Începând cu acest grupaj, vom publica dialogul avut cu epigramistul MIHAI HAIVAS:
Școala generală Cristinești (clasele I - VII) - 1948 - 1955
Liceul nr. 1 Dorohoi( acum Colegiul „Grigore Ghica V.V”) -(clasele VIII - XI) - 1955 - 1959
Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității „Al.I.Cuza” : 1959 - 1964
Profesor de matematică și astronomie la Liceul nr.1 Dorohoi : 1964 - 1969
Cercetător È™tiinÈ›ific la Filiala IaÈ™i a Academiei Române : 1970 - 2006
În prezent pensionar cu domiciliul în IaÈ™i.
Georgică Manole: SunteÈ›i, la origine, botoșănean. Să vorbim despre locurile natale, despre BotoÈ™ani È™i Dorohoi, dar mai ales despre cum au influenÈ›at ele devenirea lui Mihai Haivas, pentru a urma desantul în IaÈ™i.
Mihai Haivas: Născut fiind pe meleaguri dorohoiene, în satul CristineÈ™ti, în plin război mondial (1941) urmat de un stalinism ucigător È™i greu de uitat pentru mine, copilăria È™i adolescenÈ›a în special au fost puternic marcate de lipsuri materiale determinate, mai ales, de cotele aberant de mari din acea perioadă nefastă pe care trebuiau să le predea la stat părinÈ›ii mei, declaraÈ›i „chiaburi” pe nedrept.Cu toate acestea, prin sacrificiile lor, parcursul meu È™colar (gimnazial, liceal È™i universitar) nu a avut întreruperi. În urma unui concurs de admitere cu nota maximă ( 5 - în sistemul rusesc de notare de atunci!) am devenit elev al Liceului nr.1 Dorohoi.Adus de părinÈ›i la o gazdă, am avut, după câteva săptămâni, două tentative de a părăsi liceul, dar care nu s-au finalizat datorită intervenÈ›iei mai hotărâte dar încurajatoare a tatălui meu. Prestigioasa îndrumare a colectivului de cadre didactice de care dispunea această È™coală au constituit totdeauna prilej de mândrie È™i satisfacÈ›ie pentru mine. Pasiunea pentru matematică ivită încă din È™coala generală a găsit aici terenul propice de dezvoltare. De asemenea, sub coordonarea profesoarei noastre de suflet, Maria ZaiÈ›, am jucat în piese de teatru, fiind coleg de „scenă” cu viitorul actor îndrăgit al Teatrului NaÈ›ional din IaÈ™i, Dionisie Vitcu.
În urma unui concurs destul de greu cu probe (scris È™i oral) la matematică È™i fizică am fost admis (1959) la Facultatea de Matematică È™i Fizică a Universității „Al.I.Cuza” din IaÈ™i (devenită în 1962, Facultate de Matematică-Mecanică). După absolvirea facultății am revenit în Dorohoi ca profesor de matematică È™i astronomie la acelaÈ™i Liceu nr.1, unde am avut elevi excepÈ›ionali cu rezultate deosebite la olimpiade, bacalaureate È™i admiteri în facultăți.
Din dorinÈ›a de a-mi continua pregătirea profesională am părăsit, după cinci ani, cariera didactică în favoarea cercetării È™tiinÈ›ifice, ajungând (tot prin concurs) la Filiala IaÈ™i a Academiei Române (1970), de unde m-am È™i pensionat (2006). Dar excelenta impresie pe care mi-am format-o despre colectivul de profesori al Liceului nr.1 Dorohoi, a rămas permanent neschimbată.
Cu gândul tot mai prezent la plaiurile natale, mi-am exprimat dragostea față de ele prin poezii publicate în volume sau reviste din care redau câteva versuri.
Din Rondelul locurilor natale, doar prima strofă:
Iată Cristineștii, iată Dămilenii,
Două sanctuare pentru-ai mei părinți,
Trist le e mormântul, unde dorm cuminÈ›i,
După griji și lipsuri ce-au durat decenii.
Din Rondelul Dorohoiului, strofa a doua:
Pan Mihail i-a fost chiar nașul
Ce l-a slujit, i-a fost loial,
Acestui târg provincial
Și mai bătrân c-un an ca IaÈ™ul.
Cum prima dragoste (matematica) nu se uită niciodată, redau în întregime:
Rondelul profesorului de matematică
Cu mult aplomb el demonstrează
Formule, teoreme, leme,
Aplică fel de fel de scheme
Prin noțiunile de bază.
Se folosește de bareme,
Èšinând întreaga clasă trează:
Cu mult aplomb el demonstrează
Formule, teoreme, leme.
Fiind și scriitor de vază,
Compune cronici și poeme,
Dar are de un timp probleme
Că muza nu-l mai vizitează...
Și-atunci mereu el demonstrează. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
ÎN ÎMPÄ‚RÄ‚Å¢IA TIMPULUI
Tot omul ÅŸtiutor de carte
Ocupă locul său aparte
Åži-i un segment din infinit,
Iar ca segment, e mărginit.
(VASILE LARCO)
DREPTURILE OMULUI
Sfinte-or fi, dar vorba-ceea,
Date sunt de Preaînaltul:
Dreptul de-a vorbi, femeia
Şi de a tăcea, bărbatul.
(VASILE LARCO)
AUDIENŢĂ
Să ajung la domn` primar
M-am plimbat pe un culoar
Åži de-a lungul ÅŸi de-a latul…
Până ÅŸi-a-ncheiat mandatul.
(VASILE LARCO)
TRANSNISTRIA
La Nistrul meu, la mărgioară,
Cu tancu-ÅŸi face înc-o Å£ară
Pe-o limbă-ngustă, de ţi-i milă
Cum stă Ivan într-o ÅŸenilă.
(ION DIVIZA)
UNUI PREÅžEDINTE
E-un mare domn, nu se discută,
Åži-atât de vrednic de onor
Încât ÅŸi câinii îl salută…
Prin ridicare de picior.
(ION DIVIZA)
ACTORUL
Actorului, să fie mare,
Nu-i trebuie prea multă minte.
De unde-această constatare?
Priviţi la domnul preşedinte!
(ION DIVIZA)
UNEI FAMILII
În certuri, soÅ£ii, pe-amănunte,
Se-agită-n mod biunivoc:
Ea se aprinde să-l înfrunte
El, înfruntat, mereu ia foc.
(MIHAI HAIVAS)
DEOSEBIRE ÎNTRE GENERAÅ¢II
Bunicii-n sex puneau din plin
Şi dragoste cu uşurinţă,
Dar astăzi tinerii susţin
C-aceasta-i doar…obiÅŸnuinţă.
(MIHAI HAIVAS)
DEPOZIÅ¢IE DE MARTOR
Cu privirea cam buimacă
Parcă vrea să „aburească”...
(Unul l-a plătit să tacă
Iar un altul, să vorbească).
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
DURA LEX, SED LEX
Dacă stai să te gândeÅŸti,
Legea-i dură, dar e lege;
Furi un ou, c-un an plăteşti,
Furi o ţară şi-ajungi... rege.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
PARTE VÄ‚TÄ‚MATÄ‚
La procese, fără vină
Vine-o dată, înc-o dată,
Cheltuind o pungă plină,
S-o găsească p’a furată.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
POLEMICÄ‚ FÄ‚RÄ‚ VOIE...
Un grup (”expert”) de paÈ›achine,
Orfan de orișice idei,
Nu dă nici zece lei pe mine -
În schimb, dau eu... doi bani pe ei!
(AL. D. FUNDUIANU)
ACELORAÅžI
(varianta americană / yankee)
Un grup (”expert”) de paÈ›achine,
Orfan de spirit și talent,
Nu dă nici un dolar pe mine -
În schimb, dau eu... un sfero-cent!
P.S.
Păstrând raportul pertinent,
Eu cred că-i prețuiesc... decent!
(AL. D. FUNDUIANU)
ABUNDENŢĂ DE JURIŞTI
JuriÅŸti avem cu miile – să Å£ină
De frâiele dreptăţii cu temei,
Dreptatea însă este mai puÅ£ină,
Căci o împart juriÅŸtii între ei…
(GHEORGHE BÂLICI)
INADVERTENÅ¢E FRATERNE
Ajunsă în Italia frăţească,
Plăcinta noastră bună, românească,
De pizza-nvinuită-i de desfrâu…
AÅŸa-i când eÅŸti cu poalele în brâu.
(GHEORGHE BÂLICI)
HOÅ¢II DE BUZUNARE
Prădalnici, şmecheri şi-aroganţi,
Ei n-au nici pic de remuÅŸcare,
Că fură, după guvernanţi,
Ce-a mai rămas prin buzunare…
(GHEORGHE BÂLICI)
BÄ‚RBATUL
LA VÂRSTA A TREIA
CocoÅŸ ursuz ÅŸi cam tehui
Ce doar la vrajbă te îmbie
Şi-i place să se creadă pui,
Chiar de-i clapon de-o veÅŸnicie.
(VALERIA MOROÅžAN)
UNUI DOMN
(care se teme să nu fie prins
cu o femeie frumoasă)
Soţul ei de va afla,
Va ieÅŸi ménage a trois.
Doamnei tale de-o să-i spună,
O să faci menaj o lună!
(VALERIA MOROÅžAN)
AFERIM!
Popor român eÅŸti cam năuc,
Iar soarta ţi se potriveşte!
Nu-ţi place să mai dai ciubuc?
Te văd eu cum plăteşti nemţeşte!...
(VALERIA MOROÅžAN)
DESPRE MOLDOVA MEA
Biserici, n-o spun de bravadă,
Avem de-aici ÅŸi până-n zare,
Aveam şi noi autostradă,
Dac-o făcea Ştefan cel Mare.
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
BOTOÅžANI, ORAÅž AL GENIILOR
Geniile, nu-s poveÅŸti,
Au cam plecat de pe aici…
S-au stabilit la BucureÅŸti
Ca să-i deÅŸtepte pe…”mitici”!
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
FEMEIA ÅžI OGLINDA
De ce-o femeie e topită
Şi de oglindă stă lipită?
- E speranţa, unica rămasă,
Care-i va spune că-i…frumoasă!
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
DESPRE ECHITATE
În matematică, se poate,
Spunea Geniul din Ipotești,
Să existe .... egalitate,
Că-n rest, avem numai povești.
(IOAN MAMAISCHE)
ETERNUL REGRET
Nu regretă că se duce,
Nici că i se pune cruce
Sau că-i sună la cap sapa,
Ci, că i se trage clapa.
(GIREL BARBU)
PÂINEA ÅžI CUÅ¢ITUL
Se anunţă că de mâine
Vom plăti mai mult o pâine
Dar nu-i bai, creÅŸte venitul,
Că ne dau gratis cuţitul.
(GIREL BARBU)
PROMISIUNI ELECTORALE
„Vă bag apă, cablu, gaze,
Vă bag la dispensare raze”,
(Iar la urmă-abia şoptit):
„Åži pe unde aÅ£i ieÅŸit!”
(GIREL BARBU)
FAŢĂ-N FAŢĂ CU
REMANIEREA MINIÅžTRILOR
N-are-ncotro cotigi cotiga,
Trebuie, decretul, să-l semneze,
Nu de alta, doar că mămăliga
S-ar putea să mai și explodeze.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
PREÅžEDINTELE ÅžI CONSILIERII
A fost odată un tătar sub tricolor,
Înconjurat de sfetnici. Sfatul lor
Dădea prestanță. Spirit. Mină cultă.
Și neamțul are. Mulți. Dar nu-i ascultă.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ACUZARE DE ÎNALTÄ‚ TRÄ‚DARE
La cât se crede-n gând de competent,
Nu s-ar dori cu mâinile mânjite,
Dar, dacă țara-i cere (și-i urgent),
El preschimba-va-și brațele-n copite.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DESTINELE A DOI PREÅžEDINÅ¢I
(BÄ‚SESCU ÅžI IOHANNIS)
Vrându-l ad bene merendum*,
Ieri l-au scos la referendum.
Astăzi singura scăpare
Nu-i decât în suspendare.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CRED CÄ‚ ÎNCEPI SÄ‚ MORI
Am auzit, omul când moare,
Începe să miroasă tare!
Procesul cred c-a început,
Picioarele... deja îi put!
(PAUL VASILE CAZACU)
ASEMÄ‚NARE
Ce se-aseamănă se-adună,
Fac pereche împreună!
Mă asemăn cu-a mea soaţă,
Eu port barbă, ea musteață!
(PAUL VASILE CAZACU)
PRIETENULUI MEU CRISTI
Nu îÈ›i găsesc niciun defect,
Și prin urmare ești perfect!
Doar fiindcă nu porți pălărie,
Mă pot lua de-a ta chelie!
(PAUL VASILE CAZACU)
