O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Conform dicÅ£ionarelor epitaful este: 1. “InscripÅ£ie funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentinţă morală”; 2. “Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane”. La începuturile sale, epitaful a fost (pe alocuri încă mai este) o chestiune neumoristică. Diofant, spre exemplu, ÅŸi-a scris epitaful sub forma unei probleme a cărei rezolvare ne conduce spre aflarea vârstei matematicianului. Mariile personalităţi ÅŸi-au ales adesea câte o propoziÅ£ie, o frază sau un vers din operele scrise sau cu referire la un moment crucial din viaÅ£a lor. La mormântul lui Nichita Stănescu se poate citi: “Eu nu sunt altceva decât / O pată de sânge / Care vorbeÅŸte”. I. D. Sârbu, în “Adio, Europa!” (vol. II), povesteÅŸte cum ÅŸi-a conceput epitaful încă din puÅŸcărie, pe care o făcea ca deÅ£inut politic, în următoarea formă: “Trecătorule, nu mă judeca după cele ce le-am făcut, ci după cele ce-am refuzat a le face”.
Tot în sursa amintită, I. D. Sârbu aminteÅŸte de Cimitirul Vesel de la SăpânÅ£a unde fiecare cruce are inscripÅ£ionat un epitaf. Dintre toate, distinsul disident l-a ales pe unul de la mormântul unui fost communist, epitaf, evident, adăugat de alÅ£ii: “Curva-I curvă până moare ÅŸi marxistu’ până-l doare!” Este interesant, ca element de sinceritate, “Epitaful” lui George Bacovia: “Aici sunt eu / Un solitar, / Ce-a râs amar / Åži-a plans mereu. / Cu-al meu aspect / Făcea să mor / Căci tuturor / Păream suspect.”
Oricât umor ar îngloba un epitaf, trimiterile lui sunt către efemeritate, aspect care l-a determinat pe Virgiliu Slăvescu să-l definească prin cuvintele: „cea din urmă deÅŸertăciune omenească”. Teoreticienii epitafului consideră că acesta poate lua patru forme: autentic, imaginar, trist ÅŸi ironic. S-a impus cea de-a patra formă devenind o epigramă în sensul său modern. Din această perspectivă, Titu Popescu îl defineÅŸte ca fiind „o epigramă la pretext funebru”. Cu ceva ani în urmă, distinsul epigramist Petru-Ioan Gârda pune epitaful sub o formă dilematică: „epigrama epitaf sau epitaful epigramă”. Nepunând semnul întrebării ÅŸi făcând abstracÅ£ie de valoarea matematică a lui „sau”, ambele variante sunt valabile. AceeaÅŸi logică, de a pune epitaful într-o situaÅ£ie de a face „haz de necaz” , Mircea Trifu dă titlul antologiei de epitafuri a Clubului EpigramiÅŸtilor „Cincinat Pavelescu”, de a cărei îngrijire s-a ocupat, astfel: „Epigrame pentru eternitate” (Editura „Litera”, BucureÅŸti, 1980). Explică Mircea Trifu în „cuvântul înainte”: „Iată de ce am ajuns la convingerea că soluÅ£ia cea mai cinstită este aceea de a preveni pe cititori că volumul este totuÅŸi un volum de epigrame ÅŸi că pretenÅ£iile lor – justificate ÅŸi fireÅŸti – ar trebui să vizeze conÅ£inutul său ÅŸi nu cele câteva biete cuvinte de început care, fie ele pedestre ori înaripate, nu pot adăuga ÅŸi nici nu pot scădea nimic din valoarea lor intrinsecă”.
EpigramiÅŸtii au trecut ÅŸi ei la definirea epitafului folosind armele lor, acestea luând deseori forme de distih sau catren. George Caranfil îl defineÅŸte astfel: „Epitaful, aÅŸadară, / E-o colivă literară”. Nelu Ionescu – Quintus îl defineÅŸte printr-un catren: „Cel din urmă gând / Mortului sau moartei / Ca pretext având / Ironia soartei!”. Epitaful de azi este epigramă curată, el devenind ironie sau autoironie puse într-o pastilă în care 99% este inteligenţă comprimată.
Revenind la antologia în discuÅ£ie, ea cuprinde 74 de nume. Multe consacrate, altele urmând să confirme în timp. Făcând o statistică a profesiilor celor 74 de nume, acestea au următoarele repartiÅ£ii: economiÅŸti (6), ingineri (9), funcÅ£ionari (7), profesori (14), publiciÅŸti (3), juriÅŸti-avocaÅ£i (9), ofiÅ£ei (1), contabili (3), arhitecÅ£i (4), poeÅ£i (2), domeniul medical (5), tehnicieni (4), pictori (2), regizori (1), informaticieni (1) ÅŸi alte domenii (3). Am ales din antologie câteva autoepitafuri, considerând că sunt o dovadă a unei duble cunoaÅŸteri din partea autorilor, de sine ÅŸi a celorlalÅ£i: Victor Macarevici: „Sper, peste câteva milenii, / Că un savant autohton / Mă va repune printre genii / Alături de…Tutankamon.”; Nicolae Stânculeanu: „În viaţă-am fost ÅŸi crai ÅŸi bleg, / Åži-n multe gropi am dat, nu neg. / Dar când cu-atâta m-am ales, / Din asta jur că nu mai ies!”; George Zarafu: „Trecând pe-această tină, / Tot căutându-mi drumul, / Am ars să dau lumină / Åži-aici se află…scrumul!”; Nicolae Petrescu: „Cuminte dar intransigent / Zac liniÅŸtit în groapa mea. / O, trecător, fii mai atent, / Nu da ÅŸi-n ea!”; Giuseppe Navarra: „Acum, în cel din urmă ceas, / Din tot ce n-o să iau cu mine, / IubiÅ£ii mei amici vă las, / Vă las cu bine!”; Corin Bianu: „ÎngheÅ£ în lut încet, încet, / Când iarna-ÅŸi face prezentarea / Åži-ncep în taină să regret / C-am refuzat incinerarea.”; Gheorghe Buliga: „Doamne, cât m-am păcălit, / Loc de veci când am plătit! / Tras pe sfoară-s evident: / N-am nici gaze, nici curent!”; Nicolae Halmaghi-Scoreanu: „Când voi fi pe năsălie / Nimeni să nu fie trist: / Am murit de bucurie / C-am ajuns epigramist.”; Constantin Calotă: „Mă aflu-aici de patru ani / Åži spun cinstit: nu mă căiesc; / Nu am prieteni, nici duÅŸmani / Åži simt, în fine, că trăiesc!”; Nicolae Å¢aÅ£omir: „Nu mă plângeÅ£i! Scurta viaţă, / Ca să nu mă întristeze, / Râs-am – tânăr – sub mustaţă / Åži – bătrân – printre proteze.”; Mircea Rădulescu: „La căpătâi să mi se scrie / Ceva subtil ÅŸi delicat, / Cu foarte multă fantezie… / (Chiar dacă nu-i adevărat!)”; Ion Geană: „La moarte, tot avutul meu / Să-l puneÅ£i, rogu-vă,-n sicriu, / Că-n drumul pân-la Dumnezeu / CâÅ£i sfinÅ£i voi întâlni, nu ÅŸtiu!”;
Hotărât lucru, în forma sa modernă, epitaful este „o epigramă pentru eternitate”, Ion Grigore având dreptate când spune: „Asta ni-e cumplita soartă / (Spun din groapă fataliÅŸtii) / Chiar când Dumnezeu ne iartă / Nu o fac epigramiÅŸtii!”.
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
VITEZA UIMEÅžTE
Azi sunetul e depăşit
De avioane zeci ÅŸi sute,
Dar faptul este dovedit
Că zvonul zboară şi mai iute. (VASILE LARCO)
DUREREA UNUI INSOLIT
De-o vreme l-a ajuns necazul,
Surprize îi oferă viaÅ£a:
Atât i s-a-ngroÅŸat obrazul,
Că nu i se mai vede faţa! (VASILE LARCO)
DERUTÄ‚
Românul când e la răscruce
Timid el creierul îÅŸi stoarce
Åži neÅŸtiind ce drum s-apuce
Ori stă un timp ori se întoarce. (VASILE LARCO)
ROSTUL CHINURILOR LUI IISUS
Ar fi vrut Hristos, se pare,
Să ne scape de Infernul
De pe-al nostru plai pe care,
Paște fericit... guvernul! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNUI ANUME PARLAMENTAR
de dincolo de Prut
La sesiuni parlamentare
De-nalt nivel european,
El va susţine sus şi tare
Că nu-i român, ci moldovean. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
URARE „CONCUBINILOR” POLITIC
Unul s-a unit cu altul,
Pentru-o viaţă mult mai bună!
Să le-ajute Prea Înaltul…
Să se-ngroape împreună! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
DUPÄ‚ ALEGERI
La aÅŸa o guvernare,
Când ai mei Å£in postul mare,
Eu, în schemă mai micuÅ£,
Sper să Å£in un post călduÅ£. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ALEÅžII NOÅžTRI
Poporul este chinuitul,
Cu traiul greu ÅŸi complicat,
Când cei cu pâinea ÅŸi cuÅ£itul
Sunt din acelaÅŸi aluat. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ATITUDINE
De-ar fi să se propună foc,
Să ardă-aleşii la un loc,
Eu nu aÅŸ spune da, pe bune,
Dar niÅŸte gaz pe foc aÅŸ pune… (PETRU-IOAN GÂRDA)
DE ZIUA TA
Pe unii oaspeţi la festin
În două grupe-i divizezi:
Ce-ai vrea să-I vezi şi nu mai vin,
Ce vin ÅŸi nu mai vrei să-i vezi… (GHEORGHE BÂLICI)
PESCUITUL
Pentru bunul pescuit,
Cu capturi ades bogate,
Trebuie să ai de toate
Åži mâini lungi de povestit… (GHEORGHE BÂLICI)
LAUDA
De-ţi pare cam exagerată,
GândeÅŸti, având ÅŸi gusturi fine,
Că nu e multă niciodată,
Când este vorba despre tine… (GHEORGHE BÂLICI)
PERSPECTIVÄ‚
E ciudată viaţa asta:
Dintre fete nou născute,
Când ajungi la senectute,
Una poate fi nevasta. (GRIGORE COTUL)
CONSTATARE
După unele cutume,
Am un trai primejdios:
Când mă iau în serios,
Ţin să mă ocup de glume! (GRIGORE COTUL)
CATREN MOBILIZATOR
Se găseşte stimulant
Pentru cei ce vor să scrie…
Dacă n-au deloc talent,
Pot avea… caligrafie. (GRIGORE COTUL)
SURPRIZE
Cu halbe-am stins când petreceam
Văpăile din vara asta
Acasă însă, când veneam,
Găseam, aprinsă rău, nevasta! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EVA CÄ‚TRE ADAM
La greu, băuta-I vinul din baric
Căci viaţa ţi se pare acră,
Dar nu uita iubitul meu unic,
Ce fericit eşti că n-ai soacră! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA MASA BOGATULUI…
După-un prânz, o gustărică
Şi un şpriţ, bine dispus
De la masă se ridică
Cu… cinci kilograme-n plus! (GHEORGHE GURÄ‚U)
… ÅžI CEA A SÄ‚RACULUI
După-o zi de tras la coasă
Terminând spre seară treaba
S-a întors să stea la masă…
Åži a stat, un ceas… degeaba! (GHEORGHE GURÄ‚U)
LA MORMÂNTUL BOGATULUI…
Având bani, averi cu carul
Åži-a creat un avantaj
Când l-a „instalat” groparul
Într-o criptă cu etaj! (GHEORGHE GURÄ‚U)
…ÅžI LA CEL AL SÄ‚RACULUI
Mort în vremuri friguroase,
Anul, sincer, nu-l mai ÅŸtiu,
Sub pământ e-un pumn de oase…
Ca ÅŸi-atunci când era viu! (GHEORGHE GURÄ‚U)
PROST SÄ‚ FII, MINTE SÄ‚ AI!
ÎnÅ£epat de toÅ£i la rând
Pentru vorba sa pustie,
Astăzi tace ÅŸi în gând
…Să nu spună vreo prostie. (ION DIVIZA
LA NUDIÅžTI
Expunându-ÅŸi sex-apelul,
Diva cătinel se scoală;
Dacă n-ar avea inelul,
Ai putea să juri că-i goală. (ION DIVIZA)
CASANOVA MODERN
A dat anunţuri la ziare
Åži-a protejat ceva femei,
Să nu ajungă din eroare
Pe mâna unor derbedei. (VASILE MANOLE)
ADAM ÅžI PÄ‚CATUL ORIGINAR
Frunza Evei ispiteÅŸte
Şi Adam aşa-ntr-o şagă,
După ce o “frunzăreÅŸte”
Stă ca sufletul să-şi tragă. (VASILE MANOLE)
CASANOVA
Spune doamnelor mereu
Când păcătuiesc cu foc:
Să vă ierte Dumnezeu,
Că eu nu vă iert deloc… (VASILE MANOLE)
BIBLICÄ‚
Pe mâini, Pilat când s-a spălat
La judecata lui Hristos,
El în legendă a intrat
Drept om curat…dar dubios! (ELENA MÂNDRU)
CURÄ‚ DE SLÄ‚BIRE ARDELENEASCÄ‚
Mere folosind ca hrană
Vei slăbi ca o tilincă...
Mere astăzi nişte slană,
Apoi mere şi-o pălincă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
NEASCULTÄ‚TORI, BÄ‚TRÂNII Ä‚ÅžTIA
Nu stau în casă la răcoare,
Când poÈ›i, cu inima-È›i de criță,
Să-i arzi nu doar la buzunare,
Ci mai dihai: la linguriță?? (NICOLAE MĂTCAŞ)
STRIGÄ‚TUL DISPERAT AL ROMÂNILOR
DIN COVASNA ÅžI HARGHITA
Am ruga guvernu - a câta oară? -
Să răspundă ferm, cu „da” sau „ba”:
Marginal poÈ›i fi în altă È›ară,
Dar minoritar - în È›ara ta? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
TROC PUNÂND ÎN PERICOL CARACTERUL
UNITAR AL STATULUI
Să-i excizi la vot din castru
Ca pe-un - cel mai scobit - dinte:
Nici la cel mai crunt dezastru
Èšara, draga, nu se vinde! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ASTA DA REPREZENTANÅ¢I
AI POPORULUI
În zadar o dau cotită.
Ei nu È™tiu cât poa' să doară
Aprobarea (nu tacită)
Coterist - complicitară??! (NICOLAE MĂTCAŞ)
RELAXĂRI ȘI RELANSĂRI
Revin chefuri de vacanță,
Din bolizi ne râd gealaÈ›ii,
Recuperează amanții,
Însă munca...la distanță. (DUMITRU BUJDOIU)
TREI AMINTIRI DIN CARANTINÄ‚
- Eu am stat într-o cantină,
- Iar eu, într-o cramă plină,
- Eu, blocat la o vecină;
S-a dus dracu’ viaÈ›a fină ! (DUMITRU BUJDOIU)
AVANTAJE
E bună și pandemia,
Sporește demografia;
Carantină, noapte-zi,
Stai în casă, faci copii. (DUMITRU BUJDOIU)
PÄ‚STRAÈšI DISTANÈšA SOCIALÄ‚
Sloganul, fie-i de deochi,
A revenit, la-albaștri ochi;
Filajul trebui să-l respecți :
- Așa, mai răsfirați, băieți !!! (DUMITRU BUJDOIU)
OCUPAÅ¢IE PE TIMP DE ...CRIZÄ‚
De atâtea săptămâni
Åži persoanele active
Iau facturile (pe luni!)
Că sunt toate ..,,pozitive"! (MAX OPAIŢ)
ASTROGRAMA-N EPIGRAMÄ‚
S-au găsit în Horoscop ,
El berbec, ea era rac;
Ea-l vedea bărbat de top,
Că doar banu-i ochi de drac! (MAX OPAIŢ)
DOR DE CARAGIALE
Dup-atâtea ordonanÅ£e ,
La noi nimic nu s-a schimbat ;
DiferenÅ£a-i de nuanÅ£e…
Cetăţeanu-i ...turmentat !? (MAX OPAIŢ)
STABILITATE CONJUGALÄ‚
A tot stat în izolare
Cu teama de pandemie ;
I-a fost greu, că nu mai are
Şi amantă şi soţie! (MAX OPAIŢ)
AER CONDIÅ¢IONAT
Unde puteai să fii mai distanțat
Decât pe ..aleile si băncile din parc
Dar ordinul veni…..că distanÈ›area È™i aerul curat
E când culegi capÈ™uni nemÈ›eÈ™ti de pe arac. (STELICÄ‚ SIRITEANU)
ANONIMILOR
Oamenii nu s-au gândit vreodată,
Că-n pandemie masca ce o poartă,
Este pedeapsa dată….ca o pildă,
Pentru ființa văzută de oglindă. (STELICĂ SIRITEANU)
DISIMULARE
Cică femeile vorbesc prea mult,
Aceste turuieli îmi plac È™i le ascult,
Mă țin atent, mă țin de veghe
Le- ador…cu căștile pe ureche. (STELICÄ‚ SIRITEANU)
CINEVA MI-A SPUS CÄ‚ SUNT TACITURN
Că sunt tăcut, o ştiu prea bine
Şi nici nu pot altfel să fiu;
Ce vrei să-ţi spun? Minciuni nu ştiu
Åži adevăruri sunt puÅ£ine. (ZAHARIA BÂRSAN)
PE STRADÄ‚
Am întâlnit o fată dulce,
Încântătoare, dar distrată.
Părea că-i gata să se culce,
Atât era de dezbrăcată! (SORIN BEIU)