O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Cineva ne atrăgea atenÅ£ia că în România „fiecare este omul cuiva”. Eu aÅŸ merge mai departe ÅŸi aÅŸ spune că fiecare om se regăseÅŸte în cel puÅ£in un animal. Oricărui nume dintr-o mulÅ£ime a cunoscuÅ£ilor noÅŸtri îi corespunde un animal dintr-o mulÅ£ime specifică acestora. Vă propun un exerciÅ£iu: pe partea stângă a unei foi  alcătuiÅ£i o listă cu 20-30 de cunoscuÅ£i (eu am făcut exerciÅ£iul pentru politicieni!) apoi, printr-o săgeată, ataÅŸaÅ£i fiecăruia un animal care i-ar pune în evidenţă „apucăturile”. StabiliÅ£i elementul negativ dominant ÅŸi, cu puÅ£in talent, creaÅ£i o fabulă.  VeÅ£i constata că  ceea ce aÅ£i realizat îl contrazice ÅŸi pe omul momentului, istoricul Yuval Noah Harari care, în „Scurtă istorie a omenirii”, scrie: „adevărata semnificaÅ£ie a cuvântului „om” este un animal aparÅ£inând genului Homo”.  La o metodă aproximativă  apelează ÅŸi Gheorghe Gurău în cartea sa „Ceremonii în travesti” (editura „Axis Libri”, GalaÅ£i, 2017, prefaţă Ion Manea).  Fabulele acestui autor le-aÅŸ pune sub semnul unei întrebări eminesciene din „Sărmanul Dionis”: „CâÅ£i oameni sunt într-un singur om?”  Răspunsul ar fi că mereu există cel puÅ£in un altul pe care ne chinuim să-l descoperim după eul interior ÅŸi eul exterior: „Prin pădurea media/ s-a spus că / bâzâia la întâmplare-o muscă / ÅŸi că rolul ei era acela / de-a sustrage vigilenÅ£a de la / marile probleme ce frământă / lumea celor care / ne-cuvântă; / Aici vin ÅŸi fac o paranteză / bâzâitul ei era ca o sinteză / la problemele nediscutate / despre un sistem / de sănătate / ce-au făcut consoartele-i / de-au sucombat; / (nu am motive s-o combat, / ar fi fost rost / nici gunoiul nu mai e / ce-a fost); / Vreau atâta doar ca să constat / că prin bâzâială / musca a uitat de…morală:  / Cum că observaÅ£iile ei sunt nule / câtă vreme sunt muÅŸte destule!” (Bâzâit de muscă…”). Personajele fabulelor lui Gheorghe Gurău sunt umbre ale omului. Ele sunt rezultatul unui flux de lumină cerebrală care le scoate în relief pe un ecran imaginar sub forma unor animale, obiecte, concepte etc. Concluzia, exprimată printr-o morală, e devastatoare: „ aÅŸa cum în viaţă e, fireÅŸte, / când unul varsă, celălalt…primeÅŸte!”; „nu te lăsa influenÅ£at de supra / faţă”; „nu-i de mirare / vulpoiul prin ÅŸiretlicuri ÅŸi-a găsit scăpare!”; „totdeauna să te fereÅŸti de peÅŸti / dar ÅŸi de mai marii…broscoi!”; „chiar ÅŸi viaÅ£a de gândac / e periculoasă / când nu îÅ£i vezi / de propria-Å£i casă!”; „când plânge pădurea / securea o…consolează”; „porcul…tot porc va rămâne!”;  „mare scofală ÅŸi ce mai folos / să fii mare ÅŸi…putregăios!”; „până la urmă / boul tot…bou rămâne!”; „normal să nu te pui cu cel ce Å£i-a dat viaţă!”; „vulpea-i acum purtată / pe post de blană… asortată!; „n-ai ce să faci, / dacă îÅ£i place să fii mare / înghite ÅŸi…taci!”;  „nu râde niciodată de cel de lângă tine”; „nu te da mare /  când judeci sub acoperire”;  „libertatea-i coroană de spini / atunci când o cauÅ£i…printre străini!”; „gândire de …vacă!”; „important e ca să ÅŸtii /  când ÅŸi cum să mi te dai cocoÅŸ”!; „înainte ca să îÅ£i riÅŸti viaÅ£a / e bine să-Å£i asculÅ£i ÅŸi soaÅ£a!”; „mai bine tragi la jugul de la car / decât să fii un bou minoritar!”;  „în materie de nămol / aparenÅ£ele înÅŸeală!” ; „ÅŸi un animal rival te poate învăţa de bine!” etc.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 9 aprilie: Sfânta și Marea Joi"

 

Fabulele lui Gheorghe Gurău sunt ÅŸi o veritabilă analiză a ipocriziei morale. Andrei PleÅŸu  definea acest tip de ipocrizie ca fiind „maladia cea mai răspândită a speciei, un fel de gripă generalizată de care nu se moare, dar nu se scapă până la sfârÅŸitul vieÅ£ii”. Nici autorul în discuÅ£ie nu e departe de aceste constatări.  Oamenii  lui Gheorghe Gurău se privesc în oglindă ÅŸi, deÅŸi  îÅŸi ÅŸtiu greÅŸelile, se văd normali, pentru că la ipocrit, spune acelaÅŸi Andrei PleÅŸu, „nu actul blamabil e ruÅŸinos, ci eventuala lui publicitate”. Fabulistul, însă, stă în spatele fiecăruia ÅŸi-l vede în conformitate cu eul  interior, concluzionând adesea: „VreÅ£i o morală? E prea banală, / în viaţă e ca ÅŸi în lumea animală!”  sau „aparenÅ£ele înÅŸală / chiar ÅŸi în lumea animală!”.  Fabulele sunt construite după mecanismul hermeneuticii inverse, întâi observă actul ÅŸi apoi găseÅŸte sensul: „Un porc de York / stilat, educat, da…tot porc / s-a aventurat cică, / ademenit ÅŸi de o purcică / să râme în locuri nepermise, / interzise prin lege / (ase înÅ£elege, să râme / prin ţări străine)…/ Haine vremuri vor spune unii, / pe bune, dacă până ÅŸi porcii / au ajuns să ne plece, să râme…/  Asta se petrece în vreme ce la noi în Å£ară   / ţărâna e din ce în ce mai uÅŸoară / adică mai uÅŸor de râmat, mai afânată, / troaca e oarecum neschimbată / în timp ce s-aui estimat valorile occidentale / ce nu au nevoie de astefel de animale!... / Morala, e una cât se poate de clară, / porcul e tot porc, aici sau afară” (Porcul ca porcul). Oglinzile prin faÅ£a cărora sunt puse personajele să treacă nu sunt totalizante, ele sunt selective în funcÅ£ie de dispoziÅ£ia de moment a autorului.

Privind în ansamblu această carte ÅŸi chiar întreaga operă, descifrez un triptic specific  structurării creaÅ£iei acestui autor: 1. face o radiografie  a spiritului local cu mare putere de generalizare; 2. urmează o inventariere a exemplelor de rele practici ÅŸi purtări; 3. în final vine creaÅ£ia (epigramă, fabulă, aforism, reflecÅ£ie etc.) care vizează îndreptarea. (Georgică Manole)

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

UNUI BURLAC INDECIS

I-a spus unul vorba asta,

Privitoare la femei -

Că mai dulce ca nevasta,

Nu-i decât... amica ei. (AL. D. FUNDUIANU)

 

METEO - DEPENDENȚĂ

Nu importă c-am spus glume,

Ori ce cărÈ›i am, câte premii -

La plecarea mea din lume,

Va conta doar... starea vremii. (AL. D. FUNDUIANU)

 

METAMORFOZÄ‚

SoaÅ£a este ca o zână,

Căsniciei se consacră,

Dar în casă nu-I stăpână

Dacă nu devine soacră. (VASILE LARCO)

 

DESTIN ANAPODA

De-o fi român, bulgar sau rrom,

Ucrainean, chinez sau rus,

Pensionarul e un om

De toÅ£i considerat în plus. (VASILE LARCO)

 

ANOMALIE PE LITORAL

De ajungi pe plaja-ntinsă

Te cuprinde-n zori mirarea,

Când o tânără distinsă

Are PEŞTI mai mulţi ca marea. (VASILE LARCO)

 

ÎN SATUL MODERN

La câmp țăranul nu mai trage

Din greu, dar merge bine treaba;

Nici vaca-n curte nu mai rage…

Privind cum face fitness baba. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

COMPENSAÈšIA MÄ‚RIEI

Pe câmp Ion la muncă-i ziua-ntreagă

Și seara cade lat pe patul rece,

Iar ea se-nfurie pe el… că-i bleagă…

Dar cu „sosia” din sertar îi trece… (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

DORINŢĂ ÎMPLINITÄ‚

Pe vremuri, triÅŸti, cu suflet stins,

Puţini sperau să mai apuce,

Să vadă-n fine c-a învins

Åži RÂSUL… iată… ne conduce! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

CONSTATARE

Nu fur, nu-nÅŸel ÅŸi nu cerÅŸesc,

Mă port ca oamenii, firesc…

Muncesc de când m-am deÅŸteptat,

Deci nu am cum să fiu bogat. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

CV

Am note demne de luat în seamă

La patru facultăţi în care-am fost;

Mi-aş da şi doctoratul, dar mi-e teamă

Ca nu cumva să fiu luat de prost. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

MODA ÅžI EA  

Şi-a tras o bluză peste ea,

În grabă ÅŸi-a legat fundiÅ£a,

A vrut să-şi pună şi-o curea

Dar îi acoperea… fustiÅ£a! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

ARTA CA ARTÄ‚  

Din mâna lui de mare faur

Se nasc bijuterii de aur,

Iar munca lui, pe cât trudeÅŸte

Ajunge-apoi pe… zece deÅŸte! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

CHEFLIUL SPRE CASÄ‚   

Mai mult de ce se-ntâmplă-acum

Pot chiar să spun că nici nu-mi pasă

Îmi văd de propriul meu drum

Din cele trei ce duc spre casă! (GHEORGHE GURĂU)

 

PARADOX 

Avem ÅŸi noi femei frumoase

Drăguţe şi atrăgătoare

Dar ÅŸi deschise multe case

De dres ÅŸi înfrumuseÅ£are! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

GRIJÄ‚ PENTRU LIMBA MATERNÄ‚

Åži-a-nfipt în limbă fata dacă

Cercel din platină şi aur,

Crezând că poate-aÅŸa să facă

Din limba mamei un tezaur… (GHEORGHE BÂLICI)

 

PARADA PROÅžTILOR

Cu-a proştilor eternă sfadă

Putem trăi în bun accept,

Căci proştii vor mereu să vadă

Dintr-înÅŸii care-i mai deÅŸtept. (GHEORGHE BÂLICI)

 

SUPRAPONDERALUL

Nevasta l-a asigurat

Atunci când el s-a însurat,

Că e un om deja-mplinit,

Doar după ce l-a cântărit. (VASILE MANOLE)

 

VIAŢA LA ŢARĂ

Când pe câmp îi e bărbatul,

În atare conjunctură,

Soaţa lui, vorbeşte satul,

O mai ia pe arătură. (VASILE MANOLE)

 

LEGILE

Legea-i clară şi afirmă

Dreptul zilnic la o pâine,

Iar istoria confirmă

Că ea Å£ine până mâine. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

DILEME DESPRE SIRENÄ‚

Cică-i juma-juma, om-peÅŸte…

Poate că-i place-n alternanţă

Da-ntreb: ce, Doamne, ea păţeşte,

De Å£ip-aÅŸa în ambulanţă? (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

CUI ÎI STÄ‚-N GÂT CREÅžTINISMUL? 

De milenii ne vânează,

Ne aruncă-n beznă, tină.

Astăzi ni se profanează

Și memoria creștină. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

PREÅžEDINTELE ERDOGAN

transformă catedrala „Sfânta Sofia” în moschee

Iataganul próclet vine

Iar asupra Sfintei Cruci.

Replica lumii creștine

O ploiță-i cu bulbuci. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

ASTA-I TOT CORECTITUDINE POLITICÄ‚?

Drept ghiauri blamați mi-s frații,

Crezul Sfintei Cruci ni-l fură,

Iar cârmacii È™i prelaÈ›ii

Au luat toți apă-n gură. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

NU ÅžTIE SÄ‚ POARTE MASCA? 

În sfidarea-n curs (turceasca),

Seama ia să nu-l deochi,

Occidentul și-a pus masca

Nu pe gură, nas - pe ochi! (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

COMUNIÅžTII CHINEZI 

persecută credința și simbolurile religioase creștine

Nu Iisus ori Sfânta Cruce

Ajutoarele-ți aduce.

Dacă vrei să le mai iei,

Șefii de partid ți-s zei. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

ZEUL XI  ÅžI ZEUL MAO   

Lume, tu, n-ai vrea să știi

Că se-nchid zeci de „Sofii”,

Iar în casă, la icoane,

Altor zei se-aduc plocoane? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

BULIBĂȘEALA GUVERNANȚILOR
Sigur, boala nu-i de joacă;
Ei reduc din interdicții,
Apoi, iar impun restricții;
Noi plutim toÈ›i într-o troacă. (DUMITRU BUJDOIU)

D-ALE STATISTICILOR MEDICALE
Sunt orășele și sate,
(În acte), neinfestate;
Nu-i cazul să-i lăudați,
Oamenii n-au fost testaÈ›i. (DUMITRU  BUJDOIU)
 

STREHAIA, LANSATOARE DE CONCURSURI EPIGRAMATICE
Hai să facem un bairam,
Că n-o fi o mare dramă;

Mai lansezi o epigramă,
Bei zaibăr, mănânci ...salam. (DUMITRU  BUJDOIU)

 

OCTOGENARI PUPĂCIOȘI
Vrea iar sărut franțuzesc,
Doar așa ar vrea să-i placă;
E nebună, o pocnesc,
Mi-a-nghiÈ›it a doua platcă. (DUMITRU  BUJDOIU)

PARTENERIAT

Erau parteneri la firmă,

Hotărau de la egal,

S-au schimbat apoi la ,,cârmă":

EL la... apă, EA pe... val! (MAX OPAIŢ)

 

POLITICA DE CAMPANIE

E o chestiune de partid

Să vezi ce candidat propui,

Să aibă doar testul COVID,

Că doar ,,măşti" are dumnealui! (MAX OPAIŢ)

 

DECLARAÅ¢IE PE PROPRIE RASPUNDERE

Din C.V. s-a constatat

Că aleşii n-au averi,

Doar un frate mai bogat

Åži vreo câteva ...muieri! (MAX OPAIÅ¢)

 

LA SHOPPING :

Azi i-a picat şi ei la ţanc

Şi-a luat o rochie de gală;

 Văzând-o, el i-a spus-o franc:

Eu cred ca-ţi stă mai bine ...goală! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI SEMIDOCT

Cultura e un dat universal

De care nu se-atinge, pe motiv

Că i-ar părea cu totul neloial

Să-ÅŸi însuÅŸească bunul colectiv. (GHEORGHE CHIRILÄ‚)

 

UNOR TINERI CÄ‚SÄ‚TORIÅ¢I

Trecând-o pragu-n braÅ£e, el, ca mire,

Făcu-n bucătărie primul pas;

De-atunci a avansat fără oprire

Dar ea şi azi acolo a rămas. (ANGELA CHIUARU)

 

 

DIVIZIEI „TUDOR VLADIMIRESCU”

DECIMATÄ‚ LA DEBREÅ¢IN

Din falnic vânător de munte

Mi te-a făcut Ana pandur!

Întâi Å£i-a-nfipt o stea  în frunte

Åži-apoi un DebreÅ£in în cur! (PÄ‚STOREL TEODOREANU)

 

AMERICANILOR

Dacă şi de astă dată

Se retrag din Orient

Mă fac porumbelul păcii

Şi mă piş pe Occident! (PĂSTOREL TEODOREANU)