Gurile carcotase din Botosani, pe cand Bulevardul Eminescu era decopertat si arata ca acum un secol in urma, spuneau ca edilii orasului nu vor reusi sa faca din acesta ceea ce aratau machetele. Din fericire, cu eforturi mari (dar si electoral-locale!), in iunie cea mai reprezentativa strada din Botosani - Bulevardul Eminescu, artera ce imparte orasul in doua - arata de-a dreptul european, ca in machetele arhitectilor.

Lumea a apreciat gestul si l-a votat pe acelasi primar care a avut curajul sa finalizeze o parte din proiectul de reabilitare a imaginii orasului. Toti cei care vin si trec prin Botosani, cel putin in timpul primaverii si verii, spun ca avem un oras frumos. In parte au dreptate, pentru ca si in parte orasul arata bine, pe ici pe acolo, pe bulevard, pe cateva strazi din Bucovina, pe o anumita parte a Caii Nationale, portiune scurta, si cam atat. Procent destul de mic.

Dar ce te faci, totusi, ca, din pacate si strazile reabilitate au tinut cat a trecut campania. Si sa o luam cu ultima: Bulevardul Eminescu a fost dat in folosinta in noua lui imagine in iunie; daca trecem pe frumoasele strazi largi, cu pavaje ce imita lespedea de piatra galbena, vom vedea ca spuma aplicata pavelelor este deja, prin unele parti, pe unde se circula mai mult, roasa, dand la iveala structura slaba a compozitiei cimentului, iar pe unele locuri crapaturile pavelelor arata aceeasi proasta calitate a acestor lucrari.

Probabil cei ce au realizat aceasta investitie, pe bani grei, desigur, au oferit si o garantie macar pe zece ani, daca nu chiar mai mult. Daca in doar in cinci luni de vara si toamna pavelele bulevardului s-au ros si crapat, ne gandim cum vor arata la primavara, dupa o iarna care erodeaza si asfalturi mai dure. Este suficient sa ne uitam la Pietonalul Unirii, nu de mult dat si el in folosinta, loc de promenada si admirat de cei ce trec prin Botosani, arata ca bombardat, cu pavaj ciuruit, macinat din cauza proastei compozitii a acestuia.

Nimeni nu a raspuns pentru proasta calitate a lucrarilor. In fond, ca sa arate bine, in primavara, Pietonalul Unirii ar trebui sa intre in reparatii capitale. Alti bani, alta distractie. Distractia lor, a celor ce castiga licitatia si au iarasi de lucru, si banii nostri, din taxele pe care le platim, pe nesimtite, din ce in ce mai mari.

O alta strada din oras - Pietonalul Transilvaniei - trecuta la realizari de alti edili de pe vremea cand PSD-ul administra atat orasul, cat si judetul, a ramas executat la jumatate, iar jumatatea realizata este, la fel, distrusa si cariata de crezi ca a fost facuta acum un secol. In contul cui s-au scurs acei bani, ce societate a luat banii si a lasat strada neterminata, aratand ca un vesnic santier? Probabil pana la noua campanie de locale nu se va face nimic, ca atunci, treburile sa fie reluate si lumea sa uite ca si-a scalciat incaltarile pe astfel de pietonale ciuruite si neterminate.

De asemenea, Piata centrala a orasului, cea devenita a Revolutiei, arata ca oricare alta piata de acest fel din comunele devenite orase in ultima vreme, ca o improvizata gradina botanica, cu alei pavate prost, cu macadan necizelat, recuperat de pe vremea primarului comunist Marin de pe Strada Mare, din Centrul Vechi, alei pe care daca mergi neatent risti sa-ti luxezi picioarele.

A existat acolo un proiect care ar fi putut transforma radical fata orasului, pentru ca nota distincta si moderna a unui oras ce se vrea si turistic si cultural o da o astfel de piata. Exista zeci de elemente si motive care ar face din aceasta piata o marca identitara a unui oras de a carui memorie se leaga numele cele mai mari ale culturii romanesti.

Exista o statuie Sfantul Gheorghe, patronul orasului, care de sase ani sta in custodie la Bucuresti, in atelierul sculptorului Dup Darie, pentru ca nu stiu ce calcule contabile nu ies cum trebuie din pixul unui director al primariei care ar fi trebuit de mult trimis sa tina evidente primare pe la ramasitele ceapeurilor din judet.

Centrul Vechi a intrat si el in reabilitare, dar asa cum merg lucrarile, se pare ca va trece multa vreme si nu vom vedea mare lucru acolo. Deocamdata, ca in cele mai hidoase urbii, cum ar fi, de exemplu, Secuienii, o conduca de gaz traverseaza glorios fosta Strada Mare pe deasupra unui crater, curgand pe zidurile vechilor cladiri ca o dara de mustar - ca sa nu spun altceva! -, creand imaginea unei batai de joc evidente dintr-un sit arhitectonic, unicat in Romania, ce ar putea deveni punct de atractie turistica.

Sper ca este ceva pasager si din primavara Centrul Vechi va intra cu adevarat in reabilitarea care sa scoata toata mizeria ce se oploseste acolo.

Numai sa nu se faca iarasi o treaba de mantuiala, asa cum se pare ca s-a facut din Bulevardul Eminescu, care, daca ar fi fost conservat si nu s-ar fi circulat pe el, ar fi aratat la fel ca la inaugurare si peste zece ani.