O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
I. D. Sârbu, într-o scrisoare către Nego (Ion Negoiţescu), afirma: „Eu simt când sunt bolnav după gradul de funcţionare a glandei mele critice. În clipa în care încetez să mai produc hormoni satirici, mă cuprinde frigul morţii”. Cam la fel se întâmplă şi cu epigramiştii. Şi ei manifestă elemente de inconfort când „hormonii satirici” sunt inactivi, simţind o veritabilă descărcare psihică atunci când aceştia intră în acţiune.
Titlul volumului pe care îl am în faţă, semnat de Valerian Lică, sună ciudat: „Gloanţe oarbe” (epigrame şi producţii epigramatice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997). Bănuind ploaia de nedumeriri, Gheorghe Penciu, fost preşedinte al clubului epigramiştilor „Cincinat Pavelescu” din Bucureşti, explică: „Titlul volumului „Gloanţe oarbe” constituie o definiţie originală concentrată a epigramei. Scopul epigramei nu este acela de a ucide, de a distruge, de a demola. Epigramele, respectiv, „gloanţele oarbe” cum le defineşte autorul, au rolul de a speria „victimele”, ele constituie un semnal de alarmă, o atenţionare asupra defectelor morale ale oamenilor sau aspectelor negative ale societăţii. În acelaşi timp, „gloanţe oarbe” sunt un mijloc de destindere spirituală, o joacă de „copii” (e bine să fim copii din când în când), un foc de artificii, o luptă nevinovată cu armele spiritului în care poanta, stările conflictuale neaşteptate, ciocnirile de idei şi de cuvinte le dau valoare şi deliciu”.
Din punctul meu de vedere, „glonţul orb” al lui Valerian Lică nu este unul al resemnării. El îşi priveşte victimele cu un amuzament specific fără a uita să adauge şi o doză de melancolie. Dacă e să ne ducem mult în urmă, Valerian Lică nu este, prin umor, nici balzacian, nici maliţios ca Voltaire. Eu îl percep ca fiind un shakespearian. Nomenclatorul observaţional cuprinde o arie largă de tipologii şi concepte pe care le întâlneşte pe scena lumii: adepţii lui Bachus, slujitorii lui Hipocrate, femeia, artiştii de toate genurile, politicienii, colegii, lenea, adevărul, etica, tranziţia, moartea etc. Toate se supun unui registru larg de exprimare: epigramă, rondel, replică, duel epigramatic, şarjă, ghicitoare cu poantă, aforism, opinie, definiţie epigramatică sau reflecţie. Şi asta pe aproximativ 125 de pagini, volumul fiind o adevărată poşetă de damă în care găseşti multe lucruri de valoare.
Epigramele din secvenţa „Femina” sunt rezultatul unor explorări somatice, scoţându-se în evidenţă adesea şi caracterul arbitrar al relaţiilor cu femeia: Virilitate: „O strâng în braţe, o dezbrac, / O sorb cu patimi, ca flămândul, / Dar câte nebunii nu fac / La vârsta-treia doar cu…gândul!”; Pompierul îndrăgostit: „Când pompierul focu-a stins / Şi a salvat din flăcări fata, / Când a crezut că totu-i gata, / Călcâiele i s-au „aprins”!; Spiritism: „Am interceptat, în fine, / „Semnul” sfânt, revelator: / Un „picior” de lângă mine, / Insolent, provocator!”; Vârsta a treia: „Îţi mai aduci aminte doamnă / Era târziu, era şi toamnă…” / Dar asta nicidecum nu-nseamnă / Că azi dorinţa nu mă-ndeamnă!”; Dactilografa: „Când îşi bagă necuratul / Coada lui ispititoare, / Ea iubeşte-atunci bărbatul… / În mai multe exemplare!”; Striptease: „Din mii de demoazele, / E cea mai colosală. / Nu-şi mai încape-n piele / Când este-n pielea goală!”.
„Din lumea artelor” este o secvenţă despre care am putea spune că se găseşte, ca tematică, la intersecţia dintre natura umană şi cultură: Concursurile de muzică uşoară: „Dacă modelăm dictonul, / Părăsind canoanele, / Muzica o face tonul / Şi succesul…toanele!”; Bilanţul epigramistului: „A aflat sub sceptrul fricii, / După ce trecut-au anii, / Că l-au părăsit amicii / Şi s-au înmulţit duşmanii!”; Sculptorul pe litoral: „A petrecut momente grele, / De nu credea c-o să reziste. / În „căutare” de modele, / L-a prins soţia la…nudiste!”; Unor pictori mediocri: „Descoperindu-le lacuna, / Am constatat un lucru nou: / În arta lor, nu totdeauna / Ce-i între rame e tablou!”; Lansarea unui poet mediocru: „În drumul său greu spre Olimp, / Pegasul pur, ce-l călărea, / A galopat în contratimp, / Şi l-a „catapultat” din…şa!”
În secvenţe precum „Despre adevăr şi etică”, „Bachus şi Hipocrate”, „Mişcare şi odihnă” sau „Opinii, reflecţii, diverse”, se vede o preocupare de a îndrepta sau revoluţiona omul. Şi aici poantele nu au rolul de a „ucide” ci doar de a atrage atenţia, demonstrând o dată în plus că titlul volumului e bine ales: Atitudine: „Ipocrizia-i o minciună / De-aceea eu găsesc firească / O-njurătură oportună, / Decât o laudă prostească!”; Consecvenţă: „Prostia lui e-o boală, / Ce nu cunoaşte frâne. / Cu noaptea-n cap se scoală, / Cu ea în cap rămâne!”; Înfumurare: „I-am descifrat îndată rostul, / Şi pot s-afirm, cu un precept: / „Cu cât fac eu mai mult pe prostul, / Cu-atât se crede mai deştept”!; Unui popă viciat: „El trăieşte copios, / Viaţa interlopă, / Nu este un credincios / Cum nu sunt eu popă!”; Responsabilul cu invenţiile: „Omu-acesta, din biroul
Cu dulapuri şi dosare, / Preţuieşte-atâta noul, / Că-l încuie în sertare!”.
Ca orice umorist care se respectă, nici Valerian Lică nu a omis şerpăria numită politică. O secvenţă a cărţii se numeşte chiar „Politica şi tranziţia”. Aici redă foarte bine trecerea rapidă a politicianului de la starea de măreţie din campania electorală şi intrarea într-o desuetudine maximă, după, prin ieşirea din spiritul vremii, prin abandonarea intereselor celor care l-au ales, prin urmărirea cu asiduitate a intereselor personale, perimarea punându-şi rugina pe ideile lui: Democraţie originală: „Tot ce se face azi în ţară / Şi rău şi bine bunăoară: / Proliferarea anarhiei, / E-n numele „democraţiei”!”; Progresie geometrică: „În prim PLAN catapultat, / Sub un UNGHI ales să-l salte, / A ajuns un cap PĂTRAT / Până-n SFERELE înalte!”; Automulţumire: „Pradă certă a rutinei / Îşi consultă, deputatul, / Pe teren, electoratul, / Din iuţeala…limuzinei!”; Foloase necuvenite: „Un potentat avid s-a aranjat / Adăugându-şi la ce are, chiar /
Adeverinţă de „handicapat” / Şi atestat de „revoluţionar”!
Concluzia finală este redată pe coperta a patra de cineva care semnează „un cititor obiectiv”: „Cartea-n sine mă absoarbe / Pentru că, de fapt, prezintă / Un volum de GLOANŢE OARBE / Care merg direct la…ŢINTĂ.” (Georgică Manole)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
LUPTA CONTRARIILOR
Cel Bun şi Sfânt ne informează
Din sânul raiului biruitor,
Că iadul se desfiinţează…
Fiindcă focu-i prea costisitor. (VASILE LARCO)
UNUI BICISNIC
El n-are bani, ce-i drept e drept,
Se zbate fără nici un rost,
Căci, din păcate, nu-i deştept,
Să vadă cam cât e de prost. (VASILE LARCO)
DESPRE FURT
În veci aşa o să rămână
Şi nu se vede-o faţă nouă:
E prins un hoţ ce ia c-o mână,
Scăpând acel ce ia cu două. (VASILE LARCO)
STABILITATE POLITICĂ
Murim pe-a noastră limbă,
Strigând în megafoane:
Miniştrii se mai schimbă,
Când pică…avioane. (VALENTIN DAVID)
COLACUL DE SALVARE
Un politruc în apa rece,
Se zbate fără de control,
Dar sigur n-o să se înece…
Fiindcă are capul gol! (VALENTIN DAVID)
UNIREA ÎNSEAMNĂ PUTERE
Fac la patru ani partide,
Parteneriat ocult,
Dându-şi mâna spre-a decide
Cum să fure şi mai mult! (VALENTIN DAVID)
DEMNITAR REFUZÎND CARNEA DE PORC
Friptura lui de porc nici n-o gustase
Şi musulman ştiind precis că nu-i,
E cert c-avea motive serioase
Să nu se-nfrupte din... confraţii lui... (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ȘEFUL
De pare dur, rigid sau chiar anost,
Dar e un „cap” aşa cum altul nu-i,
Să nu-l compari nicicum cu orice prost...
Ci doar cu unul pe măsura lui! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
REPLICA BOULUI
Oi fi eu bou, un nimeni în mulţime,
Dar mulţi, cu voce tare sau în gînd,
Vă înfruntaţi rivalii numai cînd
Vă place mult să-i comparaţi cu mine. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DOVADA VIE
Că ne tragem din primate
Nu mai este un mister,
Umblă azi, în libertate,
Una, într-un minister. (GRIGORE COTUL)
DE ZIUA SCIITORILOR
Pot fi mândri scriitorii
Că-n a lor categorie
Au intrat şi infractorii
Care-au scris în puşcărie. (GRIGORE COTUL)
RUGĂ
Doamne ce ne-alungi năpasta,
Fă, de nu ţi-e cu bănat,
Să ieşim din criza asta
Fără cei de ne-au băgat!... (GHEORGHE BÂLICI)
EVOLUŢIE
Maimuţa, coborând din pom,
Ne sugerase, parcă, pontul
Că pentru viitorul om
Era prea mare orizontul. (GHEORGHE BÂLICI)
AFACERI DE FAMILIE
Au pornit în primăvară
Ca doi colaboratori
El umbla cu flori prin ţară…
Ea-nmulţea… copii din flori! (GHEORGHE GURĂU)
NEVINOVATA
Nu mă căznesc să fac avere
Muncesc mai mult pentru plăcere,
Îmi spuse fără să se-ncreadă
„Fetiţa” de la colţ de stradă! (GHEORGHE GURĂU)
LUME CU FIŢE
Într-o lume-aşa pestriţă
Şi sentimentele se duc,
Când Ea e veşnic porumbiţă
Iar El… eternul guguştiuc! (GHEORGHE GURĂU)
PROPUNERE INDECENTĂ
-Hai mândruţo colo-n crâng,
Vreau ca inima să-ţi frâng;
-Să mi-o frângi, bade de-oi vrea
Numa să nu rămân grea! (GHEORGHE GURĂU)
RECOLTE BOGATE
Cad recolte coapte, împlinite,
De grele, crengile s-au rupt,
Cad frunze reci, îngălbenite…
Şi-arare câte un corupt… (PETRU-IOAN GÂRDA)
SEX(AGENAR), PE PLAJĂ
Admiră moşul în călduri
Un stol de blonde dezbrăcate;
De când nu-i apt de aventuri,
Aşa se umple de păcate. (ION DIVIZA)
VIAŢĂ DE BOEM
Când vin acasă mai devreme,
Îi spun soţiei dulci poeme;
Când vin cu zorii la fereşti,
Îi spun atunci la poveşti… (ION DIVIZA)
DREPTATE
Aveam litigii cu un frate
Şi-am mers cu jalba în proţap,
Iar el, corect, mi-a dat dreptate…
Şi trei proţapuri peste cap! (PETRU-IOAN GÂRDA)
DESPRE INTRAREA ÎN U.E.
Pot spune sigur, am intrat!
Privesc azi însă, cu uimire
Şi chiar sunt foarte-ngrijorat,
Că nu mai văd nici o ieşire! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SE SPUNE CĂ DUPĂ INTRAREA ÎN U.E.
VOM MUNCI FOARTE MULT
Vom rezista, de bună seamă,
Şi-am să vă spun părerea mea:
De muncă nu ne este teamă,
Că ştim să ne ferim de ea! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
NORME DE COMPORTAMENT
Atâtea reguli sunt în ţară
Cam câte flori vezi pe vâlcele,
Dar omul ager se strecoară
Şi face slalom printre ele. (MIHAI HAIVAS)
INFIDELITATE IERTATĂ
Cu-n amant nevasta, după ce-a fugit,
Soţul a iertat-o, chiar de-a suferit,
Că e nou proverbul: fie cât de rea,
„Lupu-şi schimbă părul…dar lupoaica ba”! (MIHAI HAIVAS)
UNUI (NE)PRIETEN
Îți spun iar, deși
Tot mă vei certa:
Nu poți tu greși
...Cât pot eu ierta. (AL. D. FUNDUIANU)
”CONSTATARE”
Vrând să scrie ca (și) mine
Și, prin scris, să-și facă-un ”rost” -
Văd că unii-o fac mai bine
...Pe când alții, foarte prost. (AL. D. FUNDUIANU)
ARTA COMPROMISULUI
Au fost foarte fericiţi
Pân’ la prima lui amantă,
Dar şi foarte chibzuiţi,
Că au pus-o guvernantă. (VASILE MANOLE)
DUPĂ AL TREILEA DIVORŢ
Când să facă şi partajul
Ea repeat iarăşi poanta,
Îi ea casa şi garajul,
El rămâne cu amanta. (VASILE MANOLE)
GUVERNANȚII VOR SĂ-I PROPEJEZE PE VIOLATORI ȘI PEDOFILI
Au cerut la CeCeRe
Să scadă pedepsele;
O fi un subtil temei,
Că legea-i și pentru ei. (DUMITRU BUJDOIU)
PROFI PRINȘI COPIIND LA TITULARIZARE
Dau lecții și azi ca ieri,
Copiuțe, plagieri;
Să îi facă pe școleri
Politruci, hoți, pișicheri. (DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ FLIRT
Au ajuns atât de-aproape,
Că se-mpleticesc în pleoape;
- Unde vrei să te sărut ?
- La Paris, sau la Beirut. (DUMITRU BUJDOIU)
FOTBO(L)TOȘAN ÎN EUROPA
FC Botoșani, de rasă,
Multora le-arată clasă;
Dacă-și ținea jucătorii,
Mizam numai pe victorii. (DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ MECIUL CRAIOVA-CLUJ
Deși sunt juma de praz,
Cu rădăcini în Ardeal,
Recunosc, că am obraz:
Dan Petrescu-i magistral. (DUMITRU BUJDOIU)
APARENŢELE ÎNŞALĂ
Cât părea molâu COVID-ul,
Îl luau în răs: BOVID-ul.
Simțind cât e de perfid,
I-au și zis din nou: COVID. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎN PAS CU MODA
Țara cu un singur infectat (!),
Comentată cam cu indolență,
Cap de știri e de când s-a aflat
Că declară ... stare de urgență (!). (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎN DILEMĂ-N FAŢA LEGII
Cum pleca și el la mare c-o gagică - Trai, neneacă! _,
Dar pe plajă legea-l ține la distanță de doi metri,
Îngrozit, tresare: dacă vede mândra cum se-neacă,
N-are voie s-o salveze, căci nu intră-n parametri?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
INGENIOS MOD DE A ELUDA RĂSPUNDEREA
Arafat, fugind de jurisdicții,
Să nu mai mănânce vreo papară,
Le-a dat dreptul de-a fixa restricții
Unor șefi de paie de la țară. (NICOLAE MĂTCAŞ)
PROTESTUL UNUI ŢICNIT
Dacă nepurtarea măștii
Este nelegitimă,
Gol, o poartă-n ton pălăștii,
Dar pe ... partea intimă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
URC TURME-MBRĂCATE ÎN ZALE LA AER,
PE CRESTE,-N BUCEGI
Sara, pe deal, sună claxoane cu jale,
Gâfâie greu zeci de motoare în zale,
Vin cheflangiii grătare să-ncingă pe creste,
Să toarne brașoave, să tragă-un chiolhan de poveste. (NICOLAE MĂTCAŞ)
TACTICA OPOZIŢIEI FAŢĂ DE GUVERNUL MINORITAR
Vrea susținere? -L refuzi,
Îi înhați din mâini pârghia,
După care îl acuzi
Că nu-nfrână pandemia. (NICOLAE MĂTCAŞ)
UNEI PROTEJATE
E clar că facem o echipă,
Dar, trebuie să-ţi spun drăguţă
Că eşti, ascunsă sub ,,aripă"…
A cincea roată la căruţă! (MAX OPAIŢ)
UNUI ASTRONOM AMATOR
Scrutând cu privirea cerul,
Cercetând Calea Lactee,
I s-a adâncit misterul…
A pierdut orice idee! (MAX OPAIŢ)
AVERTIZARE: “SIRENE PE USCAT”!
Nu vă spun o noutate,
Da-i interesant, fireşte:
La femei, o jumătate,
Este uneori un ...peşte! (MAX OPAIŢ)
SOLUŢIE DE CRIZĂ
Pentru-atâta pandemie,
PASTOREL n-ar face-o dramă,
Dac-ar fi, acum să fie,
Ar trata-o-n EPIGRAMĂ! (MAX OPAIŢ)
UNUI MINISTRU TRIMIS ÎN SPANIA
Am trimis la mauri
Un ministru nou,
Printre-atâţia tauri
Să fie şi-un bou! (PĂSTOREL TEODOREANU)
LUI ZĂRONI (cam chel când şi-a
Cumpărat pălărie-melon)
Îl costă o avere pălăria,
Căci după rigidul protocol,
Nu se cădea să vadă România
Ministru circulând cu curul gol! (PĂSTOREL TEODOREANU)
ATENŢIE
Să fiţi la clasele primare
Cu ochi-n patru-învăţători:
Din foarte slabii la dictare
Se recrutează dictatori! (CORNELIU BERBENTE)