Într-o societate falsificată de idealurile comuniste, care nu pot duce decât la ratarea nu numai a individului, ci ÅŸi a familiei, "celula de bază" a acelei lumi apuse sau aflate ÅŸi acum în agonie, ieÅŸirea la liman nu se putea întâmpla decât printr-o singură poartă, cea a supunerii ideologice.
Acest lucru îl face Vasile Hrom, personajul în jurul căruia se Å£ese subiectul romanului, personaj care nu numai că se ratează pe sine, ci se ratează ÅŸi prin fiul lui, Alin, care, la rându-i îÅŸi ratează toate visele, toate idealurile, intrând în malaxorul unei lumi, de asemenea, ratată. Modificarea idealurilor, întinate de cei care le-au impus într-o etapă a "epocii de aur", aduce în faÅ£a celor care trebuie să se adapteze unei democraÅ£ii originale o nouă perspectivă, în orizontul căreia se iveÅŸte iarăşi ratarea.
Tratarea subiectului, realizată prin distopie, cu referinÅ£e ironice la adoptarea modelului proletcult, aduce în economia romanului personaje din toate mediile, adaptate sau nu fostului sau actualului regim, întru a ilustra o lume a cărei boală a devenit incurabilă. IeÅŸirea dintr-un astfel de impas pare imposibilă, iar crearea unei societăţii ÅŸi mai bolnave, printr-un "centru de sortare a viitorului", devine noua miză a ratatului.
Acest lucru îl face Vasile Hrom, personajul în jurul căruia se Å£ese subiectul romanului, personaj care nu numai că se ratează pe sine, ci se ratează ÅŸi prin fiul lui, Alin, care, la rându-i îÅŸi ratează toate visele, toate idealurile, intrând în malaxorul unei lumi, de asemenea, ratată. Modificarea idealurilor, întinate de cei care le-au impus într-o etapă a "epocii de aur", aduce în faÅ£a celor care trebuie să se adapteze unei democraÅ£ii originale o nouă perspectivă, în orizontul căreia se iveÅŸte iarăşi ratarea.
Tratarea subiectului, realizată prin distopie, cu referinÅ£e ironice la adoptarea modelului proletcult, aduce în economia romanului personaje din toate mediile, adaptate sau nu fostului sau actualului regim, întru a ilustra o lume a cărei boală a devenit incurabilă. IeÅŸirea dintr-un astfel de impas pare imposibilă, iar crearea unei societăţii ÅŸi mai bolnave, printr-un "centru de sortare a viitorului", devine noua miză a ratatului.
"Disponibilitățile narative ale lui Gellu Dorian sunt, realmente, uriaÈ™e… IeÈ™it, ca È™i alÈ›i congeneri ai săi de marcă, din rândul poeÈ›ilor contemporani de prim rang, el este, la ora actuală, unul dintre romancierii de forță, reuÈ™ind performanÈ›a de a trece, cu fiecare roman, la alte registre stilistice, la alte tematici, la alte tehnici de construcÈ›ie a romanului, re-inventându-se mereu, asigurând astfel un înalt confort cititorilor de elită.
În acest nou roman, dincolo de textura specifică unui roman cu o acÈ›iune care trece prin „epoci”, radiografiind, fixând, consacrând sau înlăturând imagini, ideologii, episteme, cu siguranÈ›a marilor opere de gen, Gellu Dorian reuÈ™eÈ™te performanÈ›a de a propune o ipostază umană, Vasile Hrom, în faÈ›a lui însuÈ™i È™i în faÈ›a timpului. Iar totul se derulează cu aceeaÈ™i siguranță discursivă È™i cu aceleaÈ™i trimiteri pe termen lung pe care le-ar fi făcut dacă intenÈ›iona să realizeze o simplă saga de familie…", scrie Constantin Dram.
Prin această carte, scrie Vasile Spiridon, "Gellu Dorian scoate la suprafață câteva dintre gunoaiele venite odată cu apele tulburi ale unei jumătăți de veac românesc": "Un cadru de nădejde al colectivizării dejiste – rămas nostalgic al acelor vremuri sinistre până È™i în postdecembrism – vrea să-l modeleze după chipul È™i asemănarea sa grotescă pe unul dintre copii. Din dragoste părintească, îl arunca, mic fiind, spre cer, pentru a-l prinde în braÅ£ele-i ocrotitoare. Însă a venit vremea să-l arunce È™i în vâltoarea vieÈ›ii, fără să ÅŸtie dacă aceasta îl va trimite înapoi la fel de curat cum îl lăsa cerul să cadă în braÅ£ele sale vânjoase. Timpul va dovedi că, mai curând, copilul fusese aruncat în lume odată cu apa murdară din albia de porci a familiei. În romanul RataÅ£ii, Gellu Dorian scoate la suprafață câteva dintre gunoaiele venite odată cu apele tulburi ale unei jumătăți de veac românesc".
Născut la 13 octombrie l953, în BotoÅŸani, Gellu Dorian este poet, prozator, dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. IniÅ£iator, în 1991, al Premiului NaÅ£ional de Poezie „Mihai Eminescu” ÅŸi coordonator al colecÅ£iei „PoeÅ£i laureaÅ£i ai Premiului NaÅ£ional de Poezie „Mihai Eminescu”, Editura Cartea Românească. Gellu Dorian este redactor ÅŸef al revistei de cultură „Hyperion”.
A publicat numeroase volume de poezie: LiniÅŸtea neliniÅŸtii, 1979; Esopia, 1982; Poeme introductive, l986; Elegiile după Rilke, l993; În căutarea poemului pierdut, l996; Poeme golăneÅŸti, 1996, Infernul migrator,, l997; Poesia mirabilis, l999, 2000; Singur în faÅ£a lui Dumnezeu, 2001, Un poet la New York, 2002; Cafeneaua Kafka, 2003; Elegiile de la Dorweiler, 2008; Alungînd tristeÅ£ea, ca Paganini, 2009, Poetul, 2010; Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic, 2011, Cartea singurătăţilor, 2012, Åžaizeci de pahare la o masă, 2013, Ierurgiile, 2014, Închizi fereastra. Åži zbori!, 2015, O sută de maeÅŸtri ÅŸi un discipol, 2016, Calea de urmat, 2017, Cealaltă viaţă, 2018. Antologii de autor: În absenÅ£a iubirii, 1996; Eranos – scene din viaÅ£a ÅŸi opera Poesiei, 2003; Cartea tăcută, 2004; Criză ÅŸi melancolie, 2011; Abatorul umbrelor, 2011. Proză: Scriitorul, 1996; Cartea fabuloasă, 2003; SfîrÅŸitul sau momente din viÅ£a unui om falsificat, 2003; Împotriva noastră, 2005, Insula Matriochka, 2005; O lume de lepădat(BleadiuÅŸka ÅŸi Stafia-romane siameze), 2009, Casa Gorgias, 2011, Cartea de la Uppsala, 2016, Idealurile ratatului, 2018. Teatru: CaÅ£avencii, 2001; Confort Freud, 2011. Eseu: PaÅŸii Poetului (în colaborare cu Emil Iordache), l989 (5 ediÅ£ii, ultima ediÅ£ie definitivă, 2015, Junimea); Tineri poeÅ£i români de dincolo de Styx, l998, Cititorul de poezie, 2008. Publicistică: Împotriva uitării, 2015. EdiÅ£ii bilingve: Niemandsinsel /Insula nimănui, Germania, l998; Un techo lleno de angeles/ Un acoperiÅŸ plin de îngeri, Spania, 2002. Prezent în antologii din Å£ară ÅŸi U.S.A, FranÅ£a, Belgia, Germania, Cehia, Ucraina, Spania, Ungaria, Slovacia, Iordania, Rusia, Grecia, Albania, Bulgaria, Marea Britanie.
A fost distins cu Premiul NaÅ£ional de Proză „Ion Creangă”, Tg. NeamÅ£, 2005. Premiul USR, în 1982(„Porni Luceafărul...” ÅŸi 2012 (pentru cartea de teatru Confort Freud), 5 premii ale Filialei IaÅŸi a USR. Premii internaÅ£ionale: Premiul româno-canadian „Ronald Gasparic”, 2001; „Coroana CarpaÅ£ilor”, Ujgorod, Ucraina, 2003. Premiul Balcanica-Bulgaria, 2009, Premiul „Primăvara europeană a poeÅ£ilor”, ChiÅŸinău, 2014.
