Parintele Ilie Cleopa s-a nascut pe 10 aprilie 1912, in comuna Sulița, judetul Botosani, intr-o familie de tarani - Alexandru si Ana Ilie.
Ilie a fost al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru Ilie. A urmat scoala primara de sapte ani in Sulita. Primise la botez numele Constantin. Avea o memorie cu totul deosebita, asemanandu-se mamei sale.
Timp de peste trei ani a facut ucenicie duhovniceasca la schimonahul Paisie Olaru, pustnic in Schitul Cozancea, nascut si el pe aceste meleaguri, in Stroiesti.
In anul 1929, la inceputul lui decembrie, a intrat in obstea Schitului Sihastria impreuna cu fratele sau mai mare, Vasile. Dupa trei zile de ispitire, au fost primiti in obstea acestui schit, in ziua Sfantului Ierarh Spiridon, la 12 decembrie.
Pana in anul 1935, Constantin a pascut oile Schitului Sihastria, impreuna cu alti frati. Apoi, este luat in armata in orasul Botosani. Se reintoarce la schit in toamna anului 1936 si este tuns in monahism la 2 august 1937, primind numele Cleopa. In 1947, Schitul Sihastria, numarand peste 60 de vietuitori, a fost ridicat la rang de manastire, iar protosinghelul Ilie Cleopa este facut arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim.
Intre anii 1952-1954, fiind urmarit de securitate, se retrage in Muntii Stanisoara, impreuna cu ieromonahul Arsenie Papacioc.
Dupa mai bine de doi ani de viata pustniceasca, este readus in manastire, la porunca patriarhului Justinian. In 1956 revine la metanie, iar in primavara anului 1959 se retrage pentru a treia oara in Muntii Neamt, unde se nevoieste mai bine de cinci ani.
In toamna anului 1964 revine in Manastirea Sihastria, in calitate de duhovnic al intregii obsti, si povatuieste fara intrerupere atat calugari, cat si mireni, timp de 34 de ani, pana la 2 decembrie 1998, cand se sfarseste din viata.
Pelerinaj la mormântul duhovnicilor!
La Mănăstirea Sihastria, cimitirul a devenit loc de pelerinaj. Provenind din aceleași meleaguri botoșănene, cei doi părinti, Paisie Olaru și Ilie Cleopa, odihnesc alături. Liniște și pace. Un sentiment de siguranță și de stabilitate, într-o lume tot mai incertă, care se întinde dincolo de zidurile mănăstirii.
Din orice parte ai veni, Sihăstria te transformă. Un furnicar de lume te înconjoară, și nu ai nicicum sentimentul unei aglomeratii obositoare. Zeci de călugări, măicuțe, pelerini, bătrâni, cerșetori, comercianți, copii… Nimic nu devine prea mult, nimeni nu îți sufocă sufletul în vreun fel. Nu e nevoie să strigi, chiar dacă înălțimile bisericilor îți aruncă sufletul în înaltul cerului.
Îl simți pe Părintele Cleopa. Și îți vine să spui, la fiecare trei pași: Mânca-v-ar Raiul! Pur și simplu îți răsună în urechi, te urmărește, te farmecă.
La mormânt, aglomerat și totuși atâta pace! Oamenii se roagă ca la sfinte moaște. Își spun necazurile. Aprind lumânări și, mai toți, iau în pumni pământ de pe mormânt, îl duc acasă, îl presară în grădină sau pur și simplu îl păstrează ani și ani.
De la mormânt, pașii te conduc spre chilie. Acum e muzeu, iar cerdacul din care vorbea Părintele Cleopa e la fel ca în vremea pământească a duhovnicului. Băncile aliniate, în așteptarea pelerinilor. Încăperile în care și-a înduhovnicit viața părintele Cleopa strălucesc în lumină. Și în curățenie. E singurul loc unde te descalți înainte de a intra. Pe jos, odihnesc călduroase covoare țărănesti.
În rest, foarte multe cărți, fotografii, amintiri, dar și lucrurile Părintelui: cojocul lui fără mâneci, căciula, ghetele reparate și cârpite, multe perechi de ochelari, ceasul deșteptător. Și liniște, în acorduri abia simțite de cântece bisericesti.
Abia apoi, de la chilie, pașii merg, împăcați și ușori, spre Biserică, spre Catedrala impunătoare, pe lângă fântâna dătătoare de putere. Nu mai sunt acolo, și totuși sunt atât de prezenți. Duhovnici în viață, duhovnici în veșnicie!