„Nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă în jurul meu”, scria pe Facebook tristă, conform emoticonului de după punct, ministrul Educației, Monica Anisie, cu trei zile înainte de începerea anului școlar. Anisie spunea în aceeași postare că e „prea sinceră”, dar, dacă era așa, acel „mai” nu avea ce căuta în discurs. Pentru că nu e ca și cum ar fi știut vreodată ce se întâmpla în jurul ei. De altfel, atitudinea generală a Guvernului este una de tipul „nu știu, nu mă bag, faceți voi și vă tragem pe voi de urechi, dacă e”.
Deciziile cu privire la scenariile care urmează a fi aplicate în unitățile de învățământ românești, au fost luate de consiliile lor de administrație. Descentralizarea este o chestie bună, este perfect ok să se țină cont de tipicul, condițiile și nevoile fiecărei unități în parte, de circumstanțele fiecărei zone (ca incidența cazurilor de infectare cu Covid-19, ca prezența sau absența unei surse de alimentare cu apă etc.). Guvernul nu a greșit prin descentralizare, ci prin tărăgănarea cu care s-a făcut. Prin viteza de melc cu care s-au mișcat oamenii lui. Prin haosul creat ca urmare a contrarierii unor reguli cu, exact, alte reguli. A mai greșit și prin tentativa de a părea că se implică în stabilirea acestor scenarii, care i-a mai pus în așteptare pe cei care trebuiau să vină, de fapt, cu soluția. Iar unde nu merge cu autoritate, se trece la intimidare (să ne amintim de Arafat).
La Botoșani, pentru cei care au uitat, comisiile pentru verificarea tuturor unităților din județ au fost constituite pe 18 august. Pe 18 august, fraților. Adică la mai puțin de o lună până la începerea anului școlar. În fine, s-au făcut, s-au deplasat, au văzut, au raportat, habar nu am ce, dar un lucru e clar: nu au contribuit cu absolut nimic la stabilirea scenariilor. Deciziile au fost efectiv luate de consiliile de adminisrație din fiecare școală. DSP a avizat, IȘJ a avizat, CJSU a votat favorabil, bagajul și la gară. Iar unde consiliul de administrație a vrut scenariu „verde”, deși nu are apă potabilă curentă, are toaleta în curte, nu are autorizație sanitară sau de incendiu, s-a făcut voia sa, ca să nu își asume cumva alții răspunderea. Iar eu mă întreb de ce au fost puși atâția oameni pe drumuri. Probabil doar pentru realizarea unor statistici de care nu ține cont nimeni. Încă ceva: la acea ședință a CJSU, nimeni din cvorum nu a avut nici cea mai mică problemă de ridicat, nici cea mai mică curiozitate. Nimeni. Aveau cifrele în față: peste 110 unități fără aia, peste 80 fără ailaltă, peste nu știu câte nu știu ce, dar numai 26 pe scenariu „galben”.
Tot la Botoșani, s-a calculat acum o lună că e nevoie de încă 1100 de cadre didactice și de peste 200 de săli noi, pentru situația estimată atunci. Ministerul Educației, adică Anisie, a respins sec solicitarea IȘJ. Dar știți ce e fain? Că Anisie s-a lăudat, tot pe Facebook, cu suplimentarea aia de 500 de posturi, la nivelul întregii țări. Adică necesarul din toată România, în opinia ei, este foarte ok să fie la nici jumătate din cel cerut de Botoșani.
Și mai spune ministrul Educației ceva: „Vă asigur că s-au luat toate măsurile necesare pentru a continua procesul educațional în cele mai bune condiții. Am fost în permanentă legătură cu unitățile de învățământ din întreaga țară”.
Adică noi chiar suntem imbecili, nu vedem realitatea din teren, din datele instituțiilor, cu greu date publicului? Unde îs alea cele mai bune condiții? În 2020, România duhnește de toalete în fundul curții și de școli care stau să se dărâme pe copii, iar Anisie prinde posturi străine. Toate acestea, parcă în ciuda elevilor, a părinților și a cadrelor didactice, singurii care trăiesc pe bune condițiile astea „cele mai bune”.
În fine. Povestea contrastului între ce văd oamenii simpli și ce văd politicieni ajunși la putere, e mai veche decât Iliescu. Problema reală în prezent nu e că suntem mințiți pe Facebook, ne-am obișnuit cu asta, nu avem timp de înjurat acum. Adevărata dilemă este că același Guvern vine cu chestii făcute așa, pe utlima sută de metri, ca Poliția aia Școlară, respectiv cu chestii care se bat cap în cap. Înțeleg că vin alegerile și că pentru că ele se găsește mereu o soluție, dar nu mai înțeleg când decidenții spun ba că avizul epidemologic e necesar, ba că nu mai este, ba că iar este; spun că triajul epidemiologic se va face de către profesori, unde nu este cabinet școlar, ba că nu se mai face deloc, ba că iar se face; părinții sunt puși să semneze pe proprie răspundere pentru siguranța copilului în școli, apoi dispare și declarația aia. Și câte și mai câte.
Și cireașa de pe tort acum vine: s-au alocat 100 de milioane de lei pentru achiziționarea de materiale sanitare în școli. A anunțat tot Anisie, tot pe Facebook. Vi se pare mult sau suficient? Meditați la asta: Guvernul a rezervat, doar pentru luna septembrie, 12 milioane de euro pentru partide politice, adică de 10 ori mai mulți bani decât media din ultimele luni a acestor subvenții. PSD şi PNL iau 9 milioane, restul... restul. Și aveți grijă cum calculați, că euro iar a atins un prag istoric. În defavoarea leului, evident. Și va mai bate niște recorduri, după cum prevăd specialiștii.
Da, exact, alegerile sunt importante, școala, copiii, siguranța, educația, astea îs niște porcării pentru aleșii care conduc. Dă-l încolo de virus, dă-i încolo de elevi care n-au tablete și manuale, contează să vină neamul la vot, să iasă lingăii la pescuit electorat pe stradă. La asta s-au gândit toate partidele, să fie în regulă meeting-urile în perioada de campanie. În rest, n-am auzit pe nimeni să ceară organizarea, la nivel național, a unor ședințe cu toți părinții, menite instructajului. Niște ședințe în aer liber, cu distanțare, cu tot. Vă spun eu: în mediul rural, este nevoie de asta ca de oxigen. Părinții sunt bulversați, nimeni nu le spune nimic despre transportul în comun, despre ce trebuie să facă și când. Și nu, nu toți au televizoare sau conexiune la internet, să dea peste Grupul de Comunicare și alte alea. Iar din știri nu mai înțelege nimeni nimic cu privire la reguli. S-au schimbat titlurile odată cu regulile.
Tot Anisie mai scrie, în postarea plângăceioasă de la care am plecat, că: „Orice intenție bună este interpretată de cei fără de greșeală. Toată lumea critică, nimeni nu vine cu soluții”.
Ce a transmis publicului ministrul, prin mai sus reprodusa, este un fel de „mea culpa”, dar fără „mea” și fără „culpa”. Un fel de să-moară-și-capra-vecinului. Adică ea recunoaște cumva că nu e perfectă, că mai greșește ici-colo, dar asta numai pentru că așa interpretează alții. Alții care nu sunt sfinți, da?
Cât despre partea cu soluțiile, chiar nu glumește. Soluțiile vor veni de la profesori, de la directori, de la părinți, pe semnăturile lor. Ca în cazul în cazul în care, de pe 15 septembrie, iese nasol, guvernanții să se spele pe mâini și să dea vina pe alții. Epidemie de pasare a responsabilității.
Chiar așa: mai știți motto-ul ăla? Cum suna? Aa, da: FII RESPONSABIL. SPALĂ-TE DES PE MÂINI. Ei bine, asta face Guvernul și chiar excelează. Numai că „responsabil” e între ghilimele la ei.