O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Cristian Preda este cunoscut ca profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti, europarlamentar şi autor de volume ce au ca teme postcomunismul, problematica sistemelor electorale, istoria liberalismului şi politica românească. Recentul său volum „De ce aţipesc parlamentarii?” (Editura „Humanitas”, Bucureşti, 2020) acoperă problematica expusă mai sus sub forma unor răspunsuri detaliate la 19 întrebări. Atât formularea titlului cât şi a subtitlului („alte întrebări pestriţe despre politica românească”) ne atenţionează că textele ce alcătuiesc corpul volumului, printr-un stil eseistic, aduc cititorului clarificări printr-o alternanţă de tonuri serioase cu altele ironice. Printr-un argument bine dozat şi deloc plictisitor, Cristian Preda a ţinut să puncteze: „Mulţi nu ştiu – sau au uitat – ce s-a petrecut în anii nouăzeci, iar uneori nici măcar în vremuri mai recente. N-ar strica, mi-am zis o expunere succintă a politicii din această perioadă densă în schimbări. Am pornit, pentru a o alcătui,, de la câteva întrebări auzite frecvent în spaţiul public, Ca să le dau răspunsuri, am folosit informaţii generale despre instituţii şi proceduri, despre politicieni mai carismatici ori mai nesuferiţi, despre modul cum s-a reinventat democraţia noastră preluând ceva din trecut sau, alteori, dorind cu tot dinadinsul să-l îngroape. Am căutat să lămuresc evoluţii încâlcite comparând perioada recentă cu episoade mai vechi ale istoriei noastre, dar şi cu ce se întâmplă în alte regimuri europene de azi. Subtitlul cărţii include termenul „pestriţe”, suficient de ambiguu pentru a vă lăsa libertatea de a alege unde aţi încadra răspunsurile formulate”.
Cartea lui Cristian Preda este una pentru toţi cititorii: pentru cei serioşi şi pentru cei neserioşi, pentru enciclopedişti, pentru politicieni, pentru votanţii de rând şi pentru cei ce nu merg la vot, pentru zeflemişti, pentru elitişti dar şi pentru etilişti, pentru iubitorii de umor etc. Pentru Gabriel Liiceanu, „eseul lui Cristian Preda vine în întâmpinarea oricui vrea să priceapă, dincolo de suprafaţa cotidianului” fiindcă „suntem răspunzători de soarta noastră după cum suntem echipaţi sau nu să înţelegem locul în care ne-am născut”. Radu Paraschivescu vede în volumul semnat de Cristian Preda „o carte utilă pentru risipirea confuziilor şi pentru priceperea câtorva lucruri despre care avem păreri inflamate, uneori cu accente isteroide: mecanismele de producere a compromisului politic, logica alternanţei la guvernare, importanţa votului, coabitarea politică, mizele cooperării, igiena politică, importanţa statului de drept văzut ca domnie a legii”. Aspectele enumerate de Radu Paraschivescu sunt domenii perfecte pentru epigramişti, pe care Cristian Preda nu le ocoleşte.
Intenţiile de revizuire a Constituţiei sunt puse sub semnul filozofiei Farfuridi („pe ici, pe acolo, şi anume în punctele esenţiale…”). Privind apariţia partidelor, autorul îşi continuă demersul ironic cu precădere faţă de legea prin care trei membri pot face un partid: „Există, astfel, Partidul Botoşănenilor, Partidul Ialomiţenilor, Partidul Maramureşenilor şi Partidul Gălăţenilor, avem unul „pentru Argeş şi Muscel”, altul care se adresează exclusiv „societăţii ieşene”, dar au fost fondate şi partide care vizează comunităţi şi mai mici: Partidul pentru Renaşterea Săcălazului, Partidul Civic Alimpeşti, Iniţiativa Pătârlagele şi Partidul Costineştiului Unit. Alte formaţiuni au pus înainte valorile. Nu e vreo urmă de ironie în denumiri precum Forţa Pensionarilor, Partidul Diaspore ori Liga Organizată a Regiunilor Drepte”.
Apariţia mai multor astfel de partide n-ar fi o specialitate românească pentru că, spune Cristian Preda, şi ţări mai dezvoltate produc astfel de excentricităţi: „Britanicii au avut, la un moment dat, Partidul Oamenilor din Mlaştină care te Scapă de Politicienii Inutili ori o alianţă intitulată Ursuleţul de Pluş, în Franţa s-au depus candidaturi sub eticheta Colectivului Pentru Supravieţuirea Visurilor ori a Partidului Plăcerilor, iar în Statele Unite au fost create Partidul Băutorilor de Bere şi – gest serios ori simplă deriziune – Partidul Politic Oficial al Poneiului Liber şi al Îngheţatei”.
Privind declararea apartenenţei la „stânga” sau „dreapta”, Cristian Preda a constatat că: „Toţi au preferat să relativizeze autoidentificarea adăugând la poziţia asumată în spectrul politic „centru”. În ceea ce priveşte minorităţile, constată că UDMR este „un bloc de neclintit”, astfel că ironia cade pe romi care s-au împărţit în multe organizaţii deşi sunt mult mai mulţi ca maghiarii: „Ungurii au avut mereu un lider naţional recunoscut, romii – niciodată. În schimb, nu le-a fost greu să-şi găsească regi şi chiar şi un împărat. Democraţia e o povară mai grea decât o coroană. Organizaţiile civice ale romilor au produs expertiză şi experţi, dar nu şi figuri politice veritabile”.
Obţinerea votului de către candidaţii români este un segment al eseului care nu se poate extrage de sub efectul ghimpilor ironici: „Alegem deputaţii şi senatorii, consilierii locali şi judeţeni cu ajutorul unor formule de vot proporţionale, dar împărţim lumea între „ai noştri” şi „ai lor”. Imaginarul politic este amenajat ca şi cum ar exista două tabere, aflate în permanent conflict”. Dacă în ceea ce priveşte existenţa vreunui secret al reuşitei în alegeri tonul este subtil-ironic, metodele de ajungere la Cotroceni sunt tratate cu seriozitate, autorul fiind părtinitor cu unii „ajunşi”, subiectivismul fiind evident.
Parlamentarilor le sunt aduse o serie de reproşuri, nu atât din partea lui Cristian Preda cât şi a celor care i-au ales: 1. „tac patru ani întregi, rostind doar jurământul obligatoriu pentru a-şi prelua mandatul”; 2. „sunt prea mulţi”; 3. „puterile parlamentarilor sunt atrofiate”; 4. „pârghiile de care dispun sunt slabe”; „au la dispoziţie mijloace de control şi mai slabe, precum întrebările sau interpelările”; 5. „aţipesc în parlament” etc. Ultimul reproş este o veritabilă sursă de inspiraţie pentru epigramişti. Aspectul dă şi titlul cărţii care, trebuie să recunoaştem, este unul comercial, un fel de momeală pentru cititorii de umor, momeală pe care am înghiţit-o şi eu. Problematica aţipirii parlamentarilor nu este una de dată recentă şi nici neapărat românească: „Reprezentarea unui deputat ori senator picotind în parlament nu este nouă. N. T. Orăşanu o folosea deja pe la 1862, acuzând faptul că somnoroşii aleşi încasau diurne consistente şi clamau apoi demagogic: „De azi totul pentru ţară / Nimic pentru noi”. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, presa le cita senatorilor refrenul din „Somnoroase păsărele”, iar în perioada interbelică un epitaf în versuri transfera clişeul demnitarului adormit de la deputaţi la la membrii executivului: „Uitat de prieteni, un ministru / Aicea doarme somn etern: / El face ce făcea-n guvern”.
Am citit cu interes cartea, chiar dacă ironia este direcţionată pe o parte a spectrului politic. Mai mult, trebuie să recunosc faptul că nu am aţipit în timpul lecturii. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
COD DE MANIERE RUTIERE
Când cu maşina ieşi hai-hui,
Printre şoferi câştigi respect
Şi-n scurtă vreme te impui
Doar dacă ştii să-njuri corect. (GRIGORE COTUL)
PĂSĂRILE MIGRATOARE
Primăvara, cum se ştie,
Vin şi rândunicile,
Dar se duc în pribegie
Numai păsăricile. (GRIGORE COTUL)
DEFINIŢIE ZODIACALĂ: Berbecul
Berbecu-i bătăios de fel,
Cum sunt făloasele cornute
Şi este legendarul miel
Ajuns la blânda senectute. (VASILE LARCO)
DEFINIŢIE ZODIACALĂ: Taurul
Taurul e tare-n coarne,
Face-ntruna pe eroul,
Poate munţii să-i răstoarne
Şi nu stă-njugat ca boul. (VASILE LARCO)
SOLILOCVIU CONJUGAL
Excursii în străinătate,
Mai multe vile etajate,
E vai de capul meu, căci, iată:
Mă vor şi divele de tată! (VASILE LARCO)
„POTRIVIRE” DE CARACTER
Se ciondănesc pe unde-apucă,
Dar nu-s motive de regrete:
În timp ce soața-i ca o nucă
El e... perete! (MIHAI HAIVAS)
VIITORILOR GUVERNANȚI
La jurământ, de veți avea prea mult tupeu,
Vă recomand să nu vă dați în petic;
Și Scaraoțchi încheie-ades, patetic:
„Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!”(MIHAI HAIVAS)
SOLUȚIE DE AVARIE LA EXTREMISM
Când situația o cere
Și-apar în țară vechi curente,
Poți pune mâna pe putere,
Chiar dacă vor rămâne-amprente!(MIHAI HAIVAS)
EFECT NEAŞTEPTAT
De cum porni din arcul lui săgeata,
Desigur Cupidon ţintise bine
Un loc sensibil, că de-atuncea fata
Se uită doar... cu spatele la mine! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNII UMORIȘTI
Te pot convinge azi şi mâine,
Că ei mereu, de cum se scoală,
Mănâncă doar umor pe pîine…
Şi-n fapt înghit la pâine goalăăă…(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ZIARIŞTILOR ASERVIŢI IDEOLOGIC
Aşa cum sunt, de fapt, nişte iloţi,
Ei cred că scriu doar pentru idioţi;
Vor fi având dreptate-n a lor for,
Că îi citesc întâi chiar şefii lor!... (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI POLITICIAN CARE OBIŞNUIEŞTE
SĂ-ŞI TAIE CREANGA DE SUB PICIOARE
Unirea-i forţă şi e pace,
De nu-nţelegi, vei fi pierdut,
Chiar dacă Bâtă îţi vei face
Di creanga care te-a ţinut!... (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PARVENIT
Tu erai un simplu prost,
Dar partidul te-a şcolit
Şi, din simplu cum ai fost,
Ai ajuns un prost vestit… (GHEORGHE BÂLICI)
CUTREMUR ÎN ERA COVIDULUI
Rostul său, seismu-și are
(Numai nu prea mult s-o ție!)
Pentru cei ce-n izolare
N-au nici soacră, nici soție! (ION DIVIZA)
CUM SĂ LUPŢI CU CORONAVIRUSUL
Eu votcă beau prin masca de tifon,
Ea are un efect nemaivăzut:
Consum de dimineață un bidon
Și încă nici un virus n-a trecut! (ION DIVIZA)
SFÂNTUL GHEORGHE, AUTOHTONUL
Noi îi slăvim pe cei cu lauri,
Dar „mucenicul” de la noi
Nu dă cu sulița-n balauri,
Ci o înfige în butoi! (ION DIVIZA)
POLITEISM
E deputat că dânsul are spate
Și cei de la partid l-au răsfățat,
Dar astăzi când i-au spus de-anticipate
Atâția Dumnezei... le-a înălțat! (GEORGE EFTIMIE)
CONSECINŢE
Când carul ăla s-ar fi răsturnat
Pe la Caracal, niște minți zevzece
La București pe toți i-au internat,
Și nu mai vrea niciunul… să mai plece! (GEORGE EFTIMIE)
AVANTAJE
La ce măsuri au adoptat
Când FMI le-a dat rețeta,
Pe cei sărmani i-au ajutat
Ca să-și mențină... silueta! (GEORGE EFTIMIE)
DIASPORA
Chiar de țara e săracă,
Lasă-n urmă Occidentul
Și revin acasă dacă
Emigrează... Parlamentul! (GEORGE EFTIMIE)
SPERANŢA DE VIAŢĂ
Viaţa chiar de este plânsă
Treci prin ea, dar nu uşor;
Are mari speranţe însă,
Buna mamă-a proştilor. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
MARI CORUPŢI LA ÎNCHISOARE
Negri sunt ca de cărbune
Şi de spaimă au tăcut.
Dar ca oricare minune,
Doar trei zile a ţinut. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
BANI DIN SCRIS
Putem să zâmbim.
Fiindcă-n ăst’ an
Din scris noi trăim.
Semnat de Cioran! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FORMĂ FĂRĂ FOND
Cu o gândire în bancrută,
Un politician penibil,
N-ajunge-n criză de valută…
Că are creier convertibil! (VALENTIN DAVID)
PUŞCULIŢĂ MOBILĂ
Câte un parlamentar
Are numai din bacşiş
Milioane-n buzunar…
Şi în ţeastă…mărunţiş! (VALENTIN DAVID)
DESCĂLECATUL LUI DRAGOŞ VODĂ
Dragoş, străbătȃnd ținutul,
A grăit la cei mireni:
Să vă ziceţi „moldoveni",
Şi să vă despartă Prutul! (SORIN FINCHELSTEIN)
LUI NELU VASILE
Cand citesc ce-a scris V. Nelu,
Simt ca-s ingropat la Bellu;
Dar cand recitesc, treptat,
Pare c-am reînviat. (SORIN FINCHELSTEIN)
RĂSPUNS LUI S. FINCHELSTEIN
Când citesc ce-a scris Sorin,
Mă crucesc și mă închin!
Când, apoi, îl recitesc,
Mă închin și mă crucesc! (NELU VASILE)
LENEŞII
Multă lume nu-şi explică
Cum fac ei de reuşesc,
Când acelaşi stil aplică,
De se-autodepăşesc. (VASILE MANOLE)
GAFĂ LA VÂRF
Dacă-ar fi descoperită
Şeful este în pericol,
Însă e acoperită
Foarte bine de ridicol. (VASILE MANOLE)
DEFINIŢII ÎN U: Urdiniș
E poarta de intrare-n stup
Noi știm că ursului îi place
Dar e trimis rapid la zdup
Fiind înconjurat de ace! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN U: Uneltire
Un complot, fraudulos
Intrigă, aranjament;
Pe ascuns, dar ce folos
Cel lovit nef’ind atent!... (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN U: Urâțenie
Caracterul de sluțire
Ce te scoate din concurs;
Pentru cei mai mulți, uimire
Că-ai avea chiar păr de urs! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN U: Udătură
Este vorba de-o-întrebare
Băutură sau… haleală?
Pentru unii e… mâncare
Pentru cei mai mulți… pileală! (GHEORGHE GURĂU)
ÎNTRE SOŢI
-Să avem zile senine
M-am decis, şi nu sunt beat,
Să nu mă mai cert cu tine.
-Pe mine m-ai întrebat? (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎNTRE PRIETENE
Ceru să le-aducă biftecuri
Şi-n aşteptare a întrebat:
-Care-i scriitorul preferat?
-Iubitul... că îmi scrie cecuri. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CURIOZITATE
-Ce-am auzit e-adevărat,
Cu soţul tău te-ai împăcat?
Am întrebat-o azi neliniştit.
-Nu suportam să îl văd fericit (GHEORGHE I. GHEORGHE)
STRATEGIE
Nu spun asta la necaz,
Dar când tinzi mai sus socot
Că oricât ai fi de breaz,
N-ai pile, te-ai lins pe bot! (MAX OPAIŢ)
PROFIL DE PARLAMENTAR
E cunoscut ca om discret,
Ca senator, pare un domn,
Da-n Parlament, ca la bufet,
E consecvent, serveşte…somn! (MAX OPAIŢ)
PACT POLITIC
Guvernul s-a instalat;
Dar cu greaua moştenire,
E dispus să facă blat
Că „ciolanu”-i prea subţire! (MAX OPAIŢ)
UNUI TIP SPORTIV
Practicând sporturi extreme,
N-a refuzat vreo dispută,
La ce face, el se teme
Cel mai mult de…paraşută! (MAX OPAIŢ)
CUM PUTEM STÂRPI CORUPŢIA
Să n-ai multe, doar o limbă, scurtă,-așa, cam cât un cot,
Și te duce, la strâmtoare, știu strămoșii, pân'- la Kiev.
DNA să nú ai, ÁNI, nici ANAF sau DIICOT,
Dar să ai, în schimb, ca rușii doar un singur Nurgalíev*. (NICOLAE MĂTCAŞ)
*Rașíd Gumárovici Nurgalíev, ministrul Poliției și al Afacerilor Interne al Federației Ruse,
care a confiscat averile nejustificate ale angajaților din sistem,
pe cei vinovați trimițându-i să-și ispășească pedeapsa
în coloniile de muncă de lângă Cercul Polar.
AMENZI DIN GROS
Válmă la coșciugul átic
Ca la ușa cortului.
Polițiștii-mpart emfatic,
Șui, pomana mortului. (NICOLAE MĂTCAŞ)
AM AJUNS S-O FACEM DIN CAL MĂGAR
Nu mai există cântec țigănesc,
Nici dans - ce-nvârte-o lume - de țigancă,
Nici sos, nici mușchi, nici șnițel rudăresc...
Există-un lacăt bun de pus la fleancă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
O LEGE DESPRE COMBATEREA A CEEA CE NU EXISTĂ
Când nu sunt în limba mea
Țigănismul sau romismul,
Cum mă-ndemni a refuta
Aspru antițigănismul?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
SEPARATE PÂN' LA SOLIDARITATE
Cultu-i separat de stat:
Trebi distincte fiecare.
Totuși, s-au intersectat.
Unde? La salarizare. (LERU CICOARE)
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE
Cultul a sărit să-i deie
Statului un ajutor:
Vaccinarea nu-i atee,
Ea e de la Creator. (LERU CICOARE)
BONUS PENTRU CĂ ÎŞI FACE DATORIA?
Dacă-un doctor ce lucrează
Are-un bon că vaccinează,
Polițistul, la trei benzi,
Ia și el, că dă amenzi?! (LERU CICOARE)
FORMĂ NEOBIŞNUITĂ DE PROTEST
A POLIŢIŞTILOR ÎN PANDEMIE
Fără noimă-amenzi dăm la sărmani
În hazná s-aducem mai mulți bani.
N-are statul bani de sporuri?! Ce haín!
Nici noi nu mai amendăm. Doar prevenim. (LERU CICOARE)
„FUTUROLOGI” LA ZI
Mími, bufoni de mucavá
La TV: „Ne-om vaccina!”
Nimeni, parcă-i un jurat,
Nu-l auzi: „M-am vaccinat!” (LERU CICOARE)
APARTHEID SANITAR?
Nu vă pare cam stupid
Să segregi azi un regat
Pe principiu-apartheid:
Vaccinat - nevaccinat? (LERU CICOARE)
LEUL LA PIEIRE
Irefutabile, dovezile lipsind
Să-i scoată ochii și Femidei, oarbe,
Nu-i rămânea, la miting, agonind,
Decât din cupa pierderii a soarbe. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CINE URZISE ASALTUL CAPITOLIULUI?
Dacă glonț, la Capitoliu,
Au venit susținătorii,
Logo-al negrului de doliu,
Ce cătau provocatorii? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
STRANIA AMABILITATE A FORŢELOR DE ORDINE
CARE ASIGURAU PAZA CAPITOLIULUI
La un semn, înnebunită,
Puhoi gloata a pornit.
Cei din pază îi invită:
”Fără vlog. Bine-ați venit!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA PLECAREA AMBASADORULUI AMERICAN
Ierte-l, plaiul mioritic,
Că n-a stat mai mult de-un ceas.
Cum a fost numit politic,
Tot așa a fost retras. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ZIUA CULTURII NAȚIONALE
La răspuns țara ne-ndeamnă:
“Ziua”, știm cu toți ce-nseamnă,
“Național”, ceva ură,
Dar, oare, ce-o fi “cultură”? (DUMITRU BUJDOIU)
CAPITOLIU, UN PLAGIAT DUPĂ NOI
“Ilici”-Trump râde-n fotoliu,
A chemat mineri, mardoi,
Ca Iliescu la noi;
Să nu piardă portofoliu. (DUMITRU BUJDOIU)
NUME ȘI RENUME DIPLOMATIC
O nouă poantă cu Bulă,
Deși lumea e sătulă;
Vestea ne-a venit la țanc,
Bulă-i mare! (O fi banc?). (DUMITRU BUJDOIU)
LA JUDECĂTORIE
- I-ai dat în cap cu tigaia?
“Îhî”, răspunse Aglaia;
- Nu regreți, te faci că plouă?
- Da, c-am spart tigaia nouă! (DUMITRU BUJDOIU)