Când nu vom mai face statistici cu câţi de 10 a scos fiecare judeţ la Bac, ci vom socoti câte mii de note de 7-8 am urcat de la 4-5 (comparativ cu promoţiile anterioare), atunci vom şti că avem şanse la normalitate, la o societate sănătoasă, responsabilă şi productivă.
Dar cine, ne-am întrebat ani la rând, se va mândri cu elevul care a trecut examenul cu nota 7 sau cu nota 6? Ei bine, iată că există și astfel de profesori: "Dintre cei 26 de elevi ai clasei, avem trei elevi care au obținut nota 10 (zece). Avem zece note de la nouă la zece. Patru note de la opt la nouă. Trei note de la șapte la opt. Felicitări lui Sebi, Vlădut și lui Șerban pentru notele de la șase la șapte, Andreei, lui Ildo și Beni pentru progresul semnificativ pe care l-au înregistrat pe parcursul acestor ani petrecuți împreună. Aş vrea să ştiți că nu există bucurie mai mare pentru sufletul unui dascăl decât să fie răsplătit cu astfel de rezultate". O postare pe o rețea de socializare care a adunat cel puțin tot atâtea aprecieri pe cât a strâns un profesor care și-a felicitat doar elevii de 10. Și îndrăznim să credem că aceste câteva cuvinte vor conta infinit mai mult pentru Vlăduț, pentru Ildo și Beni decât pentru cei trei care – pe merit, fără îndoială! – au obținut nota 10.
De aici ar trebui să pornim către o atât de așteptată (și amânată) reformă a educației. Și nu sunt puține vocile care atrag atenția asupra nivelului îngrijorător la care a coborât, în ultimele decenii, sistemul de învățământ. Continuăm să facem gălăgie în zona olimpicilor, a excelenței, a vârfurilor care acoperă gravitatea unui sector de care depinde viitorul țării. Un semnal a străbătut, totuși, zilele trecute. Iar acest semnal este cu atât mai important cu cât el a venit de la unul dintre cei mai avizați profesori: Radu Gologan, coordonatorul Lotului Olimpic National de Matermatică.
"Stăm relativ bine la învăţământul de excelenţă, chiar foarte bine, dar rezultatele la nivelul mediu… Nenorocirea ţării ăsteia e nivelul jos de tot al nivelului mediu. E un judeţ în care, din 3300 de copii, 800 au luat peste 8 şi mai mult de 1500 au luat sub 3", a spus Radu Gologan. Și nu este vorba despre dificultatea subiectelor. Dacă la şcoală şi elevii, şi profesorii şi-ar fi văzut de treabă, puteau fi rezolvate, spune profesorul. "Bacalaureatul ar trebui să însemne un certificat de cultură generală, dar, din păcate, e un sistem de a învăţa câteva lucruri sau reguli. Asta e problema mare - nu poţi fi sigur că un copil care a luat 8 are minime cunoştinţe de cultura generală", a mai spus Radu Gologan, profesor la Universitatea Politehnică, președinte al Societății de Științe Matematice din România.
De ajuns să amintim că, la Botoșani, din 2.750 de înscriși, 758 de elevi nu au trecut, iar alți 100 nu s-au prezentat. Nu vom face o statistică a elevilor care au obținut note peste 9 sau peste 8, o va face în mod cert inspectoratul, după ce se vor afișa rezultatele finale (după contestații). Însă cum se pot explica notele de 1, 2 sau 3 la română? Sau cele de 1, 2 sau 3 la matematică? Note la fel de mici s-au obținut și la celelalte materii la care s-au susținut examene. Și nu este vorba despre un singur elev, nici de 10 elevi...
În urmă cu nişte ani făceam un interviu cu un olimpic internaţional (medalie de aur, Washington 2012). Era în clasa a XII-a şi fusese deja admis la Yale University, în Statele Unite ale Americii! L-am întrebat atunci cum se vede de acolo şcoala românească, el fiind un produs al acestui sistem. Răspunsul lui Vlad a fost pe măsura spiritului său evoluat. Îl reiau, pentru că situația din România ne-a întors de prea multe ori la aceste cuvinte simple: "Nu cu vârfuri se clădește o societate funcțională și prosperă (mai ales în condițiile în care vârfurile românești au tendința de a părăsi țara pentru oportunitățile din străinătate), ci cu elevul mediu (care este, prin definiție, în numărul cel mai mare în orice școală; el alcătuiește pătura cea mai groasă, cea mai numeroasă din generația care urmează să intre pe piața muncii și el va defini în cea mai mare măsura societatea română). Școala românească ar trebui să se concentreze pe formarea, pe dezvoltarea acestui elev mediu (bineînțeles, fără a-și lua atenția de pe cizelarea vârfurilor). E important, însă, să ținem minte că vina nu poate aparține numai sistemului: pentru ameliorarea situației este nevoie și de aportul părinților; și ei au datoria de a-și educa odraslele".
Când vom premia profesorii care reuşesc performanţa de a aduce copii de nivel 2 (nota 2) la nivel 5-6 (destul cât să treacă de un examen, oricare ar fi acela, cu minima demnitate?). Dar de la 5 la 7? Vlad are dreptate. Măsura adevăratului dascăl acolo se află. Desigur, aceste performanţe nu se contabilizează la prime, gradaţii, dosare şi dosărele. Un dascăl care ar prezenta un dosar cu aceste reuşite ar fi criticat şi sancţionat. De aceea s-a ajuns ca un olimpic să conteze în ochii sistemului mai mult decât evoluţia a 100 de elevi care au reuşit să ajungă de la nivel 5 la nivel 7. Nu contestăm munca olimpicilor, nici a profesorilor lor, departe acest gând.
Dar să luăm aminte la spusele unuia dintre cei mai avizați profesori ai României, Radu Gologan, care ne atrage atenția că privim greşit comparaţiile procentuale ale rezultatelor la bacalaureat în anii anteriori, cu referire la promovabilitate de 60, 70, 80 la sută. Marea problemă este cea a procentului mare al copiilor care au obținut medii sub 3 sau care nu s-au prezentat la acest examen.
Va veni vremea când va trebui să ștergem cu buretele ultimele decenii şi să construim un sistem de educaţie care să formeze oameni capabili şi inovativi în profesie şi societate, imuni la orice formă de manipulare, vizionari sau - foarte important! - măcar buni meseriaşi. Doar că lucrurile s-au degradat atât de mult încât o schimbare profundă, aşteptată, care să cutremure sistemul din temelii, nu este posibilă. Cel putin nu deodată şi, din păcate, nu cu oamenii care populează astăzi – la vârf şi nu numai – sistemul educational, politic, decizional.
Însă, pe de altă parte, mai există o rădăcină sănătoasă în acest sistem, mai există dascălii care se încăpăţânează să reziste la catedră, fără a se lăsa deterioraţi sufleteşte, fără a se compromite profesional, asumându-şi nu doar cei 2-3 elevi geniali, ci un întreg colectiv, acel colectiv pe care mai târziu se va baza societatea după ce ele, geniile, vor fi înghiţite şi exploatate de marile corporaţii. Pentru că, şi trebuie să fim mai conştienţi de acest lucru!, elevul mediu de astăzi va fi cel care mâine va construi drumuri, va face pâine, ne va îngriji bolnavii în spitale. Elevul mediu de astăzi va fi mâine peste tot în societate: în magazine, fabrici, pieţe, administraţie, şantiere, el va fi pompierul, poliţistul, asistentul medical în mâinile căruia va fi viaţa noastră, a tuturor. El va fi părintele unei alte generaţii de copii.