Într-o societate falsificată de idealurile comuniste, care nu pot duce decât la ratarea nu numai a individului, ci şi a familiei, "celula de bază" a acelei lumi apuse sau aflate şi acum în agonie, ieşirea la liman nu se putea întâmpla decât printr-o singură poartă, cea a supunerii ideologice.
Acest lucru îl face Vasile Hrom, personajul în jurul căruia se ţese subiectul romanului, personaj care nu numai că se ratează pe sine, ci se ratează şi prin fiul lui, Alin, care, la rându-i îşi ratează toate visele, toate idealurile, intrând în malaxorul unei lumi, de asemenea, ratată. Modificarea idealurilor, întinate de cei care le-au impus într-o etapă a "epocii de aur", aduce în faţa celor care trebuie să se adapteze unei democraţii originale o nouă perspectivă, în orizontul căreia se iveşte iarăşi ratarea.
Tratarea subiectului, realizată prin distopie, cu referinţe ironice la adoptarea modelului proletcult, aduce în economia romanului personaje din toate mediile, adaptate sau nu fostului sau actualului regim, întru a ilustra o lume a cărei boală a devenit incurabilă. Ieşirea dintr-un astfel de impas pare imposibilă, iar crearea unei societăţii şi mai bolnave, printr-un "centru de sortare a viitorului", devine noua miză a ratatului.
Acest lucru îl face Vasile Hrom, personajul în jurul căruia se ţese subiectul romanului, personaj care nu numai că se ratează pe sine, ci se ratează şi prin fiul lui, Alin, care, la rându-i îşi ratează toate visele, toate idealurile, intrând în malaxorul unei lumi, de asemenea, ratată. Modificarea idealurilor, întinate de cei care le-au impus într-o etapă a "epocii de aur", aduce în faţa celor care trebuie să se adapteze unei democraţii originale o nouă perspectivă, în orizontul căreia se iveşte iarăşi ratarea.
Tratarea subiectului, realizată prin distopie, cu referinţe ironice la adoptarea modelului proletcult, aduce în economia romanului personaje din toate mediile, adaptate sau nu fostului sau actualului regim, întru a ilustra o lume a cărei boală a devenit incurabilă. Ieşirea dintr-un astfel de impas pare imposibilă, iar crearea unei societăţii şi mai bolnave, printr-un "centru de sortare a viitorului", devine noua miză a ratatului.
"Disponibilitățile narative ale lui Gellu Dorian sunt, realmente, uriașe… Ieșit, ca și alți congeneri ai săi de marcă, din rândul poeților contemporani de prim rang, el este, la ora actuală, unul dintre romancierii de forță, reușind performanța de a trece, cu fiecare roman, la alte registre stilistice, la alte tematici, la alte tehnici de construcție a romanului, re-inventându-se mereu, asigurând astfel un înalt confort cititorilor de elită.
În acest nou roman, dincolo de textura specifică unui roman cu o acțiune care trece prin „epoci”, radiografiind, fixând, consacrând sau înlăturând imagini, ideologii, episteme, cu siguranța marilor opere de gen, Gellu Dorian reușește performanța de a propune o ipostază umană, Vasile Hrom, în fața lui însuși și în fața timpului. Iar totul se derulează cu aceeași siguranță discursivă și cu aceleași trimiteri pe termen lung pe care le-ar fi făcut dacă intenționa să realizeze o simplă saga de familie…", scrie Constantin Dram.
Prin această carte, scrie Vasile Spiridon, "Gellu Dorian scoate la suprafață câteva dintre gunoaiele venite odată cu apele tulburi ale unei jumătăți de veac românesc": "Un cadru de nădejde al colectivizării dejiste – rămas nostalgic al acelor vremuri sinistre până și în postdecembrism – vrea să-l modeleze după chipul și asemănarea sa grotescă pe unul dintre copii. Din dragoste părintească, îl arunca, mic fiind, spre cer, pentru a-l prinde în braţele-i ocrotitoare. Însă a venit vremea să-l arunce și în vâltoarea vieții, fără să ştie dacă aceasta îl va trimite înapoi la fel de curat cum îl lăsa cerul să cadă în braţele sale vânjoase. Timpul va dovedi că, mai curând, copilul fusese aruncat în lume odată cu apa murdară din albia de porci a familiei. În romanul Rataţii, Gellu Dorian scoate la suprafață câteva dintre gunoaiele venite odată cu apele tulburi ale unei jumătăți de veac românesc".
Născut la 13 octombrie l953, în Botoşani, Gellu Dorian este poet, prozator, dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Iniţiator, în 1991, al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” şi coordonator al colecţiei „Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, Editura Cartea Românească. Gellu Dorian este redactor şef al revistei de cultură „Hyperion”.
A publicat numeroase volume de poezie: Liniştea neliniştii, 1979; Esopia, 1982; Poeme introductive, l986; Elegiile după Rilke, l993; În căutarea poemului pierdut, l996; Poeme golăneşti, 1996, Infernul migrator,, l997; Poesia mirabilis, l999, 2000; Singur în faţa lui Dumnezeu, 2001, Un poet la New York, 2002; Cafeneaua Kafka, 2003; Elegiile de la Dorweiler, 2008; Alungînd tristeţea, ca Paganini, 2009, Poetul, 2010; Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic, 2011, Cartea singurătăţilor, 2012, Şaizeci de pahare la o masă, 2013, Ierurgiile, 2014, Închizi fereastra. Şi zbori!, 2015, O sută de maeştri şi un discipol, 2016, Calea de urmat, 2017, Cealaltă viaţă, 2018. Antologii de autor: În absenţa iubirii, 1996; Eranos – scene din viaţa şi opera Poesiei, 2003; Cartea tăcută, 2004; Criză şi melancolie, 2011; Abatorul umbrelor, 2011. Proză: Scriitorul, 1996; Cartea fabuloasă, 2003; Sfîrşitul sau momente din viţa unui om falsificat, 2003; Împotriva noastră, 2005, Insula Matriochka, 2005; O lume de lepădat(Bleadiuşka şi Stafia-romane siameze), 2009, Casa Gorgias, 2011, Cartea de la Uppsala, 2016, Idealurile ratatului, 2018. Teatru: Caţavencii, 2001; Confort Freud, 2011. Eseu: Paşii Poetului (în colaborare cu Emil Iordache), l989 (5 ediţii, ultima ediţie definitivă, 2015, Junimea); Tineri poeţi români de dincolo de Styx, l998, Cititorul de poezie, 2008. Publicistică: Împotriva uitării, 2015. Ediţii bilingve: Niemandsinsel /Insula nimănui, Germania, l998; Un techo lleno de angeles/ Un acoperiş plin de îngeri, Spania, 2002. Prezent în antologii din ţară şi U.S.A, Franţa, Belgia, Germania, Cehia, Ucraina, Spania, Ungaria, Slovacia, Iordania, Rusia, Grecia, Albania, Bulgaria, Marea Britanie.
A fost distins cu Premiul Naţional de Proză „Ion Creangă”, Tg. Neamţ, 2005. Premiul USR, în 1982(„Porni Luceafărul...” şi 2012 (pentru cartea de teatru Confort Freud), 5 premii ale Filialei Iaşi a USR. Premii internaţionale: Premiul româno-canadian „Ronald Gasparic”, 2001; „Coroana Carpaţilor”, Ujgorod, Ucraina, 2003. Premiul Balcanica-Bulgaria, 2009, Premiul „Primăvara europeană a poeţilor”, Chişinău, 2014.