O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Născut pe 1 ianuarie 1947 în spatial mirific dat de şaua Bucecea, de aproape o viaţă Vasile Larco bate şaua ca să priceapă…măgarii acestei naţii. Autor a peste 20 de volume este multiplu medaliat şi “diplomat”, prezent în antologii şi culegeri colective de poezie lirică, poezie satirico-umoristică, de epigram şi tradus în câteva limbi. Spaţiul botoşănean a dat ţării un reper al epigramei româneşti: Păstorel Teodoreanu. Lui i se adaugă, în timp, Vasile Larco, Mihai Haivas, Stelică Romaniuc, Al.D. Funduianu, Dumitru Monacu, Gheorghe Hreapcă, Mihai Cornaci, Sorin Finchelstein, Ştefan Başno sau Florentin Florescu. Cu cât continui să-l citesc, îi găsesc mereu noi valenţe ale valorii sale care îl îndreptăţesc să ocupe, cel puţin în spaţiul moldav, un loc imediat după Păstorel. Extrag câteva puncte de vedere din articolele pe care le-am scris despre Vasile Larco, cu precădere în “Loc de dat cu…epigrama”:
1. “Despre Vasile Larco nu e greu să scrii. Simţul umorului îl are în el, nu aleargă în căutarea lui, nu-i scrie scrisori pentru a-i da locuri de întâlnire, şi nici nu-l linguşeşte cu like-uri. Nu Vasile Larco umblă după umor, ci umorul aleargă după el, îl prinde mai mereu din urmă, cocoloşindu-se bine în existenţa sa, imprimându-i un mod de viaţă spirituală. M-am întrebat mereu dacă, la câte observă cu simţul său special, un epigramist poate fi optimist? Citindu-l pe Vasile Larco pot afirma cu tărie: Da! El este epigramistul care nu aleargă după glorie prin epigramă, el scrie din convingerea că poate îndrepta lumea. Optimismul derivă din sensul eliberator al creaţiilor sale”;
2. „L-am ascultat pe Vasile Larco citindu-şi epigramele în diferite situaţii. Are o seriozitate intelectuală completată de un surâs abia perceptibil, semn că şi acesta vine dinspre aceeaşi zonă a gândirii critice inteligente. Dacă vreodată se va găsi vreun om de ştiinţă român care ar dori să cerceteze cu seriozitate ştiinţa râsului şi a umorului, e obligatoriu să-l includă şi pe Vasile Larco într-o listă restrânsă. Fiindcă epigramele din acest volum, şi din celelalte, reprezintă literatură critică. Eu sunt atras, pe această discuţie, şi cred că ar merita o tratare aparte, de multitudinea de epigrame cu caracter reflexiv”;
3. “Vasile Larco “mângâie” pe toată lumea cu o perie cu două feţe, dar are o plăcere deosebită să-i vizeze pe cei atinşi de “drogul puterii” , descris astfel de Andrei Cornea: “Drogul puterii este minunat, deci: face ca ceea ce era în om reprimat să se defuleze, tot ce era ascuns cu jenă să iasă curajos la lumină. Timiditatea, stângăcia dispar. Omul îşi realizează potenţialul, ba chiar mai mult decât atât. Statura lui morală şi intelectuală creşte mult peste mărimea sa naturală. Căci nici un alt drog nu oferă ajutoare, consilieri, servicii din partea altora care se înghesuie să servească. Cel puternic devine, graţie lor, şi mai puternic, şi astfel drogul acţionează şi mai eficient. Începe să i se spună că e cel mai capabil, cel mai frumos, cel mai…”(“Dilema veche”, 802). Acelaşi lucru îl spune şi Vasile Larco, însă apelând la epigramă”;
4. “Am fost la lansarea unei cărţi: “Nada râsului” (Editura “24:ore”, Iaşi, 2019). I-am admirat seriozitatea dăruită fiecărui minut al celor trei ore şi ceva, cât a durat evenimentul petrecut în incinta Casei de Cultură “Mihai Ursachi”. Selecţia epigramelor alese spre lectură de către autor au confirmat încă o dată metoda de lucru exprimată într-o definiţie a epigramistului: „El face două mari servicii / Subtile, chiar interesante: / Şi săpături să afle vicii / Şi altoiri cu fine poante”(„Epigramistul”)”;
5. “Faţă de majoritatea epigramiştilor, care se rezumă la a fi constatatori, Vasile Larco este, în plus, şi un moralist, aspect care, din punctul meu de vedere, înnobilează creaţia sa epigramistică. Convins că omul din proximitatea lui are puterea de a-şi şlefui acţiunile folosindu-se de raţiune, crede că epigrama lui vine în ajutorul acestuia şi de aici tonul molcom ca stil, dar şi credinţa unora că este un utopic. Vasile Larco s-a adecvat perfect arhitecturii generale a lucrurilor (poezie, proză umoristică, epigramă, poezie pentru copii, monografie selectivă, autor de prefeţe, membru al unor uniuni şi societăţi, cetăţean de onoare al unor localităţi, bun comunicator), întărindu-mi convingerea că e conştient de menirea sa: aceea de a contribui la desăvârşirea legii generale a universului prin care dacă Dumnezeu a creat lumea, noi trebuie să continuăm creaţia exact prin harul prin care ni-l dă aceeaşi divinitate. Din această perspectivă, Vasile Larco îşi susţine creaţia prin patos în sensul definit de Sorin Lavric ca semn al solidarităţii autorului cu ideea căreia îi dă glas, ca dovadă clară că a gândi înseamnă a lua atitudine”;
6. “Patosul lui Vasile Larco nu este unul deplasat. Îl sesizez ca fiind unul al lucidităţii şi adevărului, în direcţia în care Tudor Vianu i-o atribuia lui Caragiale. Mai mult, patosul lui Vasile Larco nu este unul pretenţios. El vine dintr-o naturaleţe specifică lui, cu un amendament când este vorba despre ţară, ţărani, personalităţile neamului, oamenii simpli. Baza societăţii noastre amăgită, furată, dusă cu vorba, sărăcită şi permanent lăsată departe de condiţia umană adecvată, fac din Vasile Larco un însufleţit, patosul său ieşind din reperele naturale pe care i le-a insuflat solul mustind de genii al Botoşaniului. Atunci, ca şi alţi epigramişti , el propune „soluţia Eminescu”, pe care Ştefan Dumitrescu, într-un studiu dedicat romănimii, o numea „soluţia educaţională Ţepeş”, una specifică celor cu un patos avântat: Românii: „Sunt un popor de gintă dacă, / Energici, dornici de cultură / Şi cu oricine se împacă… / De nu-s „călcaţi pe bătătură”!”; Portret: „Ţăranu-i fire harnică şi calmă , / Trudeşte viaţa-ntreagă pe ogoare / Şi-n ale sale bătături din palmă / Se vede bogăţia din hambare”.
LA MULŢI ANI, MAESTRE!
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
PROLOG
Fiind pe fapte bune pus,
Dar şi cu preacurate gânduri,
Eu tot ce am avut de spus
Am rezumat în patru rânduri! (VASILE LARCO)
MĂRTURISIRE
Am adunat demult, pot spune,
Aceste strofe mărunţele
Fiindcă n-am găsit mai bune
Şi nici pe altele mai rele! (VASILE LARCO)
VOT ÎN PARLAMENT
Mimează toţi nesaţul,
Votând conducătorul:
Bărbaţii saltă braţul.
Iar fetele… - piciorul! (VALENTIN DAVID)
UN FEL DE MAIDANEZ
Viaţă ai de câine,
Deputat sărman:
Îţi câştigi o pâine,
Numai din ciolan! (VALENTIN DAVID)
UNUI AMIC
Ca prieten pot a spune
Doar un lucru, -atâta doar,
C-are „apucături” nebune
Când mai ia câte-un pahar! (GHEORGHE GURĂU)
UNUI ALT AMIC
Despre el, vecinul știe
Că e gospodar de fel;
Și că are o soție…
Ce nu e doar pentru El! (GHEORGHE GURĂU)
UNUI ŞOMER
Sunt mândru azi, că sunt român
Când Anul Nou bate la ușă;
O spun așa… ca bun stăpân
Ce-am stat stingher mai mult pe tușă! (GHEORGHE GURĂU)
ZODIAC CU CÂNTEC
M-am născut la Botoşani –
Nu mai ştiu acum câţi ani –
Ȋntr-o zodie pe care
Restul lumii nu o are. (SORIN FINCHELSTEIN)
DILEME LA FACEREA LUMII
Când Domnul nostru lumea a făcut,
Ş-apoi pe moldoveni i-a zămislit,
S-a tot gândit şi iar s-a răzgândit
Cam câţi din ei să lase peste Prut. (SORIN FINCHELSTEIN)
POETULUI ABSCONS
Cum, pentru ritm, accent și rimă
În scrisul tău n-ai nicio stimă,
Pe noi, ca cititori, ne pierzi
Cu aiuriții tăi... cai verzi!(MIHAI HAIVAS)
RESPINȘI DE FEMEI
Mulți bărbați s-au resemnat
Cu femeile curtate;
Vrând să intre în păcat,
N-au cu cine... din păcate.(MIHAI HAIVAS)
UNUI BĂGĂREȚ
Capu-n foc să-și bage-i teamă,
Dar în toate-și bagă nasul;
Cum mereu se bagă-n seamă,
La băgat în draci e...asul!(MIHAI HAIVAS)
CAUZĂ ŞI (D)EFECT
În educaţia de stat,
S-a observat de multe ori,
Că dascălul adevărat
E deformat de formatori. (GRIGORE COTUL)
NEDUMERIRE
Şcolile s-au tot închis,
Totuşi, care e misterul,
Că-I târziu şi n-au decis
Să închidă ministerul? (GRIGORE COTUL)
EUROPENIZARE
Ne-am boierit, de-acuma nu ne pasă
De cei ce spun că n-am fi la nivel,
Nici rufele nu le spălăm acasă
Ci le trimitem toate…la Bruxelles! (GEORGE EFTIMIE)
DESTINAŢIE DE VACANŢĂ
E România-n care m-am născut
Cu fraţii mei, cu locuri minunate,
Cu munţi înalţi, dar şi păduri bogate,
Din care unii…oameni s-au făcut! (GEORGE EFTIMIE)
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ LA BASARABENI
Cu-atâtea sărbători, în lung şi-n lat,
O ducem bine şi ne veselim,
Iar dacă ne-mbătăm cu-adevărat,
Nici la alegeri nu ne mai trezim! (GHEORGHE BÂLICI)
MITING DE PROTEST
Ne-am adunat o sută-n piaţă
Să protestăm, că nu e viaţă,
Când ne-am uitat: ce bucurie!
Cu securişti eram vreo mie… (GHEORGHE BÂLICI)
CURTUAZIE ÎN PANDEMIE
Pe unii soți îi doare-n cot
Că ele vor, iar ei nu pot;
Împunși cu cotul de nevastă,
Pe cei mai mulți îi doare-n coastă! (ION DIVIZA)
PE PLAJĂ, ÎN PANDEMIE
De când nudiștii-s obligați
Să poarte pretutindeni mască,
E plină plaja de holbați,
Dar nu vezi niciun gură-cască. (ION DIVIZA)
DICŢIONAR DE BLONDE
Care-o fi la „fes” pluralul
Acordat cu interese?
Ea, sfidând dicţionarul,
Ne asigură că-i: „fese”.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SPERANŢE DE VIITOR
Înfrunt solitar sinistrul
Dar, pierdută, cred, ni-i rasa;
C-am văzut cum prim-ministrul
Îşi ascute iarăşi coasa.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI POMANAGIU
Descuie-ţi mintea c-un şperaclu
Altfel o iei, cam peste nas;
Acesta este un cenaclu
Şi nu cum crezi, un parastas!(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI ALT ŞOMER
Mă-întreabă lumea, lume rea
De ce nu-mi văd de treaba mea;
Eu le răspund, când mă întreabă
Că mi-aș vedea, dar n-am de treabă! (GHEORGHE GURĂU)
TRADIŢIE DE CRĂCIUN
Porcu-I porc chiar şi tăiat
De bun simţ lui nu îi pasă,
De Crăviun musai urcat
Cu “adidaşii” pe masă. (VASILE MANOLE)
PENSIONARUL
N-are-o vorbă cui să spună
Singur astăzi el trăieşte,
Telefonul doar mai sună
Când îl pune de-l trezeşte. (VASILE MANOLE)
LA O BERE
Stăpânindu-şi greu obida
A rostit cu glas şoptit:
-Soaţa s-a tratat de sida...
Şi amicii au pălit. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DUPĂ O CEARTĂ
Aş vrea, vecine, să îmi dai crezare
C-am fugit de piaza-rea,
Văzut-am farfurie zburătoare...
În bucătăria mea. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DISCREŢIE
L-am cunoscut astă-toamnă,
Nu e soţ, ca el, mai bun,
Dar fiind şi eu o doamnă,
Al cui este nu vă spun. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DEZMETICIRI DUPĂ ALEGERI
Pun problema niște inși:
Cine-or fi învingătorii,
Și cine acei învinși?
Răspuns : pierd alegătorii. (DUMITRU BUJDOIU)
VREMEA CÂSTIGURILOR (NE)MASCATE
Se știe că în războaie,
Pandemii, nenorociri
Se îmbogățesc o droaie…
De corupți, hapsâni și zbiri. (DUMITRU BUJDOIU)
ĂSTA E DESTINUL
(Răspuns domnului Georgică, apropo de numele Mitică)
N-alegem mamele, tații,
Nici NUMELE și nici frații;
Doare soațele. Dar spun alții,
Că ele-și aleg amanții. (DUMITRU BUJDOIU)
VACI CU SUTIENE (ziarele)
În Siberia, rusnacii
Îi pun sutiene vacii;
Să îi invităm la noi,
Că-s o droaie cu sâni goi. (DUMITRU BUJDOIU)
TEMĂ ȘCOLARĂ DE VACANȚĂ: DE CE O IUBESC PE MAMA
Sunt cinstit și îmi dau seama,
Că nu pot să scriu măscări;
N-o iubesc atât pe mama,
Cât pe tata; (-mi dă țigări). (DUMITRU BUJDOIU)
DIN CAUZA DOPINGULUI, SPORTIVII RUŞI
AU AJUNS SĂ CONCURGĂ LA COMPETIŢIILE
INTERNAŢIONALE CA NIŞTE IVANI FĂRĂ ŢARĂ
Surda scriu rușii petiții
Că li-i sportu-onest și drag.
Pot concurge-n competiții
Fără nume, imn și steag. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CONVENŢIA ROMÂNO-AMERICANĂ PRIVIND
CONDIŢIILE EXPLOATĂRII GAZELOR DIN MAREA NEAGRĂ
Nu ne-am înțeles o dată
Că-i O.K.: jumá-jumá?
Iar acum pisica-i moartă
Și-nțelegerea - nemá*? (NICOLAE MĂTCAŞ)
___________________________________
*Nemá (ucr.) - Nu (există).
M.A.I. ÎNCURAJEAZĂ DENUNŢUL ÎN PANDEMIE
Dacă pâra nu-i o tară,
Pe vecin s-a răzbunat:
Capra lui, cum știm, să moară,
El - să fie amendat. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ȘI AMENZILE PE-ALESE?
De Crăciun, pe două benzi,
Ne-au dat zeci de mii de-amenzi.
De ce nu ne-ar spune oare
Câte - n ziua de votare? (NICOLAE MĂTCAŞ)
DE CÂTE ORI SE TESTEAZĂ PARLAMENTARII?
Le-a pierdut numărătoarea
Deputatul de Callátis.
Noi l-am întreba: testarea
O face pe bani sau gratis? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
JENĂ LA PERSOANELE DE VÂRSTA A TREIA
La salarii nesimțite
Se-mbulzesc, dându-și copite,
Și numai la vaccinare
Ne fac loc la-naintare. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DUBLA FAŢĂ A CELUI CARE NE OBRĂZEŞTE
Stați ca morții în cavou?
Hai la vot! Ne pasă.
De Crăciun și Anul Nou:
Nu ieșiți din casă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
IEPURĂRIE
Cum află că el, ca medic,
Primu-ar fi la vaccinare,
A pornit-o, ortopedic,
Să se dea ... măturătoare. (LERU CICOARE)
TROMPEŢII NU MAI AU CREZARE
Pompă de suflat convingeri,
Propaganda pro-vaccin
E sortită la înfrângeri
Chiar de cei care-o susțin. (LERU CICOARE)
CÂND INTRESU-N COALIŢIE DIFERĂ
Greu de spus ce va fi mâine
Când guvernul nici în pâine
N-a intrat, și e pe ducă:
Racul, broasca și o știucă. (LERU CICOARE)
COLAC PESTE PUPĂZĂ
Că tot înghețăm în casă,
Cârma a-ntocmit scenariul
Spre-a reține că îi pasă:
Să ne-nghețe și salariul. (LERU CICOARE)
ÎNTREBARE DE BARAJ
Nu ți s-a-ntâmplat, plăviu,
(Soața-ntreabă de consort)
Să te culci spre seară viu,
Să te scoli spre ziuă mort? (LERU CICOARE)