O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Prof. univ., dr. în filologie (1967), cercetător ştiinţific, poet, publicist, om politic şi de stat, NICOLAE MĂTCAŞ s-a născut la 27 aprilie 1940 în comuna Crihana Veche, jud. Cahul, Basarabia, recent împlinind 80 de ani. Nicolae Mătcaş este licenţiat al Facultăţii de Istorie şi Filologie, Universitatea de Stat din Chişinău (1962) şi are studii postuniversitare de doctorat în domeniul lingvisticii matematice, structurale şi aplicate la Universitatea de Stat din Leningrad (1964-1967, teza de doctor elaborată şi susţinută, în 1967, sub îndrumarea prof. R. Piotrowsky). A fost asistent la Catedra de limba română a Universităţii de Stat din Chişinău (1962-1964), conferenţiar (din 1967), docent (din 1972), profesor (din 1991), şeful Catedrei de limba şi literatura română (1980-1987) şi al celei de limba română (1987-1993), decan al Facultăţii de Litere (1967-1970), redactor-şef al publicaţiei ”Tânărul învăţător” (1978-1990) de la Institutul Pedagogic de Stat ”Ion Creangă” din Chişinău. Nicolae Mătcaş a fost cercetător ştiinţific superior la Institutul de Lingvistică al AŞM (1978-1985) şi ministru al Ştiinţei şi Învăţământului din Republica Moldova (1990-1994).
De menţionat calitatea de militant activ pentru renaşterea naţională a românilor basarabeni, aceea de secretar al Comisiei Interdepartamentale pentru istoria şi perspectivele dezvoltării limbii moldoveneşti de pe lângă Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, coautor al proiectelor de legislaţie lingvistică (1988-1989). Ca expert la Sesiunea a XIII-a fostului Soviet Suprem al RSSM, a adoptat legile privind conferirea limbii române a statutului de limbă de stat, revenirea acesteia la grafia latină şi funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. A activat ca profesor invitat la Universitatea Bucureşti (1994) şi a fost redactor la revista ”Limba Română” din Chişinău (1994-1995). După revenirea la putere a foştilor comunişti deghizaţi în agrarieni (PDAM), i se îngrădeşte accesul la catedra universitară (căreia îi consacrase peste 30 de ani) pentru « românizarea » învăţământului şi « reetnizarea » (alias « românizarea ») tinerei generaţii de moldoveni, încât este nevoit să se autoexileze şi să-şi caute un loc de muncă în Ţară. Devine expert la Direcţia Relaţii Externe a Parlamentului României, consilier la RA ”Monitorul Oficial al României” (1995), expert la Direcţia Generală pentru Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale, serviciul Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România (1996-2007). I se vor conferi titlurile de doctor honoris causa al Universităţii ”A.I.Cuza” din Iaşi (1993) şi profesor honoris causa al Universităţii Bucureşti (1994). Nicolae Mătcaş este membru al Uniunii Jurnaliştilor din RM (1980), al Uniunii Scriitorilor din România (1999) şi al Uniunii Scriitorilor din RM (2011). I se vor mai conferi : Ordinul ”Gloria muncii” (1996). Ordinul Republicii (2010). Ordinul Naţional « Serviciul Credincios » în grad de Mare Ofiţer (2014).
Autor, coautor, redactor, coredactor a 30 de manuale pentru învăţământul secundar şi superior, elaborări metodice, monografii (“Introducere în lingvistică”(‘în colab.), 1980, 1987, “Lingvistică generală” (în colab.), 1984; “Probleme dificile de analiză gramaticală”, 1978; “Şcoală a gândului. Teoreme lingvistice”, 1982 ; “De la grotesc la sublim. Note de cultivarea limbii », 1995 ; « Coloana infinită a graiului matern. File din marea bătălie pentru limbă », 1990 (în colab.), « Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul », 1998 ; « Româna corectă. Îndreptar de cultivarea limbii » (în colab.), 2000, ; « Calvarul limbii române din Basarabia », 2011 etc.) şi a peste 250 de articole în probleme de lingvostatistică, sociolingvistică, gramatică, vocabular, cultură a vorbirii. A publicat versuri în diverse periodice.
Volume aparte: ”Surâsul Giocondei” ( Ed. Didactică şi Pedagogică, 1997), ”Trenul cu un singur pasager” ( Ed. Didactică şi Pedagogică, 1998), ”Azur” (Ed. Augusta, Timişoara, 2002), ”Câte-s visele, multele...”;”Coloana infinitului” ( Ed. Pro Transilvania, 2003), ”De-a alba-neagra” ( Ed. Muzeul Literaturii Române, 2006), ”Roată de olar. Sonete” ( Ed. Pro Transilvania, 2008), ”Vernale ploi” ( Ed. Univers Ştiinţific, 2009), ”Un câmp minat, urcuşul. Sonete ” ( Ed. Pro Transilvania, 2010); ”101 poeme” ( Ed. Biodova, 2011); “Altarul arderii de sine. 101 sonete” ( Ed. Biodova, 2012), “Ca un Òcnus, damnat. Sonete » (volumul II, Ed . Biodova, 2013, “Socluri statuare. Sonete” (volumul III, Ed. Biodova, 2013, «Orfan de chipul meu. Sonete » (volumul IV) ; « Frunză prinsă-n gren. Sonete » (volumul IV), Ed. Biodova, 2014 ; « 505 sonete » Ed. Biodova, 2015. Despre poezia lui au scris: Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, Anatol Ciobanu, Vitalie Marin, Ion Ungureanu, Nicolae Dabija, Gheorghe Vodă, Anatol Ciocanu, Leo Bordeianu, Ana Bantoş, Veronica Bâtcă, Ion Ciocanu, Ion Iachim, Vlad Pohilă, Elena Tamazlâcaru, Tudor Opriş, Adrian Dinu Rachieru, Victor Crăciun, Aureliu Goci, George Gavrilă, Ioan Mazilu-Crângaşu, Ionela Mengher, Mihai Sultana Vicol etc.
Referiri biobibliografice: « Enciclopedia marilor personalităţi » (vol. V, Fundaţia Realitatea Românească, Slobozia, 2003); Tudor Opriş : « Chipuri în bronz.Evocări » ( Ed. Pro Transilvania, 2003); A. Sasu: “Dicţionarul biografic al literaturii române” (Piteşti, Ed. Paralela 45, 2006); “Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2010” (ed. a II-a, Chişinău, 2010); “Calendar Naţional 2005” (Chişinău, 2004); Maria Cudlenco: “Nicolae Mătcaş – Biobibliografie” (Chişinău, 2010); Dionis Lica: “Clopotul amintirilor durute” (Chişinău, 2010); V. Pohilă, V. Matvei: “Un fişier vitae aniversar” şi “Un fişier operae selective” (ordonat alfabetic); Ecaterina Ţarălungă: „Enciclopedia identităţii româneşti. Personalităţi” (Litera M: Nicolae Mătcaş), Litera Internaţional, 2011) ş.a.
Cititorii acestei rubrici au putut constata prezenţa lui Nicolae Mătcaş, număr de număr, cu câte un mănunchi de catrene şi epigrame, ca un fel de jurnal săptămânal ce vizează actualitatea politică la zi. Mai cunoscut fiind ca sonetist (peste cinci volume) în care umorul şi autoironia sunt prezente cu asupra de măsură, redăm aici două astfel de creaţii:
MAI MARE BOGĂŢIE NU-I CÂND AI
Sărac lipit, n-am aur, geep la scară,
Conacuri, mall-uri, yahturi, lainer, card,
Cupoane, conturi, bonă, bodyguard,
Dar am în lume-o mamă și o Țară.
Se țin de mine lipsurile scai:
N-am curse gratis, rentă forfetară,
Diurnă, spray, cafele, secretară,
Dar sunt bogat că am în Țară-un grai.
Strămoși bogați pe alte plaiuri n-am,
Cum n-am comori ascunse în cămară,
Nici pungile nu-mi dau pe dinafară,
Dar sunt bogat că am în grai un neam.
Mai mare bogăție nu-i când ai
Un drag de mamă, Țară, neam și grai.
ÎMI IARTĂ, DOAMNE, VINA MEA: BĂSĂUL
Să fii un vierme-n sfoara lui – burlăul,
Cimotiei, la refenea, vălăul,
La carul lui de gală tăpălăul
Şi să-i adori, de pómină, bulăul?!
Să-ţi niveleze coastele gealăul,
Ţi le fărâme-n cioburi vii ilăul,
Te-ntindă sub picioare ca zăblăul
Şi să-ţi iubeşti ca fratele călăul?!
Te meliţe-n pacişe cu ceatlăul,
Să-ţi tragă brazde roşii răzălăul,
Să-nfigă dinţii-n carne ca dulăul,
Tot nu te pui de price câtu-i hăul?!
Îmi iartă, Doamne, vina mea: băsăul
Că nu pot face pace cu călăul.
Redăm şi un dialog în catrene dintre Nicolae Mătcaş şi doi prieteni de-ai săi, cu prilejul împlinirii a 80 de ani (pe 27 aprilie):
SĂ-L MAI SCHIMBI DE DOUĂ ORI
Lui Nicolae Mătcaș la 80 de primăveri
Astăzi, când îți schimbi prefixul,
N-ai motiv să te-nfiori:
Până când vei trece Styxul,
Îl mai schimbi de două ori. (ION FILIPOIU)
CE UŞOR DIN PIX SĂ-L SCHIMBI
Lui Ion Filipoiu la 80 de ierni
Schimbi ușor din pix prefixul,
Înfrunți lesne orice val,
Doar că, pân-a trece Styxul,
Poți să te îneci ... la mal. (NICOLAE MĂTCAŞ)
SĂ-L MAI SCHIMBI DE ŞAPTE ORI
Lui Nicolae Mătcaș la 80 de trepte
Să dea Domnul ca prefixul
Să-l mai schimbi de șapte ori,
Să ne scrii versuri cu pixul
Și atunce ... poți să mori. MIHAI CUCEREAVÂI)
ȘAPTE??! NU! MĂCAR O DATĂ
Lui Mihai Cucereavâi în prag de 80 de toamne
Nu-s Matusalem, dar iată
Că să-l schimb și eu aș vrea
Nu de șapte ori - o dată,
După care ... -om mai vedea. (NICOLAE MĂTCAŞ)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
CALEA DE URMAT
Chiar dacă soarta nu-l răsfaţă
Deşi cu noaptea-n cap se scoală,
A priceput că-i bine-n viaţă
Să mergi cu dreptul, de n-ai şcoală. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EFICIENŢA MĂSURILOR GUVERNULUI
De criză, azi contează
Că unii au scăpat,
Iar alţii îi urmează…
Dar încă… se mai zbat. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
GUVERNANŢII
Atunci cînd nimeni nu se-aşteaptă,
Chiar şi în cel din urmă ceas,
Ei pot să afle calea dreaptă
De a... fura ce-a mai rămas. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CATREN UŞOR MISOGIN
La-nceput a fost cuvântul,
După cum zice-n Scriptură,
Şi de-atunci, pe-ntreg Pământul,
Ele nu mai tac din gură. (GRIGORE COTUL)
DIN ANUMITE RAŢIUNI
Întotdeauna se găseşte
Câte-un motiv de ceartă bun:
Când ea îmi spune ce gândeşte,
Aleg să nu gândesc ce spun. (GRIGORE COTUL)
DEFICIT BUGETAR
Îmi reproşează des nevasta,
Că nu i-am cumpărat bijuterii,
Dar ca să înţeleagă treaba asta,
O iau cu mine în benzinării. (GRIGORE COTUL)
ULTIMA REZOLVARE
E o soluţie ştiută
De când sunt boli în lume, iată:
Medicamentul când n-ajută,
Groparul drege c-o lopată. (VASILE LARCO)
UNUI DIRECTOR
Adresa-şi schimbă ori serviciul,
Partidul, patul sau ţigara,
Prietenii, maşina, briciul…
Dar nu-şi preschimbă secretara. (VASILE LARCO)
INSTABILITATE POLITICĂ
Românu-i plin de sărăcie,
În muncă nu mai are spor,
Căci a ajuns corupt să fie
Şi îngerul său păzitor. (VASILE LARCO)
IPOSTAZĂ
Un moş cu-o jună pe cearceaf
(I-aş dedica un epitaf!);
Mă rog în gând să plece tipul,
Să scutur de pe ea nisipul! (PETRU-IOAN GÂRDA)
MÂNDRIE
Pe mine nu mă îndoiţi de trunchi,
Oricât de uriaşă mi-ar fi vina
Şi nu vă stau în faţă în genunchi!
…În spate, da, dar numai la vecina. (PETRU-IOAN GÂRDA)
CHEFLIUL
Se-ntoarce-acasă iar băut
Pe trei cărări ciudate,
Mai greu i-a fost la început
Pân’ le-a-nvăţat pe toate! (GHEORGHE GURĂU)
LA CRÂŞMĂ
Până spre sfârşit de ziuă,
În localul arhiplin,
Unii bat apa în piuă…
Alţii o transformă-n vin! (GHEORGHE GURĂU)
DISCIPLINATUL
Adept al disciplinei, frate,
E în armată cel mai bun,
El pleacă glonţ la unitate
Şi se întoarce-acasă… tun! (GHEORGHE GURĂU)
CÂNTECUL CHEFLIULUI
Bate vântul în pridvor,
Bate cu cenuşă
Soaţa m-aşteaptă cu dor
Şi „bătăi” în uşă! (GHEORGHE GURĂU)
IRONIA SORŢII
Să fii o viaţă printre proşti
Ai toate şansele fireşti:
Când tânăr eşti nu prea cunoşti,
Bătrân fiind, nu-ţi aminteşti!.. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PALAVRAGIU, LA
UN PAHAR DE VORBĂ
Omul ăsta, un flecar
Cu gândirea cam înceată,
Te serveşte cu-n pahar,
Să-l asculţi de o găleată!.. (GHEORGHE BÂLICI)
MOTIVAŢIE
În orice bună pledoarie,
La care cunoscut i-i rostul,
Deşteptul scapă vreo prostie,
Să aibă-o bucurie prostul!.. (GHEORGHE BÂLICI)
CUI…PE…CUI
Bătut în cap făr’ de folos
Atârnă, vai de mama lui
Un cui, sărmanul, iute scos,
De-un mare meşter şi el “cui”. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA CENACLU
La cenaclu este “chic”
Să compună-n consonanţă,
Un epigramist bunic
Cu o tânără speranţă”. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ACHIZIŢII ÎN ARMATĂ
Avioane cârpăcite,
Haine vechi numite bunuri,
Trei vapoare ruginite,
Însă foarte multe tunuri! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNIRE, ROMÂNI!
Cu lozinci şi cu tam-tamuri,
Se unesc numaidecât:
Mai întâi se strâng ca neamuri,
Iar apoi se strâng de gât. (ION DIVIZA)
AGRONOMUL
Ţăranul ăsta – cum se ştie –
E harnic, dar conservator,
Ia sapa-n mâini cu-aşa mândrie
De parc-ar fi calculator! (ION DIVIZA)
MĂRTURIA UNEI SOŢII
De viaţă, soţu-i chiar scârbit
Şi-l lasă rece orice damă;
Nu ştiu cât dânsul m-a iubit,
Dar ştiu…că n-am băgat de seamă! (ELENA MÂNDRU)
REMARCĂ
O noutate-aici răstorn
Privind amicul însurat:
Deşi născut în Capricorn,
El încă nu-i…încornorat! (ELENA MÂNDRU)
EPIGRAMELE
Nişte bombe literare
Ce uşor sunt detonate,
Folosind expresii care
Fac explozii controlate. (VASILE MANOLE)
PATRIOTISM
Dragostea de neam şi ţară
E-o tradiţie străbună…
Când mâncăm o pâine-amară,
Noi pretindem că e bună. (VASILE MANOLE)
ACELAŞI ŞARPE…
Acelaşi şarpe-ncolăcit –
Doar Eva haina şi-a schimbat –
Rupe din pom fructul oprit
Şi-un alt Adam cade-n păcat! (GIREL BARBU)
MAI SCÂRŢÂIE…
Mai scârţâie o poartă nouă,
Un cui mai rugineşte-n grindă,
Nişte nori nervoşi mai plouă,
Pe la geamuri luna mai colindă… (GIREL BARBU)
COINCIDENȚA AMARĂ:
3 mai, Ziua Presei, peste
Ziua Râsului, în zilele pandemiei
E o tristă poveste :
Dacă nu ar fi de plâns,
Presa, asta, cât mai este,
A ajuns, păcat, de...plâns! (DUMITRU BUJDOIU)
MUNCA LA DOMICILIU ÎN CARANTINĂ
Unii fac bani și acasă,
S-aibă nevastă sexoasă;
O-ndeamnă la dezbrăcat,
Ore-ntregi… pe video-chat. (DUMITRU BUJDOIU)
BLONDA CU AMBELE CHEI ALE MAȘINII
O-ntreb, de ce două chei ?
Mi-a răspuns, c-așa-i OK-ei;
Și-a motivat, ca femeie:
“N-o prea ia la prima cheie”. (DUMITRU BUJDOIU)
UN MELTEAN FRF(ian) PROPUNE MUTAREA
LIGII I ÎN ANTALYA
Fotbaliștii nu au vină;
Vrea la turci, ca tot melteanu’ ;
De acord, să nu mai vină,
Dar să-l ia și pe Burleanu! (DUMITRU BUJDOIU)
MIE, AUTOIZOLATUL
Izolat stau undeva
De câteva săptămâni;
Acum fac şi eu ceva ...
Tai de zor frunze la căini! (MAX OPAIŢ)
UNEI DOMNIŞOARE DIN CENTRUL VECHI
Unii au vrut s-o agaţe,
Alţii pentru-a câta oară?!..
Mulţi au ridicat-o-n braţe ,
C-o ştiau ...damă uşoară! (MAX OPAIŢ)
TURISM RURAL
Gazda de la pensiune,
Îşi dorea un mic desfrâu,
Cum a pus ochii pe mine,
Veni cu poale(le)-n brâu!... (MAX OPAIŢ)
POLITICI EUROPENE
Deşi suntem în Europa,
Vin alţii şi ,,joacă" la noi;
Mai facem şi noi ...HOPA-TROPA,
Cum face carul tras de ...boi! (MAX OPAIŢ)
UNEI OPORTUNISTE
Mă întreb de ce nu-i pasă
Când toţi din jurul ei îi spun,
Că omul i-a întins o plasă
Doar pentru că şi-un prost e bun!! (MAX OPAIŢ)
PALAVRAGIUL
Ins ce-alege-un subiect
Şi-l dezbate cu-nfocare,
Închizând un cerc perfect
Chiar la punctul de plecare. (SIN ARION)
UNEIA
Ce ciudat! Această fată
Cu un trup ce te-nfioară,
A rămas nemăritată…
Pentru-a nu ştiu câta oară! (IOAN ARNDT)