Pe 21 septembrie, armenii își sărbătoresc independența. Pe 21 septembrie, armenii stau cu capul sus în fața istoriei, chiar dacă ea, istoria, nu se încumetă încă să-i facă dreptate, Turcia refuzând până astăzi să recunoască atrocitățile comise asupra populației armene. În fiecare familie de armean de astăzi există un sfânt, în fiecare casă există altare care mențin vie memoria victimelor genocidului din urmă cu mai bine de 100 de ani. Biserica Armeniei a canonizat un milion și jumătate de martiri masacrați în timpul Imperiului Otoman!
La Botoșani, Uniunea Armenilor din România, prin președintele filialei - Cristian Lazarovici, își cinstește martirii. De ani buni, se întâmplă fapte menite să aducă în atenția publicului istoria armenilor. Și nu întâmplător botoșănenii sunt mereu alături de această comunitate. Armenii au fost dintotdeauna acasă pe aceste meleaguri. "Armenii, când se stabilesc într-un loc, își fac în primul rând loc de rugăciune", spunea în urmă cu ceva vreme doamna Viorica Popa, plecată la Domnul la sfârșitul anului 2016. Dovadă că aici, la Botoșani, cea mai veche biserică este cea armeană, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (1350).
Oameni calzi, veseli, mereu cu inima deschisă, armenii de astăzi știu că sunt datori să vorbească despre cei care au murit sacrificați, chinuiți, martirizați. Copii, femei, bătrâni. Intelectuali, țărani, meșteșugari. Cu toții au fost secerați fără milă. S-au scris pagini memorabile despre genocidul armean, s-au filmat scene cutremurătoare despre istoria de acum un secol.
Unul dintre aceste filme a rulat joi seara, de Ziua Republicii Armene, la Cinema Unirea din Botoșani. "Promisiunea" este, dincolo de toate, un film de dragoste. Poți chiar să identifici un triunghi amoros între frumoasa Ana (Charlotte Le Bon), jurnalistul american Chris (Christian Bale) și studentul la medicină Mikael (Oscar Isaac).
Dacă regizorul filmului "Promisiunea", Terry George, nu ar fi îmbrăcat istoria în hainele firave, delicate ale iubirii, poate că am fi avut un film istoric și atât. În cartea "Tema pentru acasă", Nicolae Dabija reușește o imagine edificatoare pentru întreaga istorie zbuciumată a începutului de secol: "...dacă ar fi să scoţi din Biblie câteva întâmplări, nişte psalmi, unele file şi chiar pe unii profeţi cu cărţile lor, ea tot Biblie rămâne; dar dacă scoţi din ea Iubirea, aceasta devine o carte oarecare". Dragostea îndelung rabdă, nu pizmuiește, nu se răzbună, spune Cartea. Dar în mijlocul durerii fiind, "uneori, ca să te răzbuni, e de ajuns să supraviețuiești", spune Ana în film, ca răspuns la durerea lui Mikael, cel care își vede mama, tatăl, proaspăta soție uciși, iar pruncul nenăscut ciopârțit în pântecele mamei. Însă chiar și atunci când imperiile se prăbușesc, dragostea poate purta pe umeri întreaga istorie a unui neam.
Atrocitățile comise asupra poporului armean nu au fost singurele din istorie. Cu ele, însă, începe un lung șir al violenței și negării. Abia în 1948 o rezoluție ONU condamnă genocidul drept crimă de drept internațional, indiferent că are loc pe timp de pace sau pe timp de război, dacă se referă la distrugerea parțială sau în totalitate a unui grup național, religios, etnic sau rasial. Cu toate acestea, genocidul armean este încă o temă care stârnește patimi politice, Turcia refuzând până astăzi să recunoască crimele comise de Imperiul Otoman. Cu toate acestea, armenii își păstrează istoria, îi adaugă mărturii, o arată lumii așa cum a fost.
Joi seara, în sala Cinematografului Unirea din Botoșani, câteva sute de oameni au urmărit, vreme de aproape două ore, o poveste în care dragostea face istorie. Oameni de toate vârstele, de la adolescenți la bătrâni. În grup sau singuratici. Tăcuți sau sporovăitori. Cu toții au înțeles că nu poți fi erou, soldat, mamă sau fiu fără să iubești. Că dragostea este forța tuturor lucrurilor.
După aproape două ore, în sala cinematografului de la Botoșani se simțea doar tăcerea lăcrimată. Pentru că, dincolo de moarte, de martiriu, de genocid și de sacrificiu, dragostea îndelung rabdă. Iar poporul armean asta face de un secol și mai bine.
