Nuremberg, orasul lui Albrecht Durer, plin de iepuri albastri si cladiri cu arhitectura medievala, a gazduit toamna aceasta cea de-a 54-a editie a Intalnirii Internationale a Asociatiei Europene a Studentilor la Drept (ELSA).
Timp de o saptamana, 250 de tineri din 26 de state membre ale asociatiei au luat parte la workshop-uri, training-uri si si-au exercitat dreptul la vot in cadrul a doua plenare. Aceasta intalnire a facut toti banii (nu putini) doar pentru orasul rupt parca de realitate si localnicii deschisi, sociabili, gata oricand sa iti sara in ajutor.
Hostelul in care s-a desfasurat cea mai mare parte a evenimentului se gaseste intr-un castel, refacut, e drept, dupa al II-lea Razboi Mondial. Cultura infloritoare a Nuremberg-ului a facut din acest oras centrul Renasterii in Germania. In secolul XVII, din cauza Razboiului de 30 de ani, orasul a suferit o decadere, recastigandu-si importanta abia in secolul XIX.
Numele orasului Nuremberg este profund legat de perioada nazista, fiind un centru de baza al propagandei anti-semite. Mai mult, in timpul celui de-Al II-lea Razboi Mondial, Nuremberg-ul a reprezentat un sediu al productiei de armament, de avioane, submarine si tancuri. Unul dintre cele mai importante evenimente legate de acest oras il reprezinta procesele de la Nuremberg. Intre 1945-1946, oficialii germani implicati in Holocaust au fost judecati la Tribunalul din acest oras.
Casa memoriala Albrecht Durer se gaseste in Nuremberg pe o straduta pavata, intr-o cladire cu flori la pervaz. Loc al intalnirilor marelui pictor si teoretician cu alte personalitati ale vremii, casa nu gazduieste insa operele originale ale sale. Se gasesc totusi aici laboratoarele lui de lucru, cristalele si substantele din care isi extragea culorile necesare creatiilor: lapis lazuli, ametist, cuart, topaz, oase si multe altele.
Orasul este frumos nu doar din perspectiva arhitecturii si istoriei. Oamenii aici au un fel de a fi mai relaxat, mai putin incruntat si mai frumos zambitor. In piata centrala, in fata uneia din cele doua catedrale ale orasului, in timpul zilei e chiar o piata. Vanzatorii, chiar daca nu vorbesc prea bine engleza, zambesc mereu si te ajuta cat de mult pot. Singurii care tulburau linistea Nuremberg-ului eram noi, studentii, si turistii.
Din pacate insa, diferenta dintre noi, participantii la eveniment, si localnici era prea mare. Si chiar noi intre noi eram extrem de diferiti. Locul ales pentru desfasurarea evenimentului-un castel!!-a fost superb; restul insa a cam lasat de dorit. Ceea ce au facut organizatorii a fost sa-si vanda marfa cum trebuie.
Au facut reclama unui eveniment organizat intr-un oras cu o istorie si o arhitectura nemaipomenite, cu o cazare intr-un castel medieval si un program social foarte variat. De fapt au facut buzele unui hostel cu mancare nu foarte buna si petreceri in cluburi diferite, dar care pana la urma au fost la fel.
Uitandu-ma inapoi la acest eveniment am ramas cu o impresie duala - pe de o parte orasul m-a vrajit complet, am simtit cu adevarat ca sunt intr-un loc mai civilizat; pe de alta parte insa, atitudinea superioara a organizatorilor a fost suparatoare. Sa organizezi un asemenea eveniment nu e usor, dar nu trebuie nici sa profiti.
Ceea ce totusi mi s-a parut mie bine de tinut minte din aceasta experienta e ca nu conteaza neaparat ce oferi, ci cum stii sa vinzi ceea ce ai. Romania are atat de multe locuri frumoase de oferit, dar nu stie cum sa le promoveze. Avem orase medievale precum Sibiu, Sighisoara, dar prea putin le “facem reclama.
Avem un cimitir vesel la Sapanta si pesteri unice in lume. Cu toate acestea, strainii stiu doar de Dracula. E trist si in acelasi timp ingrijorator. Frumos si destept ar fi sa profitam si noi de ceea ce avem si sa culegem roadele naturii, ale muncii stramosilor nostri si ale creativitatii noastre.
Romania este o tara frumoasa, situata intr-o zona cunoscuta si drept Gradina Maicii Domnului. Intr-o epoca in care economia de piata e dominata de dorinta de a face profit, noi nu stim sa ne cream un brand, sa ne promovam calitatile.
Asa cum au facut si altii, ar trebui sa incepem si noi sa ne inmultim talantii, caci la sfarsit vom realiza ca nu am mai ramas nici cu ceea ce aveam. (Arina Corsei)
