O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Indiferent de domeniu, fizică sau psihologie, ca să iau două exemple, ciocnirile se definesc la fel: o interacţiune între două sau mai multe entităţi (corpuri, idei, realităţi, esenţe etc.) ce vor schimba între ele impuls şi energie. La epigramişti, unde domină ciocnirile binare (denumite şi dueluri ce au ca rezultat, de multe ori, o carte) sau ciocnirile multiple (concretizate, în multe cazuri, prin postări pe facebook), există mereu un impuls al ripostei cât şi o energie creatoare.
Dacă din aceste ciocniri ale minţii apar idei bune, vorbim de un co-branding, de multe ori concretizat printr-un volum, printr-un capitol de carte sau printr-un duel pus într-o pagină de o publicaţie de profil. Şi în ciocnirile de idei există ori o elasticitate a lor, fiecare aplicând atâta forţă cât să poată reveni la forma iniţială, ori o plasticitate ca rezultat al mulării pe ideile celuilalt. Indiferent de caracterul ideii (elastic sau plastic), impulsul de a riposta se conservă mai mereu. În schimb, la epigramişti timpul de ciocnire a minţilor durează până la diminuarea energiei creatoare a celuilalt, după care urmează etapa de separare. Despre acest fenomen, al interacţiunii ideilor, este vorba în prima parte a cărţii lui Gheorghe Bălăceanu: „Ciocnirea minţilor” (Editura „Pim”, Iaşi, 2017). Problema este alta, spune Gheorghe Bălăceanu: „…ca-n orice înfruntare, e de aşteptat să existe învingători şi învinşi şi pentru asta, , sigur este nevoie şi de nişte „arbitri”. Fiecare sector are ciocnirile şi „arbitrii” săi.” Autorul demonstrează că singurii arbitri pentru toate sectoarele lumii sunt epigramiştii: 1. „sunt nişte oameni cu mintea atât de ascuţită, încât ajung să înţepe nu doar într-un anumit sector, ci în toate”; 2. „ei „judecă” pe toţi cei care se abat nu doar de la legi scrise, ci şi de la cele de bun simţ, care de regulă sunt nescrise”; 3. „spre deosebire de alte categorii de arbitri, care în mod obişnuit trag şi ceva foloase de pe urma activităţii lor (nu e treaba mea dacă ar fi ilicite sau nu), epigramiştii trag chiar ceva mai multe…nu foloase, ci ponoase. Mai ales când din întâmplare, producţiile lor sunt citite de cei direct vizaţi care, tot întâmplător, nu prea au simţul umorului, avându-l destul de dezvoltat pe cel al răzbunării”. Autorul ne prezintă primul său dialog epigramistic (şi nu epigramatic, după cum ţine să precizeze) dintr-o tabără de pictură-sculptură, apoi dialogul pe care l-a avut la debutul său editorial ca epigramist atât înainte cât şi la lansare cu volumul „Pilule contra devierilor de caracter”.
Continuând în timp „ciocnirile epigramistice”, autorul îşi va crea un veritabil edificiu afectiv, care va constitui baza părţii a doua a volumului. La o analiză atentă se poate constata că acest edificiu se supune algoritmului dat de Gabriel Liiceanu şi pe care l-am tot completat citind cărţile şi interviurile acestui filozof: 1.”acest edificiu ne ajută să trecem prin viaţă, să rămânem întregi, să nu ne dezagregăm”; 2. „te ajută să poţi supravieţui într-o lume urâtă, el fiind stratul nostru uman de protecţie"; 3.””sunt acei câţiva oameni a căror frumuseţe a făcut ca lumea ta să „ţină” şi să dăinuie”; 4. „sunt cei care te fac să rămâi mereu şi să nu mai mori”; 5. „este format din toţi cei ce au dat ca rezultat convergenţa către splendoare”; 6. „este rezultatul întâlnirilor excepţionale ale vieţii”; 7. „este rezultatul coborârii în alt strat de afectivitate, când afectivitatea e definită ca fiind umbra de clipă cu clipă a fiinţei noastre” etc.
La nivelul anului 2017, anul de apariţie al cărţii, edificiul afectiv al lui Gheorghe Bălăceanu număra peste 60 de nume, printre care mulţi epigramişti. Spre exemplu, Vasile Larco, considerat de autor a fi „deosebit de atent cu confraţii”, face o referire la volumul „Privind înapoi fără mânie”: „Prin scrisul antrenant, vioi, / Cu informaţii mă îndopi. / Dar când priveşti mereu-napoi, / Ai grijă să nu dai în gropi!”. Mulţumirea lui Gheorghe Bălăceanu vine imediat: „Ascult ce-mi spui, căci competenţa / Cu care-mi dai aşa un sfat, / E clar indusă de frecvenţa / Cu care-n multe gropi ai dat!”. Continuă Gheorghe Bălăceanu cu referire la volumul lui Vasile Larco, „Circul fără cupolă”: „De circul lui recent lansat mi-am spus / Că în interior, din tot ce are, / De vreme ce cupolă nu i-a pus, / Probabil nu sunt lucruri de valoare…”. Urmează replica lui Vasile Larco: „Aş vrea ca să dezleg misterul / Şi să priceapă fiecare: / Cupola circului e cerul, / Iar clovnii sunt acei cu tare!”. Şi astfel, cele 164 de pagini ale cărţii, este plină de „ciocniri ale minţilor” din care, întărind cele spuse de autor, „au sărit scântei care nu pârjolesc, ci luminează spiritul”.
Cărţile a căror conţinut se bazează pe un „edificiu afectiv” sunt importante atât pentru autor cât şi pentru cititori. Spun aceasta bazându-mă pe Andrei Pleşu care pune semnul de congruenţă între „edificiu afectiv” şi „destin” sau chiar pe Liiceanu care vede „edificiul afectiv” ca pe un „miracol al întâlnirilor”. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
SFAT AUTO
Este una din păreri
Printre cetăţeni maturi:
Mergi la şcoala de şoferi,
Când ştii bine să înjuri! (VASILE LARCO)
ROMÂNIA PITOREASCĂ
Este-un pom ce are, iată,
Rădăcina-nfiptă-n mare
Şi coroana îndreptată
Înspre vechile hotare. (VASILE LARCO)
UNUI ALES LOCAL
Deţine-o vilă-ncăpătoare,
Terenuri până sus pe coastă,
Iar ca „baron” de toate are…
Şi „coarne” puse de nevastă. (VASILE LARCO)
EPIGRAMA
Stând foarte bine pe picioare,
Ea îţi serveşte ca un hap,
Trei versuri dulci, amăgitoare
Şi-apoi îţi dă cu poanta-n cap. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
INSPIRAȚIE LA PLAJĂ
Gândea la versuri noi, şocante,
Că-l inspirase panorama
Şi fascinat de două poante,
Se duse naibii epigrama! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DIFERENȚĂ
Beţia stimula îndată
La Păstorel, sclipiri în minte;
Şi astăzi mulţi poeţi se-mbată
Și fac... salată de cuvinte. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNUI SOŢ LOIAL
Nu trăiesc acum cu două,
Că eu nu-s bigam şi basta;
Am să-mi iau nevastă nouă
După ce-o termin pe asta! (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNUI BEŢIV
Sunt mereu cu mintea-n ceaţă,
Nu mă pot lăsa şi… basta;
Ca să-ncep o altă viaţă
Trebuie să-mi schimb…nevasta! (PETRU-IOAN GÂRDA)
HOŢUL DE LA HOŢ NU FURĂ?
Întreb – că suflu şi-n iaurt:
De-mi iau nevasta înapoi
De la vecinul de la doi,
Se cheamă oare că e furt? (PETRU-IOAN GÂRDA)
PORTRET DE POLITICIAN
E-un om ce n-a făcut bravadă,
Urând minciuna, într-un fel,
Când ochi n-a prea avut să-i vadă…
Pe cei mai mincinoşi ca el. (GHEORGHE BÂLICI)
MUNCA PARLAMENTARILOR
După tradiţia firească,
Muncesc aleşii toţi, cu zorul,
Atât de mult, încât poporul
Nu are unde să muncească!... (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI CONCEDIAT PE TIMP DE CRIZĂ
De ce l-au dat din slujbă-afară
Pe Ics, de foame ca să moară?
Era el unicul cinstit
Şi chiar dădea de bănuit… (GHEORGHE BÂLICI)
REGRET
Doamne, când mi-ai dat un rost
Şi nu m-ai uitat hoinar,
Mai bine mă lăsai prost,
Nu dascăl,nu bugetar! (GRIGORE COTUL)
EFECTUL CRIZEI
Când criza se instaurează,
Are efect în chestii sociale.
Pe badea Ion, însă, îl afectează
Din gât şi până-n şale. (GRIGORE COTUL)
LA ANALIZE
Obişnuit cu mita din spital,
Bolnavul n-are nicio vină
Că la controlul medical,
Nu i-au luat bani, i-au luat urină! (GRIGORE COTUL)
CE-AM PILOTAT, CE MAI PILOTEZ
Avioane – avionete,
Ce-aveau mii de cai putere.
Pilotez şi-acum. Navete!
Însă, ce e drept, cu bere! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TAXE ŞI IMPOZITE
Tunde Titi, încasează,
Şi-i corect, om cumsecade,
Însă mult mă enervează
Statul, că mai rău mă “rade”!(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
GLOBALIZAREA
Globalizarea,-am arătat
E un concept, nu vorbă goală
Atât de bine controlat
Că şi-ncălzirea e globală! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DAMA DE …PICĂ…
Frumos bronzată, în gară la Sinaia
Vorbea la telefon cu cineva:
-Am fost la Eforie şi… Mamaia
Şi-acuma merg la… cinema! (GHEORGHE GURĂU)
AUTOR PROLIFIC
Cu mintea lui superdotată,
Din cele zece cărţi citate,
A strâns erată cu erată
Şi-a scos şi-o carte de erate! (GHEORGHE GURĂU)
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE
Iubita mea, ştii foarte bine
Mi-aş da şi viaţa pentru tine
Şi evitând ca să şi-o dea
Într-un târziu… i-a luat-o ea! (GHEORGHE GURĂU)
CONSTATARE
De semnalat doar un aspect
Şi nu mi-e greu ca să-l deduc,
Nevasta-l ţine la respect
Doar când nu-l ţine sub papuc! (GHEORGHE GURĂU)
STRATEGIE ANTILENE
Pe leneş când să îl ataci
Că face totu-n grabă,
La el, doar poţi să urli-n draci
Atunci…când nu ai treabă! (ELENA MÂNDRU)
GINERELE ŞI GREAUA MOŞTENIRE
Viitoarea soacră iată
Fete mari cumnu avea,
I-a lăsat averea toată
Şi-o nevastă foarte grea. (VASILE MANOLEI
CAMELEONII POLITICI
Prin partied ei se plimbă
Prospectând iar viitorul
Şi culoarea o tot schimbă
Mai ceva ca semaforul. (VASILE MANOLE)
UN AGENT PESTE HOTARE
Ca să caut un model,
Pentru statul paralel,
Am călătorit în State:
Le-am găsit…alăturate. (VASILE MANOLE)
SPOVEDANIE
Faptele fie-mi iertate,
Nu m-am purtat cu virtute
Şi-am adunat doar păcate
(Ah, ce amintiri plăcute!). (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎN LUMEA AUTORILOR
Faptul printre literaţi
Este ca o stridie:
Unii mor invidiaţi,
Alţii de invidie. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎN LIBRĂRIE
Am observat dintr-o privire
Volumul bardului fălos,
Nu îl vedeam că e subţire,
Dar praful de pe el e gros. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ASTĂZI POEMUL
M-a-nvoit astăzi poemul
Şi-am ieşit complet din mine,
M-am dat de-a dura precum ghemul
Prin trei munţi şi trei coline. (GIREL BARBU)
FUG MERII
Fug merii din rădăcini,
Ies fântânile din apă,
Sare bezna din lumini,
Moartea singură se-ngroapă. (GIREL BARBU)
UNEI „TINERE” DECIDENTE
A DESTINELOR EUROPEI
Pe bătrâni să-i ținem ca-n borcan,
Zice-o țață-n floarea tinereții.
Dar de ce pân-la sfârșit de an,
Când puteți pân-la sfârșitul vieții? (NICOLAE MĂTCAŞ)
AUTORULUI PREPENSIONAR AL
PROIECTULUI DE IZOLARE A BĂTRÂNILOR
Să ne salți ai vrea - din pat -
Să ne-nfunzi într-un butoi?
Nu mai așteptăm un leat,
Să mergi și mata cu noi?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
NU-I DIRIJEAZĂ, ÎI ABRUTIZEAZĂ
Ordonanța militară
Călăuză-ar vrea să pară,
Doar că-n termenii futili
Îi belește pe civili. (NICOLAE MĂTCAŞ)
AMENDA MINIMULUI EFORT
Mai ușor să dai amendă
Unui moș hodorogit
Decât unui boss sub tendă
Vânzând măști întreizecit. (NICOLAE MĂTCAŞ)
NOU CHIP DE-A AVANSA
Greu să lupți cu interlopii,
Și mai greu - cu criminalii.
Globiți șchiopii, ambliopii,
De vreți trese și medalii. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DOINA MUNCITOARELOR SEZONIERE
Într-un stat, că-i paralel,
Și umbrela-i paralelă:
La români - un Sparanghel,
La germani - o SparAnghelă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DISTANŢARE SOCIALĂ ÎN PANDEMIE
Trece-o babă - spadă-n teacă:
Cârca - oablă, olmul - mosc.
Un șotelnic - să nu tacă? - :
- Mască, mască, te cunosc! (NICOLAE MĂTCAŞ)
S-A DUBLAT VÂNZAREA DE
PREZERVATIVE, ÎN CARANTINĂ
Pricep greu acest motiv:
De ce bagi prezervativ,
Dacă te...( culci ) doar tu cu-a ta?
E prin casă-altcineva? (DUMITRU BUJDOIU)
UN TIP DIN PIATRA NEAMȚ ANUNȚĂ CĂ OFERĂ SEX
FEMEILOR SINGURE, ÎN CARANTINĂ
Te dai mare, e OK-ei ;
Și eu vreau zeci de femei;
Dar ai bani pentru comenzi,
Mai ales, pentru amenzi ? (DUMITRU BUJDOIU)
ASTA DA CARANTINĂ: BRUCE WILLIS S-A ACIUAT LA
FOSTA SOȚIE (ziarele)
Știrea ia globu-mprejur,
Că s-a-ntors la Demi Moor;
Mulți ar vrea să schimbe placa,
Dar să dea, iarăși, de soacra? (DUMITRU BUJDOIU)
DISTANȚARE ȘI LA SEX?!
Am rămas uimit, perplex;
Cine-o are atât de lungă,
La doi stânjeni să ajungă ?
Deci, doar eu pot să fac sex. (DUMITRU BUJDOIU)
DEZAMĂGIRE
Luai aseară pensiuța,
Dau taxele, vin fuguța,
C-am pus pe-o vecină boala;
Dar nu-mi iese...socoteala. (DUMITRU BUJDOIU)
DISTANŢARE ...FISCALĂ
Izolat şi EL si EA
În locatii diferite:
EL, pensia şi-o dorea ,
EA, facturile plătite! (MAX OPAIŢ)
UNUI CENTENAR
Nu mai e ca la-nceput;
Simte tot mai mult angoasa,
Multe doamne l-au plăcut,
Mai puţin Doamna… cu coasa!(MAX OPAIŢ)
UNUI VISĂTOR
De mai bine de o lună,
Ea insista, nu-i dă pace,
El gândeşte , făr’ să spună:
De n-ai fi a mea ,ce-aş face!?... (MAX OPAIŢ)
UNEI DOMNIŞOARE
Toata ziua -n minijupă,
Trupul zvelt, picior frumos,
Gura lumii vrea să rupă!
(Ce-are-n cap, ar vrea ...mai jos!)(MAX OPAIŢ)
UNEI DUDUI
Eşti atâta de suavă,
Că la viaţă de n-aş ţine,
N-aş mai cumpăra otravă,
Ci te-aş săruta pe tine. (ION P. ANTONESCU)
CELUI CARE FUGE DE RĂSPUNDERE
Încerci să scapi, precum se vede
Cum cată struţul să dispară…
Îndreptăţită, lumea crede
Că eşti…doar ce-a rămas afară! (ILIE APOSTOLESCU)
AMICUL
Are-o fire minunată
Strălucitul meu amic;
Nu refuză niciodată,
Însă nici nu dă nimic. (TUDOR ARGHEZI)