Memoria zilei: "!Mori cu adevărat/ când începe să te uite lumea..."

78 de ani de la nașterea lui Constantin Dracsin, cel care scria ca nimeni altul și trăia mai presus de noi toți. "Am dat peste un om/ care nu știe să facă un rău bine;/ fericit pentru acest lucru/ în fericirea lui/ fără margini", versuri de autoportret. 

S-a născut pe 20 iulie 1940, în satul Draxini, comuna Băluşeni, judeţul Botoşani, de ziua Sfântului Ilie, şi s-a săvârşit din viaţă pe 7 ianuarie 1999, de ziua Sfântului Ioan Botezătorul. Constantin Dracsin a vieţuit în lume 59 de ani, dar a lăsat în urmă o bogăţie artistică de excepţie. A fost poet, grafician, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei Artiştilor Plastici Amatori din Bucuresti.

A publicat în timpul vieţii opt volume (primul în 1981), numeroase grupaje de poeme în reviste literare ("Cronica", "Ateneu", Luceafărul", România literară"), iar desenele sale au fost expuse pe diverse simeze şi au ajuns în variate colecţii particulare.

Din copilărie nu şi-a mai folosit mâinile, scriind şi desenând cu dinţii, până la sfârşitul vieţii. O luptă căreia Constantin Dracsin i-a dat un sens, devenind unul dintre cei mai apreciaţi poeţi, dar şi un foarte bun grafician. A avut numeroase expoziţii personale în Botoşani (1985, 1987, 1988, 1989, 1992, 1999), Iaşi (1988), Bucureşti (1991), Essen, Germania (1991) şi Olanda (1993). Este prezent în colecţii particulare din ţară şi străinătate. A realizat 146 de lucrări de grafică.

Vulnerabilitatea fizică nu i-a fost slăbiciune sufletească, mâinile neputincioase nu au devenit povară nici sieşi, nici celor din jur. Constantin Dracsin s-a preumblat prin lume recompunând trăindul după propriile capacităţi fizice. El a scris cu dinţii, dar a trăit prin văz! Aşa cum, pentru orbi, pipăitul este vedere, pentru Constantin Dracsin, ochiul atinge, simte, mijloceşte, interpretează. (Mai mult...)


ZBUCIUMUL JUGULUI
Totdeauna am preferat mai întâi
joaca, -
după aceea moartea.
Odată chiar murisem
nejucat; -
ca să mă întorc nejucat
la oile mele.
Se spune că hârtia fiecăruia
este scrisă,
de la cap la coadă,
din începuturi;
jugul mă ține
după ce-l duc
prin zi și noapte
zbuciumat.

Hai,
priviți-mă unde mă doare;
de jocul meu să-și bată joc
numai
cuvântul, mama,
și tot ce iese în ei,
frumos!

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Povestea fascinantă a Adei d'Albon. Între lumea lui Sadoveanu, scena de la Botoșani și viețuirea prin teatru la Paris!

astăzi, 12:43

O minte sclipitoare și o personalitate puternică. Născută în Praga în timpul războiului, dusă cu trenul de prizonieri în Germania, adăpostită o perioadă într-o mănăs...

Când fotografia se face drum către Rai. Prima zăpadă prin ochii unei măicuțe din Vorona! (Foto)

astăzi, 11:00

Imagini impresionante, o lume a credinței văzută prin ochii unei maici de la Mănăstirea Vorona, fotografii care pot oricând să poposească pe simezele marilor expoziții naționale sau int...

LA MULȚI ANI, Alexandrina Halic! ”Teatrul din Botoșani, o perioadă fericită din viața mea!”

Saturday, 9 November 2024

Născută pe 9 noiembrie 1941, a rămas până astăzi ”copilul etern al teatrului românesc”. Este actrița-poveste care pe scena de la Botoșani a fost Oana, din ”Apus de...