei în ultimele zile, a vorbit pe îndelete într-o conferință despre schimbările demografice majore care vor avea lor în următorii ani în România. El vorbește despre ajungere la majorat, până în 2024, a peste 700.000 de tineri, persoane cu drept de vot și care, cu siguranță, au un profil cu totul schimbat față de cei care, părăsind lumea și scena politică, vor înceta până atunci să voteze. Dintre aceste 700.000 de potențiale voturi este de presupus că majoritatea nu vor merge spre partidele care obișnuiau să-și mituiască alegătorii, să-i mintă grosolan și să-i manevreze prin televiziunile de partid. Sunt tineri cu acces la informație, pe care și-o culeg din alte surse decât discursurile oficiale și talk-show-urile toxice din fiecare seară și care vor fi, de aceea, mult mai greu de manipulat electoral. Sunt tineri pentru care adevărul, dreptatea și convingerile personale vor funcționa altfel în spațiul public.
A doua mutație importantă este cea a preocupărilor acestei tinere (și adulte) generații: mobilitate, digitalizare, mediu. Acestea sunt cele trei provocări pentru cei care vin după noi. Este în primul rând o generație ultra-mobilă, prea puțin atașată locurilor și identităților tari, care se simte la fel de bine în casa bunicilor dintr-un sat îndepărtat, în casa părinților din casa nou construită la periferia unui mare oraș sau într-o garsonieră închiriată la Amsterdam, Viena sau Valencia, câtă vreme nu le este îngrădit accesul la internet și la servicii. O generație pentru care digitalizarea vieții nu mai e o spaimă, ci o șansă nu doar pentru timpul liber, ci și pentru posibilitatea de a munci flexibil, la distanță, pentru perioade scurte sau în joburi foarte diferite. În sfârșit, este o generație care se confruntă brutal cu schimbările climatice și cu poluarea, o generație care conștientizează acut că dacă nu (se) schimbă ceva în următoarele decenii, viața lor la 40 sau 50 de ani, precum și viața copiilor lor va fi de netrăit în multe locuri din țară și de pe pământ.
Dacă partidele politice din România continuă să fie preocupate de electoratele lor captive, de obsesiile identităților tari, reactive și repliate pe câteva valori locale, dacă tinerii politicieni vor crede că pot face politică așa cum făceau părinții lor spirituali în anii 2000, nu doar că vor eșua politic, în acțiuni tot mai disperate și mai violente față de societate, ci vor și contribui direct la dezafectarea sferei publice, la refuzul populației de a mai lua parte la circul pe care îl propun zi de zi, la construirea de agende paralele și, tot mai mult, la plecarea tinerilor din țară, condamnând astfel România la tot mai multe întârzieri și inadecvări, iar generațiile mai în vârstă la noi suferințe.