O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Prof. univ., dr. în filologie (1967), cercetător ÅŸtiinÅ£ific, poet, publicist, om politic ÅŸi de stat, NICOLAE MÄ‚TCAÅž s-a născut la 27 aprilie 1940 în comuna Crihana Veche, jud. Cahul, Basarabia, recent împlinind 80 de ani. Nicolae MătcaÅŸ este licenÅ£iat al Facultăţii de Istorie ÅŸi Filologie, Universitatea de Stat din ChiÅŸinău (1962) ÅŸi are studii postuniversitare de doctorat în domeniul lingvisticii matematice, structurale ÅŸi aplicate la Universitatea de Stat din Leningrad (1964-1967, teza de doctor elaborată ÅŸi susÅ£inută, în 1967, sub îndrumarea prof. R. Piotrowsky). A fost asistent la Catedra de limba română a Universităţii de Stat din ChiÅŸinău (1962-1964), conferenÅ£iar (din 1967), docent (din 1972), profesor (din 1991), ÅŸeful Catedrei de limba ÅŸi literatura română (1980-1987) ÅŸi al celei de limba română (1987-1993), decan al Facultăţii de Litere (1967-1970), redactor-ÅŸef al publicaÅ£iei ”Tânărul învăţător” (1978-1990) de la Institutul Pedagogic de Stat ”Ion Creangă” din ChiÅŸinău. Nicolae MătcaÅŸ a fost cercetător ÅŸtiinÅ£ific superior la Institutul de Lingvistică al AÅžM (1978-1985) ÅŸi ministru al ÅžtiinÅ£ei ÅŸi Învăţământului din Republica Moldova (1990-1994).
De menÅ£ionat calitatea de militant activ pentru renaÅŸterea naÅ£ională a românilor basarabeni, aceea de secretar al Comisiei Interdepartamentale pentru istoria ÅŸi perspectivele dezvoltării limbii moldoveneÅŸti de pe lângă Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, coautor al proiectelor de legislaÅ£ie lingvistică (1988-1989). Ca expert la Sesiunea a XIII-a fostului Soviet Suprem al RSSM, a adoptat legile privind conferirea limbii române a statutului de limbă de stat, revenirea acesteia la grafia latină ÅŸi funcÅ£ionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. A activat ca profesor invitat la Universitatea BucureÅŸti (1994) ÅŸi a fost redactor la revista ”Limba Română” din ChiÅŸinău (1994-1995). După revenirea la putere a foÅŸtilor comuniÅŸti deghizaÅ£i în agrarieni (PDAM), i se îngrădeÅŸte accesul la catedra universitară (căreia îi consacrase peste 30 de ani) pentru « românizarea » învăţământului ÅŸi « reetnizarea » (alias « românizarea ») tinerei generaÅ£ii de moldoveni, încât este nevoit să se autoexileze ÅŸi să-ÅŸi caute un loc de muncă în Å¢ară. Devine expert la DirecÅ£ia RelaÅ£ii Externe a Parlamentului României, consilier la RA ”Monitorul Oficial al României” (1995), expert la DirecÅ£ia Generală pentru Integrare Europeană ÅŸi RelaÅ£ii InternaÅ£ionale, serviciul Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului EducaÅ£iei ÅŸi Cercetării din România (1996-2007). I se vor conferi titlurile de doctor honoris causa al Universităţii ”A.I.Cuza” din IaÅŸi (1993) ÅŸi profesor honoris causa al Universităţii BucureÅŸti (1994). Nicolae MătcaÅŸ este membru al Uniunii JurnaliÅŸtilor din RM (1980), al Uniunii Scriitorilor din România (1999) ÅŸi al Uniunii Scriitorilor din RM (2011). I se vor mai conferi : Ordinul ”Gloria muncii” (1996). Ordinul Republicii (2010). Ordinul NaÅ£ional « Serviciul Credincios » în grad de Mare OfiÅ£er (2014).
Autor, coautor, redactor, coredactor a 30 de manuale pentru învăţământul secundar ÅŸi superior, elaborări metodice, monografii (“Introducere în lingvistică”(‘în colab.), 1980, 1987, “Lingvistică generală” (în colab.), 1984; “Probleme dificile de analiză gramaticală”, 1978; “Åžcoală a gândului. Teoreme lingvistice”, 1982 ; “De la grotesc la sublim. Note de cultivarea limbii », 1995 ; « Coloana infinită a graiului matern. File din marea bătălie pentru limbă », 1990 (în colab.), « Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul », 1998 ; « Româna corectă. Îndreptar de cultivarea limbii » (în colab.), 2000, ; « Calvarul limbii române din Basarabia », 2011 etc.) ÅŸi a peste 250 de articole în probleme de lingvostatistică, sociolingvistică, gramatică, vocabular, cultură a vorbirii. A publicat versuri în diverse periodice.
Volume aparte: ”Surâsul Giocondei” ( Ed. Didactică ÅŸi Pedagogică, 1997), ”Trenul cu un singur pasager” ( Ed. Didactică ÅŸi Pedagogică, 1998), ”Azur” (Ed. Augusta, TimiÅŸoara, 2002), ”Câte-s visele, multele...”;”Coloana infinitului” ( Ed. Pro Transilvania, 2003), ”De-a alba-neagra” ( Ed. Muzeul Literaturii Române, 2006), ”Roată de olar. Sonete” ( Ed. Pro Transilvania, 2008), ”Vernale ploi” ( Ed. Univers ÅžtiinÅ£ific, 2009), ”Un câmp minat, urcuÅŸul. Sonete ” ( Ed. Pro Transilvania, 2010); ”101 poeme” ( Ed. Biodova, 2011); “Altarul arderii de sine. 101 sonete” ( Ed. Biodova, 2012), “Ca un Òcnus, damnat. Sonete » (volumul II, Ed . Biodova, 2013, “Socluri statuare. Sonete” (volumul III, Ed. Biodova, 2013, «Orfan de chipul meu. Sonete » (volumul IV) ; « Frunză prinsă-n gren. Sonete » (volumul IV), Ed. Biodova, 2014 ; « 505 sonete » Ed. Biodova, 2015. Despre poezia lui au scris: Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, Anatol Ciobanu, Vitalie Marin, Ion Ungureanu, Nicolae Dabija, Gheorghe Vodă, Anatol Ciocanu, Leo Bordeianu, Ana BantoÅŸ, Veronica Bâtcă, Ion Ciocanu, Ion Iachim, Vlad Pohilă, Elena Tamazlâcaru, Tudor OpriÅŸ, Adrian Dinu Rachieru, Victor Crăciun, Aureliu Goci, George Gavrilă, Ioan Mazilu-CrângaÅŸu, Ionela Mengher, Mihai Sultana Vicol etc.
Referiri biobibliografice: « Enciclopedia marilor personalităţi » (vol. V, FundaÅ£ia Realitatea Românească, Slobozia, 2003); Tudor OpriÅŸ : « Chipuri în bronz.Evocări » ( Ed. Pro Transilvania, 2003); A. Sasu: “DicÅ£ionarul biografic al literaturii române” (PiteÅŸti, Ed. Paralela 45, 2006); “DicÅ£ionarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2010” (ed. a II-a, ChiÅŸinău, 2010); “Calendar NaÅ£ional 2005” (ChiÅŸinău, 2004); Maria Cudlenco: “Nicolae MătcaÅŸ – Biobibliografie” (ChiÅŸinău, 2010); Dionis Lica: “Clopotul amintirilor durute” (ChiÅŸinău, 2010); V. Pohilă, V. Matvei: “Un fiÅŸier vitae aniversar” ÅŸi “Un fiÅŸier operae selective” (ordonat alfabetic); Ecaterina Å¢arălungă: „Enciclopedia identităţii româneÅŸti. Personalităţi” (Litera M: Nicolae MătcaÅŸ), Litera InternaÅ£ional, 2011) ÅŸ.a.
Cititorii acestei rubrici au putut constata prezenÅ£a lui Nicolae MătcaÅŸ, număr de număr, cu câte un mănunchi de catrene ÅŸi epigrame, ca un fel de jurnal săptămânal ce vizează actualitatea politică la zi. Mai cunoscut fiind ca sonetist (peste cinci volume) în care umorul ÅŸi autoironia sunt prezente cu asupra de măsură, redăm aici două astfel de creaÅ£ii:
MAI MARE BOGÄ‚Å¢IE NU-I CÂND AI
Sărac lipit, n-am aur, geep la scară,
Conacuri, mall-uri, yahturi, lainer, card,
Cupoane, conturi, bonă, bodyguard,
Dar am în lume-o mamă È™i o Èšară.
Se țin de mine lipsurile scai:
N-am curse gratis, rentă forfetară,
Diurnă, spray, cafele, secretară,
Dar sunt bogat că am în Èšară-un grai.
Strămoși bogați pe alte plaiuri n-am,
Cum n-am comori ascunse în cămară,
Nici pungile nu-mi dau pe dinafară,
Dar sunt bogat că am în grai un neam.
Mai mare bogăție nu-i când ai
Un drag de mamă, Țară, neam și grai.
ÎMI IARTÄ‚, DOAMNE, VINA MEA: BÄ‚SÄ‚UL
Să fii un vierme-n sfoara lui – burlăul,
Cimotiei, la refenea, vălăul,
La carul lui de gală tăpălăul
Åži să-i adori, de pómină, bulăul?!
Să-ţi niveleze coastele gealăul,
Å¢i le fărâme-n cioburi vii ilăul,
Te-ntindă sub picioare ca zăblăul
Şi să-ţi iubeşti ca fratele călăul?!
Te meliţe-n pacişe cu ceatlăul,
Să-ţi tragă brazde roşii răzălăul,
Să-nfigă dinţii-n carne ca dulăul,
Tot nu te pui de price câtu-i hăul?!
Îmi iartă, Doamne, vina mea: băsăul
Că nu pot face pace cu călăul.
Redăm ÅŸi un dialog în catrene dintre Nicolae MătcaÅŸ ÅŸi doi prieteni de-ai săi, cu prilejul împlinirii a 80 de ani (pe 27 aprilie):
SÄ‚-L MAI SCHIMBI DE DOUÄ‚ ORI
Lui Nicolae Mătcaș la 80 de primăveri
Astăzi, când îÈ›i schimbi prefixul,
N-ai motiv să te-nfiori:
Până când vei trece Styxul,
Îl mai schimbi de două ori. (ION FILIPOIU)
CE UÅžOR DIN PIX SÄ‚-L SCHIMBI
Lui Ion Filipoiu la 80 de ierni
Schimbi ușor din pix prefixul,
ÎnfrunÈ›i lesne orice val,
Doar că, pân-a trece Styxul,
PoÈ›i să te îneci ... la mal. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
SÄ‚-L MAI SCHIMBI DE ÅžAPTE ORI
Lui Nicolae Mătcaș la 80 de trepte
Să dea Domnul ca prefixul
Să-l mai schimbi de șapte ori,
Să ne scrii versuri cu pixul
Și atunce ... poÈ›i să mori. MIHAI CUCEREAVÂI)
ȘAPTE??! NU! MĂCAR O DATĂ
Lui Mihai Cucereavâi în prag de 80 de toamne
Nu-s Matusalem, dar iată
Că să-l schimb și eu aș vrea
Nu de șapte ori - o dată,
După care ... -om mai vedea. (NICOLAE MĂTCAŞ)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
CALEA DE URMAT
Chiar dacă soarta nu-l răsfaţă
Deşi cu noaptea-n cap se scoală,
A priceput că-i bine-n viaţă
Să mergi cu dreptul, de n-ai şcoală. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EFICIENÅ¢A MÄ‚SURILOR GUVERNULUI
De criză, azi contează
Că unii au scăpat,
Iar alÅ£ii îi urmează…
Dar încă… se mai zbat. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
GUVERNANÅ¢II
Atunci cînd nimeni nu se-aÅŸteaptă,
Chiar ÅŸi în cel din urmă ceas,
Ei pot să afle calea dreaptă
De a... fura ce-a mai rămas. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CATREN UÅžOR MISOGIN
La-nceput a fost cuvântul,
După cum zice-n Scriptură,
Åži de-atunci, pe-ntreg Pământul,
Ele nu mai tac din gură. (GRIGORE COTUL)
DIN ANUMITE RAÅ¢IUNI
Întotdeauna se găseÅŸte
Câte-un motiv de ceartă bun:
Când ea îmi spune ce gândeÅŸte,
Aleg să nu gândesc ce spun. (GRIGORE COTUL)
DEFICIT BUGETAR
Îmi reproÅŸează des nevasta,
Că nu i-am cumpărat bijuterii,
Dar ca să înÅ£eleagă treaba asta,
O iau cu mine în benzinării. (GRIGORE COTUL)
ULTIMA REZOLVARE
E o soluţie ştiută
De când sunt boli în lume, iată:
Medicamentul când n-ajută,
Groparul drege c-o lopată. (VASILE LARCO)
UNUI DIRECTOR
Adresa-şi schimbă ori serviciul,
Partidul, patul sau ţigara,
Prietenii, maÅŸina, briciul…
Dar nu-şi preschimbă secretara. (VASILE LARCO)
INSTABILITATE POLITICÄ‚
Românu-i plin de sărăcie,
În muncă nu mai are spor,
Căci a ajuns corupt să fie
Åži îngerul său păzitor. (VASILE LARCO)
IPOSTAZÄ‚
Un moş cu-o jună pe cearceaf
(I-aÅŸ dedica un epitaf!);
Mă rog în gând să plece tipul,
Să scutur de pe ea nisipul! (PETRU-IOAN GÂRDA)
MÂNDRIE
Pe mine nu mă îndoiÅ£i de trunchi,
Oricât de uriaşă mi-ar fi vina
Åži nu vă stau în faţă în genunchi!
…În spate, da, dar numai la vecina. (PETRU-IOAN GÂRDA)
CHEFLIUL
Se-ntoarce-acasă iar băut
Pe trei cărări ciudate,
Mai greu i-a fost la început
Pân’ le-a-nvăţat pe toate! (GHEORGHE GURÄ‚U)
LA CRÂÅžMÄ‚
Până spre sfârÅŸit de ziuă,
În localul arhiplin,
Unii bat apa în piuă…
Alţii o transformă-n vin! (GHEORGHE GURĂU)
DISCIPLINATUL
Adept al disciplinei, frate,
E în armată cel mai bun,
El pleacă glonţ la unitate
Åži se întoarce-acasă… tun! (GHEORGHE GURÄ‚U)
CÂNTECUL CHEFLIULUI
Bate vântul în pridvor,
Bate cu cenuşă
Soaţa m-aşteaptă cu dor
Åži „bătăi” în uşă! (GHEORGHE GURÄ‚U)
IRONIA SORÅ¢II
Să fii o viaţă printre proşti
Ai toate ÅŸansele fireÅŸti:
Când tânăr eÅŸti nu prea cunoÅŸti,
Bătrân fiind, nu-Å£i aminteÅŸti!.. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PALAVRAGIU, LA
UN PAHAR DE VORBÄ‚
Omul ăsta, un flecar
Cu gândirea cam înceată,
Te serveÅŸte cu-n pahar,
Să-l asculÅ£i de o găleată!.. (GHEORGHE BÂLICI)
MOTIVAÅ¢IE
În orice bună pledoarie,
La care cunoscut i-i rostul,
Deşteptul scapă vreo prostie,
Să aibă-o bucurie prostul!.. (GHEORGHE BÂLICI)
CUI…PE…CUI
Bătut în cap făr’ de folos
Atârnă, vai de mama lui
Un cui, sărmanul, iute scos,
De-un mare meÅŸter ÅŸi el “cui”. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA CENACLU
La cenaclu este “chic”
Să compună-n consonanţă,
Un epigramist bunic
Cu o tânără speranţă”. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ACHIZIÅ¢II ÎN ARMATÄ‚
Avioane cârpăcite,
Haine vechi numite bunuri,
Trei vapoare ruginite,
Însă foarte multe tunuri! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNIRE, ROMÂNI!
Cu lozinci ÅŸi cu tam-tamuri,
Se unesc numaidecât:
Mai întâi se strâng ca neamuri,
Iar apoi se strâng de gât. (ION DIVIZA)
AGRONOMUL
Ţăranul ăsta – cum se ÅŸtie –
E harnic, dar conservator,
Ia sapa-n mâini cu-aÅŸa mândrie
De parc-ar fi calculator! (ION DIVIZA)
MÄ‚RTURIA UNEI SOÅ¢II
De viaţă, soÅ£u-i chiar scârbit
Şi-l lasă rece orice damă;
Nu ÅŸtiu cât dânsul m-a iubit,
Dar ÅŸtiu…că n-am băgat de seamă! (ELENA MÂNDRU)
REMARCÄ‚
O noutate-aici răstorn
Privind amicul însurat:
DeÅŸi născut în Capricorn,
El încă nu-i…încornorat! (ELENA MÂNDRU)
EPIGRAMELE
NiÅŸte bombe literare
Ce uÅŸor sunt detonate,
Folosind expresii care
Fac explozii controlate. (VASILE MANOLE)
PATRIOTISM
Dragostea de neam şi ţară
E-o tradiÅ£ie străbună…
Când mâncăm o pâine-amară,
Noi pretindem că e bună. (VASILE MANOLE)
ACELAÅžI ÅžARPE…
AcelaÅŸi ÅŸarpe-ncolăcit –
Doar Eva haina ÅŸi-a schimbat –
Rupe din pom fructul oprit
Şi-un alt Adam cade-n păcat! (GIREL BARBU)
MAI SCÂRÅ¢ÂIE…
Mai scârÅ£âie o poartă nouă,
Un cui mai rugineşte-n grindă,
Nişte nori nervoşi mai plouă,
Pe la geamuri luna mai colindă… (GIREL BARBU)
COINCIDENÈšA AMARÄ‚:
3 mai, Ziua Presei, peste
Ziua Râsului, în zilele pandemiei
E o tristă poveste :
Dacă nu ar fi de plâns,
Presa, asta, cât mai este,
A ajuns, păcat, de...plâns! (DUMITRU BUJDOIU)
MUNCA LA DOMICILIU ÎN CARANTINÄ‚
Unii fac bani și acasă,
S-aibă nevastă sexoasă;
O-ndeamnă la dezbrăcat,
Ore-ntregi… pe video-chat. (DUMITRU BUJDOIU)
BLONDA CU AMBELE CHEI ALE MAȘINII
O-ntreb, de ce două chei ?
Mi-a răspuns, c-așa-i OK-ei;
Și-a motivat, ca femeie:
“N-o prea ia la prima cheie”. (DUMITRU BUJDOIU)
UN MELTEAN FRF(ian) PROPUNE MUTAREA
LIGII I ÎN ANTALYA
Fotbaliștii nu au vină;
Vrea la turci, ca tot melteanu’ ;
De acord, să nu mai vină,
Dar să-l ia și pe Burleanu! (DUMITRU BUJDOIU)
MIE, AUTOIZOLATUL
Izolat stau undeva
De câteva săptămâni;
Acum fac ÅŸi eu ceva ...
Tai de zor frunze la căini! (MAX OPAIŢ)
UNEI DOMNIÅžOARE DIN CENTRUL VECHI
Unii au vrut s-o agaţe,
AlÅ£ii pentru-a câta oară?!..
Mulţi au ridicat-o-n braţe ,
C-o ştiau ...damă uşoară! (MAX OPAIŢ)
TURISM RURAL
Gazda de la pensiune,
ÎÅŸi dorea un mic desfrâu,
Cum a pus ochii pe mine,
Veni cu poale(le)-n brâu!... (MAX OPAIÅ¢)
POLITICI EUROPENE
DeÅŸi suntem în Europa,
Vin alţii şi ,,joacă" la noi;
Mai facem ÅŸi noi ...HOPA-TROPA,
Cum face carul tras de ...boi! (MAX OPAIÅ¢)
UNEI OPORTUNISTE
Mă întreb de ce nu-i pasă
Când toÅ£i din jurul ei îi spun,
Că omul i-a întins o plasă
Doar pentru că şi-un prost e bun!! (MAX OPAIŢ)
PALAVRAGIUL
Ins ce-alege-un subiect
Åži-l dezbate cu-nfocare,
Închizând un cerc perfect
Chiar la punctul de plecare. (SIN ARION)
UNEIA
Ce ciudat! Această fată
Cu un trup ce te-nfioară,
A rămas nemăritată…
Pentru-a nu ÅŸtiu câta oară! (IOAN ARNDT)