O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Opt  idei de lucru stau la baza alcătuirii de către  Traian Ştef a culegerii sale „Omeneasca şi ticăloasa prostie” (Editura „Junimea, Iaşi, 2019: 1. O zicere a lui Ion Creangă: „Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj”;  2. O definiţie a prostiei dată de psihologul clujean Daniel David: „Într-o definiţie de lucru prostia se referă la capacitatea scăzută de a realiza concordanţa între scopurile pe care ni le propunem şi mijloacele de atingere a lor, aşadar ea apare la interacţiunea dintre scopuri şi mijloacele de atingere a lor”; 3. Teoria patafizică  a lui Alfred Jarry din „Zile şi nopţi”, preluată şi de Luca Piţu în „Adaosul cel humuleştean”: „Patafizica este ştiinţa soluţiilor imaginare ce acordă simbolic  liniamentelor proprietăţile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”, adică acea ştiinţă a particularului care studiază legile ce guvernează excepţiile; 4. ideea  exprimată de  Vasile Lovinescu în eseurile sale despre opera lui Creangă prin care prostia ţine de diferenţa dintre Principiu şi Manifestare,  pentru că ar lipsi măsura comună („rezultatul lipsei acestei măsurători exclusive efectuate de raţiunea comună, mediocră, conduce la imposibilitatea autonomiei oricărui lucru, adică la o circumscriere exact conturată a lui şi a sensurilor lui”); 5. o armonizare  cu periodizarea  făcută prostiei de Van Boxsel în „Enciclopedia prostiei” pornind de la expresia biblică „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”. Astfel că am avea  prostia clasică („Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”), prostia modernă („Tată, ei nu ştiu ce fac şi asta e bine”) şi prostia postmodernă („Tată, ei ştiu ce fac, dar o fac oricum”); 6. existenţa unei diferenţe  între proştii lui Creangă şi ai lui Liviu Rebreanu din nuvela „Proştii”.  Ai lui Creangă ar fi un fel de esteţi, emană o anumită fascinaţie. Ai lui Rebreanu sunt mai învolburaţi, mai încrâncenaţi; 7. o amendare subtilă a credinţei exprimată de Flaubert, Musil, Pleşu, Manolescu şi Liiceanu că prostia ar fi universală; 8. hotărârea de a lua sub observaţie prezentul şi identificarea acelor fapte ce se încadrează în sfera prostiei: „statul şi stătutul”, „eticheta şi semnătura”, „mediocritatea”, „soluţia comodă ca soluţie conformă”,  „construcţia de intelectuali”, „raportarea la constituţie”, „relaţia cu maghiarii”, „omul redundant”, „oportunistul perfect”, „băiatul-bun-la-toate”, „băiatul-de-legătură” etc.

După ce ne propune, pentru încălzire, povestea „Pendulul”, una despre prostire şi cu valenţe semantice deosebite pentru ce va urma, Traian Ştef îşi deschide adevăratul  discurs despre prostie cu o analiză hermeneutică a poveştii „Prostia omenească”  a lui Creangă.  O consideră ca fiind o poveste „la marginea posibilului, a credibilului, a timpului nostru” şi de la care ar trebui  început orice studiu despre prostia omenească.  Pe lângă faptul că obligă cititorul la reflecţie,  autorul îi mai găseşte câteva merite acestei povestiri: 1. introduce în psihologia românească noţiunea „sindromul  drobului de sare”; 2. pune ordine în relaţia dintre prostie şi nebunie; 3. stabileşte o regulă a trecerii de la abstractul conceptualizării la realitatea ei, aspect care îl face pe Traian Ştef să-l considere pe Creangă mai filosof decât Caragiale; 4. confirmă două trăsături ale românismului: pasivitatea şi fatalismul evidente în „Mioriţa”; 5. e o trimitere  la discuţiile despre formă şi fond sintetizate de Titu Maiorescu şi la care  Creangă participa adesea ca junimist; 6. existenţa   unui sindrom al dedublării prin  alternanţa „persona / persoana”  în relaţia cu ceilalţi;

Văzând atâta prostie la ai lui, omul lui Creangă, după cum se ştie, îşi ia lumea în cap şi pleacă din casa sa convins că nu va întâlni proşti mai mari. El caută oameni care gândesc ca el,  dar întâlneşte nişte ciudaţi. Unul căra soarele cu oborocul în casă pentru a avea lumină, un rotar şi-a făcut carul în casă şi acum trăgea de el ca să-l scoată afară, un altul se chinuia să arunce nucile în pod cu ţăpoiul, în timp ce un altul se chinuia să urce vaca pe acoperiş pentru a ajunge la fân.  După atâta bibliografie  studiată, Traian Ştef se întreabă dacă nu a ajuns în situaţia de „a râde Hârb de Oalăspartă”: „…nu cumva eu însumi nu am făcut altceva până la 60 de ani decât să duc apa cu ciurul, soarele cu oborocul, să arunc nucile cu ţăpoiul, să urc vaca pe acoperiş, iar uneori, mai rar, în momentele de exaltare, să trag de carul întreg să-l scot pe uşa prea îngustă.” Autoironia are rol de a întări convingerea că prostia are caracter de generalitate, de virus care se ia,  fiindcă oricând ne putem încadra în una sau mai multe din cele  patru  tipologii găsite de Traian Ştef: neştiutorul, visătorul, risipitorul şi drămuitorul.

Analiza prostiei continuă cu „povestea cu prepeleac”, Dănilă fiind un alt exemplu de neadecvare a mijloacelor la scop şi cu observaţiile făcute de Rodica Zafiu  cu referire la sintagma „prostul dracului”. Textele la temă semnate de Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu  sunt puse pe o racordare la punctele de vedere ale lui Flaubert şi Musil care gândesc prostia în universalitatea ei cu precădere în zona politică, pe când ale lui Nicolae Manolescu fac referire la presă, cărţi, exprimări etc., remarcându-se cel cu „ochelari de cal”, „veleitarul”  şi „savantul”.

Dacă unii autori, cum ar fi Carlo M. Cipolla, Nicu Gavriluţă, Robert Musil sau Martin Page, nu cred într-o eradicare a prostiei, Traian Ştef dă o cale: permanenta armonizare dintre scopuri şi mijloacele de atingere a lor.  Mie nu-mi rămâne decât să închei printr-o observaţie făcută de Vasile Spiridon: „Oricum, sunt convins că Traian Ştef, publicând  culegerea „Omeneasca şi ticăloasa prostie”, îşi dă seama că ar fi o mare prostie din partea lui să dorească lămurirea unui asemenea subiect şi că speranţa lui ar trebui să se limiteze la a nu fi prost înţeles.”  (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

SINCERITATE DE POET

Soția mea, oricât de muncitoare,

Nu mă ajută-n scris, mărturisesc(!)

Și-atunci, reala colaboratoare

E muza doar, pe care o iubesc.(MIHAI HAIVAS)

 

METODĂ EFICACE

Aminte, dacă vrei, de tine

Să își aducă cineva,

Bani mulți să-ți împrumute,-i bine,

Și-apoi să uiți... a-i returna.(MIHAI HAIVAS)

 

SOȚIEI

Dragostea, nedându-i ghes,

Umblă iar c-un șiretlic:

Eu, îi dau... de înțeles,

Ea, mi-o „dă”... doar câte-un pic!(MIHAI HAIVAS)

MĂSURAREA TEMPERATURII    

Se jură-un tip că nu-i bolnav;

Au fost cipați, se zice, unii…

La mine cazul e mai grav:

Iradiați mi-s bărzăunii! (ION DIVIZA)

 

TROC ÎN PANDEMIE  

Speculează azi natura

Fel de fel de indivizi:

Mi-au luat temperatura

Și în loc mi-au dat covizi! (ION DIVIZA)

 

PRECAUŢIE ÎN PANDEMIE    

Covidul e un inamic șiret,

O bombă pentru viața conjugală,

Deci, când se-ntoarce soața de pe net,

Un an păstrez distanța socială! (ION DIVIZA)

 

APROPO  DE TITLUL RUBRICII:

,,Loc de dat cu... epigrama”.

Se tot dă cu epigrama,

Însă lumea își dă seama:

Ce-a fost rău s-a îndreptat,

Ce-a fost bun... tot s-a furat! (VASILE LARCO)

 

APROPO DE AFIRMAŢIA DOMNULUI LARCO: „tot s-a furat”

Trăgând aerul în piept,

Maestrul ne-o spune drept:

S-a furat cam tot ce vrei…

S-au furat…poante, idei! (GEORGICĂ MANOLE)

 

INSTINCT

Sedus de poftele primare,

Deşi e viaţa foarte scurtă,

Găseşte vreme fiecare

…să facă burtă. (GRIGORE COTUL)

 

UNUI GRANDOMAN

Eu drept vă zic şi nu v-ascund,

Cunosc de mult pe unul care

Nu se dădea atât de mare,

Dacă nu era aşa de scund. (GRIGORE COTUL)

 

ESOPIANĂ

(EPIGRAMISTULUI NICOLAE MEREACRE)

Neavând acces la mere,

Spune vulpea cu durere

Că, asemeni multor soacre,

Pomul face MEREACRE. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

SINDICAL-APICOLĂ

La o prisacă productivă,

Cu fagurii mustind de sevă,

Natalitatea e-n derivă…

De-o lună, trântorii fac grevă. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

CLARVIZIUNE POLITICĂ

Într-o ţară sfâşiată

Dela Prut şi pân’la Nistru,

Nici prea lungă, nici prea lată,

Tot poţi fi un prim-ministru!.. (GHEORGHE BÂLICI)

 

REFLECŢII ÎN FAMILIE

Ce bine e la mine-acasă,

Când stau cu toţi ai mei la masă

Şi n-am în pungă o para,

S-o şterg şi eu pe undeva. (GHEORGHE BÂLICI)

 

ÎN TRANŞEE

Cu un hârleţ, precum o hexapodă,

Mă-nscriu, săpând, în trendul actual,

Că VIP-urile au o nouă modă:

Înjură fiecare, pe-un canal. (VALENTIN DAVID)

 

ISTERIA NAŢIONALĂ

În ale Europei comitete

Râd toţi de noi şi fac pe moraliştii:

Românii s-au scindat îndouă cete…

Jucându-se de-a hoţii şi vardiştii. (VALENTIN DAVID)

 

TRANZIŢIE

De când şi statul l-au restructurat

Cu africanii-avem asemănare,

Românii-s negri toţi de supărare

Că leii-s …tot mai greu de procurat! (GEORGE EFTIMIE)

 

DESTIN PERFID

Se defrişează codrii seculari

Şi pleacă-n lume-atinşi de nenoroc,

Se duc cu ei esenţele mai tari

Rămân…doar uscăturile pe loc! (GEORGE EFTIMIE)

 

TIMPUL SĂRUTĂRILOR

Sărutai cu-atâta har

Că-nfruntam canoanele

Săruţi şi-acum, ceva mai rar,

Şi doar, strict, icoanele.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

LEGILE

Legea-i clară şi afirmă

Dreptul tău zilnic la pâine

Iar istoria confirmă

Că ea ţine până mâine. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

CRĂCIUNUL DISPONIBILIZATULUI

Caltaboşi, cârnaţi, piftie,

Sunt de toate, nu-i nici vorbă;

Doar la mine-n farfurie,

E doar praful de pe tobă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

FEMEIA ŞI OPERAŢIILE ESTETICE

Să rămână tot frumoasă

Orişice ar vrea să facă,

Să n-o mai găsească-acasă

Frumuseţea de-o să “treacă”. (VASILE MANOLE)

 

AMANTA

Azi femeia vieţii tale

Cu ochi negri şi profunzi

Ce uşor îţi iese-n cale,

Dar ce greu e s-o ascunzi. (VASILE MANOLE)

 

DEFINIŢII ÎN T: Tartorul

E recunoscut, mândrie

Bossul nostru din guvern;

Ce poate lumea nu știe

-I șef la șefii din Infern! (GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN T: Tinerețea

E o stare de-început

Ce-aduce a epatare;

Mă întreb: Din ce-am avut

Voi avea eu parte oare?!...(GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN T: Trufașul

Om ce ține la mândrie

Îngâmfare, tot la fel;

Până dă de vreo soție

Ce-l transformă-n mielușel! (GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN T: Tainița

Un secret, la o adică

Ce-i închis mai nou cu cheia;

Intră-n ea cuprins de frică

Să nu dea de el femeia! (GHEORGHE GURĂU)

 

SURPRIZE       

Prins cu o fată în Ajun:

-De vină este Moş Crăciun,

Eu i-am cerut o pelerină

Şi mi-a adus o... balerină. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

„VERTICALITATEA”  NOASTRĂ     

Îmi spunea ieri o persoană

Când mergeam cu ea spre Huşi:

-Ca popor avem Coloană,

Însă este-a lui Brâncuşi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

LA CABINETUL MEDICAL    

-Vreau acuma să vă dau

Brânză, şuncă, doi fazani.

-Fără bani nimic nu iau.

-Domnu’ doctor, am şi bani. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

LA BOLTA RECE (Omagiu)

Cât timp BOLTA vin mai are,

De sărbători, un păhărel

Închină, dar la intrare,

Să îl saluţi pe Păstorel! (MAX OPAIŢ)

 

PAROLE…PAROLE…

Când s-a zis fără penali

Într-o funcţie sau post,

Am văzut câţi “papagali”

Vând sloganuri fără rost! (MAX OPAIŢ)

 

ACORD DE GUVERNARE

De mai mult de-o săptămână

În Alianţă, luaţi de val,

Au pus mână de la mână

Şi trag cu sârg…de caşcaval! (MAX OPAIŢ)

 

CUTUMA ÎN POLITICĂ

Când strângi mâna, vasăzică,

Te saluţi ca cetăţean;

Ar putea să contrazică,

Strânsul mâinii la…”ciolan”! (MAX OPAIŢ)

 

PENSIONARII CĂTRE MOŞ CRĂCIUN   

Ca ortac, ne știi cuminți,

Dar avem două dorinți:

Pune-n plus la pensii mia

Și zătrește pandemia. (LERU CICOARE)

 

ELEVII CĂTRE MOŞ CRĂCIUN    

Te-așteptăm cu sacul plin.

Nu uita și de vaccin

Să alunge bolile,

Că ne uită școlile. (LERU CICOARE)

 

   FIRMELE PRODUCĂTOARE NU POARTĂ NICI O VINĂ  

Dacă vaccinarea, terna,

E garant de sănătate,

De ce Pfizer și Moderrna

Și-au luat imunitate? (LERU CICOARE)  

 

CUM SĂ-MI INSUFLE ÎNCREDERE?  

Firmele-n vaccin imerse

Nu-și iau nici o datorie

La reacțiile adverse,

Da-mi insuflă credit mie?! (LERU CICOARE)

 

EXCES DE MODESTIE DIN PARTEA ŞEFULUI   

Când e vorba de bravade,

Primul e pe baricade.

El numai la vaccinare

Stă la  coadă-n așteptare. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

ÎN TOIUL NRGOCIERILOR UN MEMBRU AL COALIŢIEI

A PLECAT LA BUDAPESTA  

Care-o fi oare tempesta

De-a zburat la Budapesta?

Tam-nisam, o raportare

C-au intrat la guvernare? (NICOLAE MĂTCAŞ)  

 

CONTRE ÎNTRE UN EX ŞI UN  VIITOR PRIM-MINISTRU   

Candidat la prim-ministru,

Când simți că-l vrea de paie,

Se zborși la șef sinistru:

„N-o faci, neică, prea de oaie?!” (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

AVEM UN NOU GUVERN    

Ca un cardinal, domn' Háham,

La balcon, în hărmălaie,

Tună grav: „Habémus pápam!”,

Doar că papa-i    ... cam de paie. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

MILIMETRUL DINTRE CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ  

A trădat (metodă veche)

La guvern din gros, pahonțul,

Dar și lui, pe la ureche,

I-a trecut, sinistru, glonțul. (NICOLAE MĂTCAŞ)  

 

ÎNTR-UN AN CÂT ÎNTR-O SUTĂ    

Împrumutul de bani crește

Ca voinicul din poveste.

Deci, vom sta-n coadă de pește

Nouăzeci de ani și peste. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

PENTRU CARE  ABILITĂŢI?   

I-au pus sare și piper,

Întronându-l premier

Nu că-i tare la virtute,

Ci că știe să-mprumute. (NICOLAE CRIHĂNEANU)  

 

DEJA SCÂRŢÂIE     

Cuscrirea de guvernare

Nici nu s-a văzut călare,

Că, -n loc de-a cerca să-noate,

Prinde-a pune bețe-n roate. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

      

CINE-I MAI IUTE DE PICIOR  

Vine-n salt de Crăciuniță

Vaccinarea lui Gheorghiță,

Da, prin ceață, scârța-scârțu,

Scârțâie carul lui Câ(r)ţu. (NICOLAE CRIHĂNEANU)  

 

A ÎNCEPUT CIRCUL PARLAMENTAR
Ii, opinci, largi sutiene,
Fără măști, cum vrea Șoșoacă,
 Îi mozolește-ntr-o troacă;
Zice c-am votat hiene. (DUMITRU BUJDOIU)


DUPĂ CRĂCIUN
Prin lupte parlamentare,
Ajunse Senatul în floare;
Dar se tăvăle-n rahat…
(Cine-a scăpat de Ignat). (DUMITRU BUJDOIU)


SCHIMB DE MAME
Serial TV, emoții,
Uneori cu niște drame,
Sub generic “Schimb de mame”;
Dar, în pat, se schimbă...soții. (DUMITRU BUJDOIU)


OUL LUI COLUMB
Mă întreb ca un tălâmb,
De ce Cristofor Columb,
Un mascul vestit, erou,
Avea doar un singur ou ?! (DUMITRU BUJDOIU)


VECINĂTĂȚI
Una, cinci copii avea,
Și vecina, tot așa;
Dar, s-a dovedit odată
Că aveau același tată. (DUMITRU BUJDOIU)