O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.

Volumul al II-lea din „Punct ochit – Punct lovit” al lui Nicolae Mătcaş conţine peste 1200 de epigrame şi cvasiepigrame care includ un ingredient special: nevromul.  Eu l-aş  numi nevromul Matcaş, unul descoperit de autor în cadrul societăţii în care trăim. Făcând o translaţie de la medicină la societate, Nicolae Mătcaş descoperă amorţelile politice  în  dulce cârdăşie  cu compresia nervoasă la nivel de decidenţi. Apelând şi noi la aceeaşi cale, cele peste 1200 de catrene sunt rezultatul unui examen ecografic asupra  societăţilor de oriunde şi de orice fel cu ajutorul umorului. Rezultatul? Catrene cu rol de „fişe clinice”.  De un remarcabil civism,  dublat de un patriotism sănătos,  Nicolae Mătcaş doreşte o ordine socială durabilă. Nu-i poate ierta pe cei care-şi ascund ipocrizia după un fel de morală ce se vrea onorabilă.  Este de admirat cum are răbdarea ca zi de zi să descopere şi să demaşte prin catrenele sale  elemente de seriozitate artificială, de faţadă, alcătuind un fel de roman, dacă nu chiar un tratat în care umorul vizează cea mai mică structură paradoxală care cancerizează societatea.  În cele  patru volume de epigrame şi cvasiepigrame, cel de-al patrulea fiind cel în discuţie,  Nicolae Mătcaş  a „ochit” şi „lovit” mii de personaje, cu precădere politicieni, care au urmat calea căderii de la sublim la ridicol, de la moralitate la imoralitate, care s-au caracterizat printr-o alunecare de la o posibilă stare solemnă la una banală. Subiecţii  lui Nicolae Mătcaş se remarcă şi printr-o platitudine evidentă a gândirii,  iar sub aparenţa unui angelism declarat descoperă viziuni demonice.  Volumul este partajat pe nouă capitole, fiecare având  o denumire care justifică atât titlul volumului cât şi catrenele pe care le include: „Oable şi oarbe, da-nghimp parcă-s coarbe” (N-are şi ciparea tâlcul ei? – „Nu mai pot dormi de grija noastră. / Iată-l, portofelul digital, /  Nu cumva, în viaţa-ne buiastră, / Să sărim mecanic de pe cal.”); „Nu au căzânzii cum să mai continue” (Specific mioritic – „La cârmă – doar minţi ilustre?/ Conştiinţa să ne mustre? / Magic plai cu nunţi şi hore, / Cum s-ajungi tu Singapore?!”); „Le frige bărbia onor ironia” (În romgleza ta gândire – Când o sfătuieşti „s-aplice” / Ori, pe dânsul, „să-şi asume”, / Nu uita să pui, amice, / Lângă verb – şi ce anume.”); „Ce mare-i grandoarea s-accepţi persiflarea!” (Preţul carburantului – „Preţul vrei să ştii care-i corect? / La rafinărie-i ăsta, nu la pompă! / Cei deştepţi îl umflă pe traiect, / Ba şi statul cu faimoasa-i trompă.”); „S-o doară pe-o brută – astupuşul de plută” (Cruce pe remaniere – „Premier dulceag ca mierea. / Pe miniştri-i-ncântă ştirea: / „Nu mai fac remanierea, / Că se-apropie rotirea.”); „Nici dopul de soc nu îi doare deloc?” (Fierul cât ar fi de tare – „Să-l îmbraci şi-n zale, / Ştie fiecare / Că rugina moale / Roade fierul tare.”); „Loviţi toţi cu sare cam pe unde-i doare” ( Avuţie – „Omul ştie: - o meserie / Valorează o moşie, / Dar şi gâtul, la beţie, / Preţuieşte cât o vie.”); „Arşi cu piper cam pe – vai! – fesier” (Din frumos frumos răsare – „Frumuseţea e la om / Precum floarea e la pom, / Floarea când s-a ofilit, / Frumuseţea a rodit.”); „Combat între floretişti octogenari”  - un capitol în care câţiva colegi îi transmit urări  cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani.  Răspunsul lui Nicolae Mătcaş este pe măsură: „Nu-s Matusalem, dar iată / Ca să-l schimb şi eu aş vrea / Nu de şapte ori – o dată, / După care… -om mai vedea.”

Nu toate catrenele lui Nicolae Mătcaş provoacă râsul,  însă un zâmbet cu subînţeles tot produc, semn că pot fi considerate şi pertinente meditaţii. Merită reţinut un punct de vedre al academicianului Mihai Cimpoi: „Nicolae Mătcaş, luptătorul de pe baricadele renaşterii basarabene, recurge la mijloacele mai speciale ale publicisticii lirice, urcând rapid scara discursului de la simplul comentariu evenimenţial la blestem, diatribă şi „reducere la absurd” comicologică. Duritatea şi încrâncenarea satirică fac casă comună cu suavitatea şi „sfinţenia” sentimentelor erotice”.

Creaţiile lui Nicolae Mătcaş nu sunt apreciate de epigramiştii consacraţi care, fie vorba între noi, au şi ei o vârstă şi nu prea au grijă ca din urmă să mai vină câte un tânăr. Nu o fi  epigramist sută la sută  şi nici multe dintre  catrenele sale n-or fi epigrame, dar „fişe clinice” sunt cu siguranţă. Pe acest considerent trebuie să recunoaştem că Nicolae Mătcaş face cu succes, cum ar zice universitarul Codrin Liviu Cuţitaru,  „o poetică a fişelor clinice”. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

TREABĂ SERIOASĂ

Oamenii nu-s dobitoace,

Dovedit e de-ani şi ani…

Chiar de lumea multe-ţi face,

Bizuie-te pe duşmani! (FLORINA DINESCU)

TIMPUL ESTE PREŢIOS

Pe soţ nu vreau ca să-l jignesc,

Prin ce afirm de la-nceput:

La dânsul nu mă mai gândesc…

Doar vreme nu am de pierdut! (ELENA MÂNDRU)

UNUI CONFRATE

Afirm că nu sunt supărat,

Iar mulţumirile s-adună;

Mă bucur că m-ai plagiat…

Deci mi-ai găsit o poantă bună! (VASILE LARCO)

CASTITATE  

Pătruns de simţul datoriei,

Oricât pe stradă s-ar bârfi,

I-am fost mereu fidel soţiei...

Vecinului de vizavi. (PETRU IOAN GÂRDA)

SCOP ATINS

După două flirturi scurte

Şi vr`o patru-cinci mesaje,

În sfârşit, îi face curte

Cu o firmă de pavaje. (GRIGORE COTUL)

ŢĂRANUL STABILIT LA ORAŞ

Ieşit din lanul de tutun

El îşi doreşte-un trai mai bun

Şi îl găseşte, evident,

Într-un pachet mai fin de Kent… (GHEORGHE BÂLICI)

TRISTĂ CONSTATARE

Azi, cuţitul pentru pită

De la pătura de jos,

Are muchia ştirbită

Fi-ndcă a ajuns…  la os! (ION MORARU)

UNUI POET SUPRAPONDERAL

E-un adevăr necontestat

El ca poet nu-i definit

Însă ca om e împlinit,

Dar nu vorbim la figurat! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

PARAFRAZĂ

„De treci codri de aramă”

De departe-auzi jelind

Cioturi – tristă panoramă –

„A pădurii de argint”. (VASILE PREDESCU)

DAMA CU… COPII

O vorbă-nţeleaptă spune,

Un copil e o minune;

Ea, deşi nu-i măritată,

La doi ani e…minunată! (DUMITRU MONACU)

ROMÂNIA, ÎNCOTRO?

Apar mereu la noi schimbări;

Căci toate iau o nouă formă

Şi vin de-a valma cu urmări,

C-avem reformă la ... reformă! (MAX OPAIŢ)

PĂCATUL ORIGINAR

Eterna EVA e ispită,

ADAM, e omul ne-mpăcat,

Dar fi-ndcă inima-i palpită,

Adesea, intră în ... păcat! (MAX OPAIŢ)

UNEI MATERIALISTE

Fiind cu gândul la avere,

Nerăbdătoare, o fătucă,

Aşteaptă , poate c-o va cere,

Că mirele-i bătrân, pe... ducă! (MAX OPAIŢ)

CONSOLARE

Să nu te superi azi, pe mine;

Pe lângă cei ,,plecaţi ", exalţi,

Căci tu, trăi-vei mult şi bine,

În amintirea celorlalţi. (MAX OPAIŢ)

CURRICULUM VITAE

Sunt din stirpea celor care

Oda o ador şi drama,

Mă roşesc de încântare

Când le-nşel cu epigram. (PETRU BĂNEŞTI)

LEGEA SUPREMĂ A EPIGRAMEI

Ne spune etica umană

Că unde-I lege nu-I tocmeală;

Iar încălcarea e fatală

Atunci când legea e… râpeană. (SORIN FINCHELSTEIN)

ULTIMA ANALIZĂ

Au luat la analiză

“Starea ţării”-n Parlament,

Mândri c-am ieşit din criză

Şi intrăm… în faliment! (GEORGE EFTIMIE)

PĂREREA CRITICILOR

Despre muza mult iubită

Care îl inspiră-n artă,

Unii spun că-i adormită,

Alţii că-i de-a dreptul moartă. (ŞTEFAN AL.-SAŞA)

LA PARTAJ

După un divorţ dorit

Soţu-i foarte fericit,

Soaţa însă-i dă-ntâlnire

Să-i mai ia din fericire. (VASILE MANOLE)

CLASEI POLITICE

În  forum s-a adunat

Cu sublimă unire

Şi moralei  i-a cântat

Veşnica pomenire. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

URĂRI DE ZIUA UNIRII, 24 IANUARIE

Acest an cu bucurie,

Bogăție, armonie,

Cârmaci buni, fără hoție;

Nu războaie, pandemie! (DUMITRU BUJDOIU)

FOTBAL: ȘI-A REVENIT (DIN SOMN) SUPERLIGA

 Iar cafteli, cotonogeli,

Cu arbitrii îmbrânceli;

 De la FRF și Ligă,

Tot o super…mămăligă. (DUMITRU BUJDOIU)

INTERVIU DE ANGAJARE LA CFR CĂLĂTORI

- Cum te-au angajat, Costine,

Ai răspuns la-ntrebări bine?

- Nimic nu m-au întrebat,

Nici de ce-am întârziat. (DUMITRU BUJDOIU)

INFIDEL ȘI LA 70 DE ANI

Tot făcea pe fantele,

Iar soția-l blestema,

Să-i moară amantele;

Dar, i-a murit…altceva (DUMITRU BUJDOIU)

NEGOCIERI LA RĂPIRE

Și, când i-au răpit nevasta,

El făcu oferta asta:

“Vă dau dublu cât vreți voi,

Dar, să n-o dați înapoi. (DUMITRU BUJDOIU)

UN CURENT CANCEL PE PLAIURI MIORITICE?

O mólimă prin urbe îi dă zor:

Dă jos statui -  c-ar fi de renovare.

De la mutarea sau dosirea lor

Nu-i doar un pas pân-la anihilare? (NICOLAE MĂTCAȘ)

ȘI-O LIMBĂ-AR VREA SĂ URCE-N FURCI RUSCISMUL

Cu papion să-ți vină-n grai, în frac,

E tot străin: hunism sau vandalism,

Darmite-un odios sadist ruscism…

Nu l-ai lua deodată în mazdrac? (NICOLAE MĂTCAȘ)

MEDIATORII NOȘTRI

NU-ȘI MAI BAT CAPUL DE INTRAREA ÎN SCHENGEN?

Și-au pus neliniștea-n cotruță:

Intrarea, -n fond, ni se cuvine.

Și stau cu sacii în căruță,

Crezând că de la sine vine. (NICOLAE MĂTCAȘ)

ROTATIVĂ COMBATIVĂ

În ring – tragedii și drame,

Dar nu-s țintele mistére,

Căci se bat nu pe programe,

Se mardesc pe ministere. (NICOLAE MĂTCAȘ)

SACRIFICII PENTRU BINELE POPORULUI?

Dacă spre-al  țării bine se-angajează,

De ce-n guvern se dau lupte tăioase

Nicicum pentru direcțiile de bază,

Ci doar pe portofoliile bănoase? (NICOLAE MĂTCAȘ)

ÎN LEGĂTURĂ CU GAFA UNUI BOSS DIN JUSTIȚIE

Toată pasărea se știe

Că pe limba dânsei piere

Când aceasta, din prostie,

Înaintea minții mere. (LERU CICOARE)

CEA MAI ÎNȚELEAPTĂ DECIZIE

Când pune-un șef de instituție

Onoarea ei la grea-ncercare,

Nu-i cea mai logică soluție

Să-și dea demisia de-onoare? (LERU CICOARE)

UN DISPERAT CUMPĂRĂTOR DE ILUZII

Își cată, la proces un hoț, inept,

Iluzia că fi-va achitat.

Un tribunal îți poate da un drept,

Dar nu verdictul că n-ai plagiat. (LERU CICOARE)

GRIJĂ DE SĂNĂTATEA TA

Pulpa, oul s-au scumpit, cârnatul?

Nu mai poți să-ți cumperi unt, lactate?

Nu vezi că de grijă-ți poartă statul?

Nu mai suferi de obezitate! (LERU CICOARE)

VIAȚĂ LEGATĂ CU AȚĂ

Roți de tren ce patinează,

Zbatere-ntre flux - reflux.

Alimentele de bază

Au ajuns astăzi   … de lux. (LERU CICOARE)

IAR NE LĂSĂM PE TÂNJALĂ?

Cum lucrurile se mișc’ alene,

Se-nfurie și moș Ion:

„Dar poți să intri-n Schengen, nene,

Sporovăind la telefon?!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)

NU POT DORMI DE BUNĂSTAREA SENIORILOR

Parcă n-ar fi fost destul

Că inflația-i cât splaul:

Statul nostru, nesătul,

A mărit și TVA-ul! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

ODĂ FERMIERULUI ROMÂN

Munca proprie ni-i binefacere.

Suflul râvnei bate blazna somnului.

În Grădina vie-a Maicii Domnului

Ne vrea cine-o piață de desfacere? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

ATENȚIUNE LA TREN(D)!

Că fuge lumea ca de ciumă-afară,

Nu vă cutremurați când vă treziți?

Curând, prea poate, -ați mai avea o țară,

Nu și pe cine să ocârmuiți! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

DESZĂPEZIRE ÎN TOI

Nu-i zare-n jur de fulguíre?

Nu d’aia curg în țara toată

Contacte de deszăpezire

Ca-n iernile de altădată? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

POLITICIAN ȊN CAMPANIE

Să-l aleagă lumea toată,

Multe diplome şi-arată.

Spune  lumea (e scorţoasă!):

„N-are şapte ani de-acasă!” (ADRIAN TIMOFTE)