O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Am reţinut o frază a francezului Paul Virilio, printre altele inventatorul conceptului de „dromocraţie” („dromos” (din greacă) = viteză), care sună astfel: „A înţelege lumea noastră înseamnă a vedea că societatea noastră nu mai e trăită din interior, ci este survolată ca un spectacol”. Gândul m-a dus imediat la metodele de lucru ale epigramistului. Ce este epigramistul dacă nu o „dronă” a timpului său care survolează lumea cu scopul de a-i identifica inadvertenţele sociale, morale sau de domeniul esteticului? O astfel de „dronă” este şi Girel Barbu. El planează precum un vultur care îşi caută „prada”, iar în momentul reperării o transformă într-o poezie, într-o imagine, într-o reflecţie, într-un radif sau într-o simplă observaţie, toate fiind dominate de bucurie în alternanţă cu tristeţe, de melancolie în alternanţă cu discursul concentrat şi dur. Când scrie poeme, acestea devin veritabile manifeste pentru iluminarea conaţionalilor săi. Reiau un aspect pe care l-am mai spus: „Ca poet stă semeţ când într-un mugur gata să pleznească a viaţă primăvara, când într-o frunză care tremură în arşiţa verii, lasă loc vieţii când cade sub vântul toamnei, ori se încăpăţânează să-şi menţină veşnica verdeaţă într-un ac de brad, iarna”.
Momentele de tradiţionalism, care îi domină adesea poemele, reflecţiile, punctele de vedere, conduc spre credinţa lui Girel Barbu că orice autoactualizare ce vizează evoluţia şi dezvoltarea capacităţilor umane, nu se poate face fără un raport cu civilizaţia satului şi cu morala creştină, nu de puţine ori apelând la umor ca funcţie eliberatoare.
Sunt situaţii, şi nu sunt puţine, în care Girel Barbu consideră că trebuie să-şi pună ironia la treabă printr-o concentrare mai accentuată pe acest palier al creaţiei sale, apelând la epigramă, excelând în diasirm, ca figură care exprimă un gen de ironie caustică. Aşa a părut „Ironiada” (Editura „Aldin”, Buzău, 2011). Fiindcă percep epigramele din acest volum ca fiind momente surprinse prin survolările de care aminteam, un fel de fragmente observate din viaţă şi care necesită intervenţii ironice rapide, ele nu sunt grupate pe generice (teme), ci sunt beneficiarele unei arhitecturi bazată pe ordinea apariţiei lor. Faţă de un astfel de aranjament al epigramelor, recenzentul trebuie să aibă o atitudine critică mai specială. M-aş axa pe trei aspecte, conducând discuţia pe concepte precum contextul, intenţia şi sensul.
Contextul este unul de natură externă, având valoare situaţională şi de atenţionare. Tentele umoristice vin din bagajul cu care este înzestrat Girel Barbu, cum ar fi patriotismul declarat, moralitatea verificată, ataşamentul faţă de spaţiul natal, puseul vernacular asumat, toate în opoziţie cu tarele tranziţiei , politicii româneşti şi balcanismului valah: Poporului român: „Îţi sosesc veşti minunate, / Direct de la Bucureşti: / Vei mânca pe săturate / Din trei pâini şi patru peşti.”; Turism rural: „Trec pe deal ciopoarele, / Behăie cârlanii; / Lui îi plac mioarele / Dumneaei ciobanii!”; Divergenţe etnico-culturale: „La arabi, e confirmat, / Opt femei la un bărbat. / La noi legea e mai proastă, / Opt bărbaţi la o nevastă!”; Românii: „Azi românii din Carpaţi / Se confirmă că-s bogaţi; / Au maşini, aur şi bani / …Ăia barosani!; Disperarea românilor: „Mulţi încep să se-ngrozească / Chiar de-s învăţaţi cu greul, / Când în jungla românească / Urlă-a disperare…Leul.” ; Ţăranul român: „A muncit de s-a spetit / Când pe deal şi când pe vale, / Dar când toamna a venit / Îl auzi doinind a jale”.
Intenţia, de natură comunicativă, este una ironică, transparentă şi directă. Parafrazându-l pe cardinalul Richelieu, care spune că „Intenţia face crima, nu hazardul”, la mulţi epigramişti intenţia face epigrama, nu necesitatea. La Girel Barbu intenţia este una aristotelică, bazată pe o deliberare raţională: Proverb reactualizat: „Deşi vechi, e încă nou / Obiceiul cu furatul; / Cine fură azi un ou, / Mâine fură Combinatul.” Sfat părintesc: „I-a spus într-o zi aşa, / La un ţoi de vişinată: / „Ce se poate azi fura / Nu lăsa pe altădată”; Locuri lipsă: „Într-o ţară cu hârtoape / Ce se crede românească; / Unii n-au loc să se-ngroape, / Alţii n-au loc să trăiască.”; În faţa televizorului: „Studiind acele clipuri / Făcute de T.V.R., / Am văzut atâtea VIP-uri, / Dar şi multe VIP-ere.”
Girel Barbu fiind şi poet, m-am întrebat care este sensul epigramelor lui, unul implicit sau unul explicit? Adresa fiind clară, ţintele fiind nominalizate în titlu, predomină sensul explicit: Unui intelectual: „Ai rămas cu-n handicap / (Termenul îmi dă fiori) / De când ai căzut în cap / De pe scara de…valori!”; Rapsod recunoscut: „Ca rapsod adevărat, / Şi când ninge şi când plouă, / Dintre…Doinele din sat / Fluieră una sau două.”
La Girel Barbu ironia acţionează dintr-o naturaleţe evidentă. Ironia acestui epigramist nu este folosită cu scopul de a-şi pune în evidenţă personalitatea sa sau pentru a-şi exacerba eul. Girel Barbu şi ironia se armonizează perfect pentru că, nu-i şa, ironiei îi stă cel mai bine când se afişează cu omul moral. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
PROPORŢII
Îmbiat cu minciunele,
Senatorul, într-o luni,
Nici nu s-a uitat la ele:
Se-nvăţase cu minciuni. (PATRU-IOAN GÂRDA)
EXPERIENŢĂ
A fost vreo patru ani ascuns
Prin toate puşcăriile
Şi s-a întors de-acolo uns
Cu toate alifiile. (PETRU-IOAN GÂRDA)
„POTRIVIRE” DE CARACTER
Se ciondănesc pe unde-apucă,
Dar nu-s motive de regrete:
În timp ce soața-i ca o nucă
El e... perete! (MIHAI HAIVAS)
VIITORILOR GUVERNANȚI
La jurământ, de veți avea prea mult tupeu,
Vă recomand să nu vă dați în petic;
Și Scaraoțchi încheie-ades, patetic:
„Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!”(MIHAI HAIVAS)
SOLUȚIE DE AVARIE LA EXTREMISM
Când situația o cere
Și-apar în țară vechi curente,
Poți pune mâna pe putere,
Chiar dacă vor rămâne-amprente!(MIHAI HAIVAS)
SOŢUL AUTORITAR
De rău nevestei îi zicea
Că lui urmaşi ea nu-I făcea,
S-a rezolvat şi nu-s problem,
Lipsind el de acas-o vreme. (VASILE LARCO)
JOC DE CĂRŢI
Ţine-n mână Păstorel,
Un careu de aşi, fidel:
Mustul şi pastrama,
Crama, epigram. (VASILE LARCO)
UNUI RELATIVIST
Gândind spre-a omului onoare,
Afirm şi-I bine să testezi:
Nimic în lume nu-i cum pare,
Dar nici mereu aşa cum crezi! (VASILE LARCO)
LA NUDIŞTI, 2020
Pe căldura infernală
Ce nisipu-o să topească
Nu mai vezi o fată goală:
Toată lumea poartă mască! (ION DIVIZA)
PREŞEDINTELE ÎN VIZITĂ LA PLUGARI
Cu mare sete de cultură
Pășind spre orizonturi noi,
El calcă-adânc prin arătură,
Pe unde mai trecură boi. (ION DIVIZA)
POMANAGIUL LA CIMITIR
La parastase vine regulat,
Dar nu ca alți creștini – din an în Paşte;
Deși n-a cunoscut vreun răposat,
Pe ăsta orice mort l-ar recunoaşte! (ION DIVIZA)
DESTIN
Toată vremea a trăit
Stând departe de pericol,
Şi când crede c-a răzbit
Nu mai simte că-i ridicol. (GRIGORE COTUL)
OBSESIE
Sacrificând din viaţă ani,
În scurta trecere lumească,
E-n stare omul, pentru bani,
Să se apuce să muncească. (GRIGORE COTUL)
UN TEN MAI GROS
La cei ce i-a ales mulţimea
Şi-acum au ca lege plicul,
Putem să ignorăm grăsimea…
Dar ce ne facem cu şoricul? (VALENTIN DAVID)
DESTIN MIORITIC
Românul e prizonierul
Politicii cu iz de stână,
Căci ia de-o viaţă numai zerul
Şi-aleşii…oala cu smântână! (VALENTIN DAVID)
ADORATOR AL LUI BACHUS
Spre Bachus, el, privind atent
Rosti, cam grav, spre a sa soaţă
Văzut-ai tu un abstinent
Să aibă o statuie-n piaţă!? (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ABILITĂŢI PENTRU FIŞA POSTULUI
DE PRIM-MINISTRU
Tras la coasă şi rindea;
Prin pensii ca un casap,
Foarte bine sluj să stea
Şi să ia ouă în cap. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SPIRITUL MIORITIC ÎN U.E.
Suntem neam ales, de soi,
Şi sunt mândru, evident,
Când berbecii de la noi
Behăie prin parlament. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
RECLAMA MOŢOGANULUI
Ştanga me, din munce-n munce,
Pune peste hăuri punce;
Iară oaăle, ocale,
Umbră deasă peste vale. (SORIN FINCHELSTEIN)
PUNTE ÎNTRE LUMI
Din vechi, te îngropa, cum este drept,
Cu mâinile în cruce peste piept,
Dar azi, aud, se schimbă eticheta:
Îți pune între ele și tableta. (SORIN FINCHELSTEIN)
DE RE MILITARI
Un marș în ritm stâng-drept, stâng-drept,
E al Armatei sfânt concept,
Dar eu și azi fidel rămân
Lui Ăl cu paie, ăl cu fân. (SORIN FINCHELSTEIN)
TESTAMENT LITERAR AMBIGUU
Posterității voi lăsa
Cam tot ce-am scris la viața mea,
Dar mă întreb, așa-n prostie,
Ce-mi lasă, oare, dânsa mie? (SORIN FINCHELSTEIN)
CIMITIRUL VESEL DE LA SĂPÂNȚA
Sătenii tare se mândresc
Că pe pământul românesc
Doar ei au țintirim în care
Nicicând nu vezi o bocitoare. (SORIN FINCHELSTEIN)
TURISM DEFICITAR
Accent să punem pe tehnocraţie,
Să nu mai pierdem nici un rătăcit
Pe căi batute de democraţie,
Că şi aşa-i turismu-n deficit! (GEORGE EFTIMIE)
UNEI DIVE
O ştim mereu la patru ace
E o dulceaţă de femeie,
Când la trei nasturi se desface,
La următorul nu se-ncheie. (VASILE MANOLE)
RECUPERATOARELE
Turcii, vai de ei sărmanii,
Azi femeile nu-i iartă,
Ne întorc acuma banii
Ce-I plăteam cândva la Poartă. (VASILE MANOLE)
SUNT GREU ROMÂNII DE PORNIT ŞI NU CHIAR
Mihai Viteazu-atunci cu jurământ
Leghase toţi românii de pământ,
Şi-a fost măsura foarte salutară
Că dacă nu…plecam cu toţi din ţară! (GEORGE EFTIMIE)
DUBLĂ PRECAUŢIE
În căsnicie, minumat concert,
Pe soaţa mea frumoasă ca o floare
De câte ori greşeşte, eu o iert,
C-apoi degeaba îmi mai cer iertare… (GHEORGHE BÂLICI)
SPOVEDANIE
Păcatul dragostei firesc,
Cel de-mi umbreşte nemurirea,
La popa mi-l tot amintesc,
Că-i tare sfântă amintirea!... (GHEORGHE BÂLICI)
GLOBALIZARE
Muncim ca americanii,
Ne hrănim ca africanii,
Câştigăm ca nepalezii,
Plătim taxe ca francezii. (GIREL BARBU)
ŞTEFAN CEL MARE VĂZUT DE ROMÂNI
Oamenii din ţara mea,
Credeţi-mă pe cuvânt,
Unii cred că e un sfânt,
Alţii ştiu că-i o … Şosea. (GIREL BARBU)
DEFINIŢII ÎN Ţ: Țambalul
E un instrument cu coarde
Țăcănit de-un lăutar
Instrumentul nu se arde…
„Coarda” tot mai des, nu rar! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN Ţ: Țiganiada
Toți o știm azi de la școală
Ne-o predară… profesoara
Însă poate fi … morală…
Un scandal zguduind țara! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN Ţ: Țiparul
E un pește, zis chișcar
Mustăcios, dacă te-întreabă
Prins cu mâna mult mai rar
Dar frecat când nu ai treabă! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN Ţ: Țânțarul
O insectă ce te-înțeapă
Aducând cu licuriciul;
E știut că-n noapte scapă
Fugărit de om cu pliciul! (GHEORGHE GURĂU)
DESTĂINUIRE
-Spăl totu-n casă, să am pace,
Nu-mi scapă o lingură.
-Şi-atunci soţia ta ce face?
-Ea se spală singură. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
MEDICAMENT
Mi-a spus un doctor firoscos:
-Privirea ta mă-ngrijorează.
Şi de atuncea beau vârtos,
Că doar alcoolul o dublează. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
NEPOTIISM
Nu înceta să se închine
Că pentru el a fost o faclă.
Şi şeful se-ntreba în raclă:
-S-o descurca şi fără mine? (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI VISĂTOR
Caut rima potrivită
Pentru un nenăscut catren,
Da-mi fură ochii o ispită
Şi tulburat…o las ca-n tren! (MAX OPAIŢ)
EXEMPLU
Vaccinarea a-nceput,
Curând vom afla bilanţul,
Românul e la-nceput,
Generos, la urmă-i…neamţul! (MAX OPAIŢ)
NICIO ZI FĂRĂ CAFEA
Cafeaua de la expresor
E un cadou pe care-n doi,
Îl ei să-l savurezi uşor…
Dar nu acasă, la femei! (MAX OPAIŢ)
STRUCTURI DE PROFUNZIME
Oare Trump chiar nu pricepe
Care-i partea cea mai sumbră:
Nu-i trag cei din preajmă țepe,
Ci puterea cea din umbră?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
N-AU MAI SALVAT CAPITOLIUL
Gâștele salvat-au Roma -
Spusă care într-un pái stă.
Nu s-a probat axioma.
Altă gâscă-n altă traistă?(NICOLAE MĂTCAŞ)
TRUMP-ÎNVINSU', - N DISPERARE
De ce-o fi chemat el gloata,
Ca să vină la palat,
Când nu-l plânge-n piață roata,
Nici nu-l duc la spânzurat? (NICOLAE MĂTCAŞ)
ȘI DETRONAT, ŞI VINOVAT
Și-a chemat el electorii
Să-i salveze oasele,
Dar, în astfel de „victorii”,
Cine trag ponoasele? (NICOLAE MĂTCAŞ)
S-A ZIS CU DEMOCRAŢIA
O mișcare turbulentă,
Că-i de dreapta sau de stânga,
Ia turnură insurgentă
Dacă a clacat, nătânga. (NICOLAE MĂTCAŞ)
O VICTORIE ŞI O MARE PIERDERE
Lămpile SUA s-au stins.
Unde-i farul? Care-i via?
Democrații au învins
Și-a pierdut ... democrația. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎN LEGĂTURĂ CU VIZITA PREŞEDINTELUI RM
ÎN UCRAINA
Chiar de ai mustăți învoalte,
Nu pornești la porți înalte.
Mai întâi, cum spun creștinii,
Te pui bine cu vecinii. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CREDINCIOŞII CU POLOBOCELELE
LA PATRIARHIE DE BOBOTEAZĂ
N-au venit după bucate.
Apă-au vrut să ia. Sfințita.
Stau cu buzele umflate,
Că le-au dat cu țârâita. (NICOLAE MĂTCAŞ)
MINISTRUL MEDIULUI A MAI FĂCUT O ŞEDINŢĂ
CU PRIMARII PE TEMA POLUĂRII
Parc-ar fi-n ocean slavonii:
„Râbî net? Davái comíssii!”*
Nu-i mai bine ca niponii:
„Poluări? Oprim emisii!” (NICOLAE MĂTCAŞ)
_____________________________________
*Râbî net? Davai comissii! (rus.) - Nu se prinde (pește)?
Să tocmim niște comisii!
ÎNCERCARE EŞUATĂ DE ÎNSCĂUNARE A
REPRIMATORULUI PROTESTULUI DIN 10 AUGUST
Pus în post cu zări superbe,
Un cazan cu dinamită,
Lumea când a prins a fierbe,
N-au putut să nu-l demită. (NICOLAE MĂTCAŞ)
VACCIN ÎN CUTII DE PIZZA
Mulți bolnavi din Slobozia
Salivau de dor de pizza,
Dar, când au deschis cutia,
Un vaccin era: târtíța. (NICOLAE MĂTCAŞ)
PROFUL ONLINE
Lupul moralizator
Iese la televizor
Și le-nvață pe minore
Conduita de majore. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
STOP NAŞTERILOR DIN RÂNDUL MINORILOR
Ne spun unii că, la școală,
Instruirea sexuală
Suplini-ar, în cetate,
Centura de castitate. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PORECLELE NE CONTRAZIC
Nu mai vrem penali în funcții,
Ni-i ascensiunea oablă,
Dar ce facem cu defuncții,
Ieri miniștri: Grindă, Tablă? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
S-AU GĂSIT VINOVAŢII
Dac'-o lume își declină
Dreptul ei la vaccinare,
Atunci sigur că-s de vină
Garcea și „Vacanța mare”. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SĂ NE-NTOARCEM LA CENZURĂ?
La TV, coană cenzură,
Fie scheci sau urătură,
E umor și comedíe,
Nu miștó și bășcălie. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PPRINCIPIUL ODESIT AL MEDICINEI?
Cu bani ceaiul ayauasca,
Vrăji Xanthippei lui Sokratis,
Cu bani testul, cu bani masca...
Doar vaccinul e pe gratis. (LERU CICOARE)
UNUI PREŞEDINTE DE CAMERĂ
Regretai impenitent
Că nu-s bule-n Parlament.
Acum, dintr-o cătătură,
Bulă ai și la Cultură. (LERU CICOARE)
CÂTE GUVERNE?
Într-un an de ciumă, hei,
Două-au fost și de doi lei,
Iar în cel ce-și face cale
Vor fi trei - de trei parale. (LERU CICOARE)
„PARFUMURI” PESTILENŢIALE
Știm a recicla deșeuri
De import. Le îndopăm.
Pe-ale noastre „minereuri”,
Ca pisica, le-ngropăm. (LERU CICOARE)
MEDICI ATOTŞTIUTORI?
Când se dau drept mari experți
Nu-n doar chestii medicale,
Zău că-ți vine să-i mai cerți:
„Drept. Dar până la sandale!” (LERU CICOARE)
VACCINĂRI
Politruci puși pe furate
Le fac primii, și mai dese,
Ca să scape de procese,
Cu dublă imunitate. ( DUMITRU BUJDOIU )
ESCROCII PANDEMICI
Mască falsă, pungă arsă,
Corupții cu tolba grasă;
Guvernanții ? Nu le pasă,
Proștii mai înghit o farsă. ( DUMITRU BUJDOIU )
GREȘELI ANATOMO-GRAMATICALE
Zici “organe sexuale”;
Dar le-acceptă fiecare,
Că-s, de fapt, funcționale
Ca organe...pișătoare. ( DUMITRU BUJDOIU )
SOȚI ÎN CARANTINĂ
După-o copioasă masă:
- Draga mea, n-ai chef de sex?
(Răspunsu’-l lăsă perplex),
- Ba da, dar cum plec din casă? (DUMITRU BUJDOIU)
ALZHEIMER
E bun și alzaimarul,
Când își face numărul;
Te ajută câteodat’
Să uiți că ești...însurat. (DUMITRU BUJDOIU)